Sper ca toate eforturile (uneori inimiaginabile pentru cei ce nu sunt implicati) celor ce vor sa adopte un copil sa fie rasplatite.

   Nu stiu cum e,probabil o lege a naturii, dar,ce am remarcat,in viata generozitatea aduce generozitate.

  Sa ne gandim ca pentru prima vizita in Romania trebuie sa stai efectiv minim 30 de zile de la prima intalnire cu copilul.Deci plecand din Canada minim 5 saptamani.Imagineaza-ti cum e sa anunti la tine la job ca pleci 5 saptamani,la inceput de an,asta inainte sa mergi a doua oara,si sa ramai in concediu de adoptie.Eu lucrez la municipalitate de mai multi ani,un pion important intr-un proiect de peste 100 milioane $/an,iar sotia contabila,doar ce a schimbat jobul de 4 luni.Adopti un copil,ai o casa,esti ok,dar nu esti un milionar,depinzi de un job,nu vrei ca atunci cand te intorci cu copilul sa fii pe faras,cu credite si fara o sursa de venit,atunci cand ai mai mare nevoie.Stateam noaptea si ne gandeam,cum sa le zicem sefilor nostri ca urmeaza sa plecam 5 saptamani,si inca nu e totul,eu ca ii las balta in plin proiect,sotia la 1 luna inainte de o prima evaluare importanta.Ne gandeam cine sa anunte primul.Oricum eram hotarati ca vom merge pana la capat chiar si daca ne-am pierde joburile.Si cum spuneam,generozitatea aduce generozitate.Amandoi am fost felicitati de sefii nostrii si asigurati ca pentru un asemenea gest,nu se pune problema sa-ti pierzi jobul.Cel mult,mai putem in cazuri exceptionale sa lucram de la distanta.

  Ne faceam calcule,unde vom sta in Galati,la un hotel,sau sa inchiriem un apartament.Apoi o verisoara,doctorita care sta la 5 min de mers pe jos de DGASPC ne-a zis ca putem sta la ea.Nu era cat pentru bani dar faptul ca stai intr-un oras necunoscut,ca ai pe cineva care sa iti poata da informatii,ca locuieste atat de aproape de tot ce ne intereseaza.Oricum i-am luat cadou un laptop ca de multe ori cand vorbeam cu ea pe Skype ne zicea ca are unul vechi.Uite asa se aranjeaza lucrurile in viata,cum nu te astepti.

  Uneori e nevoie de rabdare,in timp ce te concentrezi pe viata ta.Nu trebuie sa te gandesti doar la asta,si atunci va veni mai repede ceea ce astepti.Imi aduc aminte ca la fel a fost si cu procesul de emigrare in Canada.O gramada de acte si muuulta rabdare.Deja eram exasperati,atunci ne-am zis,ne traim viata si daca va fi sa fie va fi.Ne faceam vacantele noastre prin Grecia in loc sa stam si sa asteptam raspunsul de la oficiul de emigrari.De aceea eram pregatiti pentru ce e mai rau cu adoptia,si a venit mai repede decat ne-am imaginat.

   De cand eram copil si am citit 'Singur pe lume' ,'Marile sperante' sau 'Mizerabilii' aveam in inima mea ideea ca trebuie sa adopt un copil.Asta mai mult decat a avea propriul meu copil.Pentru unii oameni a vea un copil e un sentiment de posesiune,pentru mine e ideea de a darui,de a da o sansa,de a face fericit.