A afirma ca un copil vaccinat e imun atunci cand in jurul lui colcaie de nevaccinati inseamna cultura medicala zero.

Rolul vaccinarii este de a mari rezistenta organismului prin antrenarea sistemului imunitar cu clone usor modificate (in sensul reducerii sau anularii potentei) ale unui virus. Organismul vaccinat devine capabil sa recunoasca pe viitor virusul si sa declanseze imediat masurile specifice, nu cele generale. Un procent foarte mic de vaccinati nu dezvolta aceste masuri sau ele sunt ineficiente.

Dar daca izbucneste o epidemie, caz posibil daca procentul nevaccinatilor e peste un prag, virusul poate capata mutatii care scapa nedetectate de sistemul imunitar al vaccinatilor sau impotriva carora raspunsul e insuficient de puternic pentru a preveni faza acuta.

Ingrijorarea autoritatilor medicale e intemeiata. Si vorbesc din experienta, pentru ca am implemetat eu insumi modele matematice epidemiologice pentru unele boli virale si am studiat pe indelete rolul diversilor factori asupra propagarii acestora (procentul de vaccinati, eficienta vaccinului, latenta virusului, durata fazei virale, procentul de asimptomatici, densitatea populatiei, mobilitatea ei samd). Scaderea procentului de vaccinati sub un anumit prag modifica radical modul in care se propaga boala!

Buna de dimineatza mea de primavara,

Aveti dreptate, cum e viatza asta � simt de parca as vedea filmul ala �Love actually� im varianta reala � unii se muta (in Irlanda), unii sunt bolnavi (in Elvetia), unii isi recupereaza inima tanara (in Anglia), altzii dorm ingrijorati de inimile copiilor lor (in Romania), unii pleaca dintre noi (la Botoshani), unii isi sarbatoresc ziua de nastere (la Constantza si Bucuresti), pe unii ii doare sufletul, pe altzii ii doare inima, si pe MINE ma doare portofelul de la amenda aia de ieri, mama ma-sii, vad ca viteza luminii asta cu care am meers eu este cam scumpa �..

Trebuie doar sa ai ochi, sa vezi cat de echilibrata e viatza asta, cat de imens este evenimentul propriu si cat de nesemnificativ este la scara larga � cate lacrimi curg pe o parte a Pamantului, atatea zambete si fericire se scurge pe cealalta. Mda, e rau cand ingrijorarea si lacrimile sunt pe partea noastra (Elyda, Strumphi - hug), dar stiti ceva ? �de aia se invarte Pamantul, ca sa dea lumina si bucurie si zambete pe toate partile lui, ca sa dea hopuri si cumpene si ingrijorari si amenzi pe toate partile lui �

Asa ca dragilor, sa tragem aer in piept si sa terminam ce e de terminat, ca vrem, ca nu vrem � sa-I ingropam pe ce ce ii vom tine in suflet, sa fim alaturi de cei bolnavi (Bella, Elyda), sa conducem pe shoselele patriei mai batraneste asa si nu cu viteza luminii �

... si sa le dorRim celor doi �R� de pe ghetaR, sa inoate lin, ca Ratzustele, pe Raul vietzii, ca Randunicile sa zboaRe peste Rautatile destinului, cu Rabdare sa Rezolve pRoblemele intalnite, si cu incRedere in viitoR, sa-si pastReze Rasul meReu pe buze si bucuRia in pRiviri.

Rufus, Rox, Ra Ritzi ReRicitzi !!! �

(aka, Muli Ani inainte, dRagilor)

Un turist neamt a fost atacat de un rechin in Egipt; a murit in drum spre spital.

Pe mine stiri de genul asta ma lasa rece, adica nu chiar, ca ma afecteaza negativ, pentru ca sunt situatii inchise, carora nu le poti aduce vreun beneficiu daca intervii, nu poti invata nimic din asta si... sunt cam ca stirile de la ora 5. Cine a mai murit, cine a violat pe cine, dar in cap, caine turbat a muscat etc, etc. Nu vreau sa fiu la curent cu asa stiri. In general vorbind, nu zic acum de tine si de neamtul halit de rechin,

Psihologic vorbind, generatia noastra, care e la curent cu tot ce misca, totul primim online, vorbim si ne vedem in timp real la capete opuse ale pamantului, e sub o mare presiune informationala, toate atenteaza la urechile si la ochii nostri, ca sa ne intre in cap. De aici si stresul cotidian, mult zgomot pentru nimic, zise Shakespeare.

   Catastrofe, morti, ucideri, accidente de tot felul au avut loc mereu in istoria omenirii - unii au facut arta din ele si ne-au lasat scrieri si tablouri . Azi nu se face decat trafic si audienta, prin stiri soc, extraordinar, socant, nemaipomenit, ca sa stai si sa casti ochii si gura la ce s-a mai putut intampla.

 99% din stirile difuzate in mass media nu au nici o relevanta, nu ajuta cu nimic pe ascultatori, nu ramai cu nimic in urma lor. Decat cu o enorma presiune, eventual teama ca si tie si s-ar putea intampla sa intre un bou cu busul in tine, sa te violeze un criminal idiot, sa mori mancat de un crocodil in piscina.

O stire tabloidizeaza o viata si o moarte, nu conteaza cine si atributele lui. Conteaza cum, cand si cat de wow. Cu cat mai tanar sau mai batran mortul, cu cat mai mult sange, cu cat mai mare numarul de victime, cu atat mai bine.

Nu ma tem de moarte, adica nu de asta resping asa stiri, dar raman cu infinit mai multe cand aud perspective in direct, de la persoane implicate in asta, care nu o spun ca pe o stire wow, ci ca pe o experienta de viata. De exemplu, jobul lui Kari, cand scrie despre experientele cu cei bolnavi terminal, despre speranta lor, de cum se agata de viata ( sau nu), despre zambete si bunanate, asta e altceva... Suntem oameni, deosebit de complecsi si complicati in structura. Eu n-as vrea sa fiu o stire, as vrea sa fiu o poveste :)... nu neaparat cu happy-end ( desi asa sper, pentru ca moartea e doar un inceput), dar o poveste care sa nu incapa intr-o stire telegrafica. 

Acum mai multi ani cand Silvi era mai mica se purtau aici discutii despre Emo. Atitudine emo, imbracaminte emo, muzica emo.

Atunci am zis ca daca fii-mea se va face emo, ma voi face si eu emo.

Noroc ca nu a fost cazul. Dar as fi facut-o.

Daca s-ar imbraca ca o femeie usoara (mei, noi suntem  doamne nu lucratoarele de la bordel) as face-o si io. Dar nu cred ca as suferi prea mult,  nici nu m-as simti penibil fata de ceilalti si nici datoare sa-i gasesc scuze sau explicatii.

Motivele:

- niciodata, dar  niciodata nu o  sa-mi fie  rusine de copilul meu indiferent ce va face, cum se va imbraca si cum se va purta.

- niciodata copilul meu nu ma va face sa ma simt penibil in fata altora si datoare cu explicatii fel de fel.

- ca o persoana informata ce ma aflu stiu ca sunt diverse etape prin care trec si astea sunt foarte, foarte importante pentru ei, etape cu ajutorul carora se gasesc pe sine si calea lor in viata, afla ce li se potriveste si ce nu. 

Cand eu imi cunosc copilul si stiu ce fel de om este de ce mi-ar pasa  ce gandesc ceilalti?

====

Acum 2 ani am primit o lectie de la fata mea. Avea un cos mare pe obraz ce statea sa-i plezneasca. Avea parul strans in coada.

I-am sugerat sa-si lase parul liber ca sa-i astupe cosul. Mi-a replicat: "nici vorba, Eu vreau parul strans si asa voi merge la scoala. Putin imi pasa ca x sau y considera ca cosul e hidos. Suntem adolescenti si toti avem cosuri. Si daca cineva ma judeca dupa asta sa ma pupe-n fund"

===

Mai doream sa zic ceva. Bluzita pana la buric, sortul cu bucile la vedere, sutienul ce se iese din bluza, fardul prea bogat nu ma duc niciodata cu gandul la prostitutie.

Daca pe langa astea bifez si atitudinea atunci  da.