Oooo, subiectul delicat al amenajarii camerei...
Adevarat este ca, pana nu stii ce varsta are copilul, daca este fetita sau baiat... nu poti face nimic! Esti legat de maini si de picioare Iar apoi... timpul se comprima brusc
Intr-o zi, primesti telefonul asteptat si... nu mai stii in ce parte sa alergi. La DGASPC, la intalniri, la magazine fel de fel, pt hainute, jucarii, jocuri, carticele, trotineta, bicicleta, mobilier pt camera... acasa, sa vezi ce si unde muti, re-aranjezi, re-decorezi, faci copil-friendly... pentru ca... micutii au muuuulte idei si le pun instantaneu in practica Iar tu esti adultul care trebuie sa previna totul.
Intre timp (care timp?!?) mergi, totusi, si la serviciu (daca nu este copilul de foarte departe, moment in care iti iei rapid o vacanta)... Si vrei cu disperare sa petreci cat mai mult timp cu copilul!
Si, din nou... Mobila asta dispare, are colturi, masuta asta nu e buna, se poate catara pe ea... trebuie masca pt calorifer, sa nu se loveasca, si protectii pt prize, ferestre si toate celelalte... usile bibliotecii au geamuri (ce o fi fost in capul nostru?) se pot sparge, copilul se poate taia... baia (si in general toata casa!) trebuie sa ii placa puiutului, sa se simta acasa! si uite asa, totul o ia pe tobogan la vale... patut, mobilier pentru copii, dar nu chiar de bebe, ca "e deja mare", patut, dar nu de bebe, sa simta copilul ca a evoluat, ca nu mai sta dupa gratii ca bebelusii, sertare si dulapioare in care sa isi tina "comorile", sa poata ajunge usor la ele, garderoba si incaltaminte pt diverse situatii si anotimpuri.... Stim cu totii (si industria si comerciantii stiu si ei) ca suntem dispusi sa facem orice pentru copiii nostri).
Oh, da si... trebuie inscris la gradinita/scoala si alergati dupa acte in toate partile, pastrand zambetul neschimbat pentru momentele pretioase cand sunteti impreuna
Zi si noapte, noapte si zi, gandindu-te ( a se citi ingrijorandu-te) permanent ce mananca oare, ce ii place si ce nu ii place, cum sa faci sa fie totul bine si usor, mai ales in primele zile, ca apoi totul trebuie sa intre pe un fagas linistit?!? Un milion de ganduri si scenarii si intrebari si doua milioane de raspunsuri care, probabil, nu sunt bune sau nu raspund acelor intrebari ci altora.
Si, da, totul e bine cand se termina cu bine! Cumva reusesti sa pui totul cap la cap, copilul este multumit si fericit ca il iei in brate, il mangai pe capusor, te tine de mana si te mangaie timid pe fata, lumea din jur se mira cum de se intampla asta, prinzi curaj si mergi inainte chiar daca nu dormi inca (nu ai mai dormit de saptamani bune!), dar de ce si cum sa dormi cand minunea ta doarme linistita si zambeste in somn si tu poti vedea asta?
Si lucrurile merg inainte linistit, nici atat de usor dar nici atat de greu cat ati crezut! Zambesti cu intelepciune, privind pe covor ghemotocul zambitor ingramadit in cutia mare de carton de la jocul sofisticat, cutie care il bucura nespus pentru ca si-a vopsit-o singur si a facut din ea cea mai tare masinuta! Se joaca muuuult in baie, pana face piele de broscuta, si alege dintre toate jucariile... un bidon gol de sampon cu care imagineaza jocuri magice. Vrea sa stie tot, pune continuu intrebari, testeaza, incearca, greseste, invata! Oricum s-a descurcat din prima, fara instructiuni, cu aparatul complicat cu care tu ai avut ceva probleme tehnice la inceput
Si... nici nu mai stii cand trece timpul, cu tot ce faceti impreuna. Sunteti parinti... dintotdeauna, este copilul vostru si "te iubesc, mami! te iubesct, tati" suna atat de frumos si de firesc!
Oricum, timpul a trecut, gata cu reveria, trebuie sa va apucati de re-amenajarea camerei ca aveti copil mare deja! Si vrea o surioara si... aventura incepe din nou!
Citeste tot mesajul >Motivatie Desi am un copil biologic, `rasfoiesc` uneori acest topic. Ma bucur mult cand aud ca puiutii isi gasesc familiile potrivite/cand cei ce-si doresc copilasi au cui sa impartaseasca dragostea. Succesiunea etapelor din viata de parinte este foarte frumos descrisa de Iridessa. Cred ca majoritatea parintilor experimenteaza cele descrise de autoare. Atat de multe griji, probleme, ganduri ne facem (chiar pentru unele lucruri care par maruntisuri), ne bucuram si suferim alaturi de copiii nostri, iar timpul...timpul ne este aliat si dusman in acelasi timp, uneori am vrea sa treaca mai repede, alteori parca sa se opreasca in loc...Felicitari!
Propunere de: andra_andra pe 2016-11-22 22:19:30
Subiect Aprobat de Admin pe 2018-05-27 16:01:20
Eu sunt in garda si astept sa vina un pacient de la alt spital.
Am avut acum dupa amiaza o doamna de vreo 65-75 de ani venita cu trimitere de la MF pt ca in iulie (!!!!!!) a simtit ca a calcat in ceva si acum e deranja la mers.
Pacienta a spus ca i-a fost frica sa nu faca vreun sepsis.
Nu avea absolut nimic in talpa, iar acolo unde se apasa ea si simtea ceva, simtea de fapt o mica batatura. Cand i-am spus ce este s-a uitat la mine stupefiata si a intrebat cum s-a ajuns la asa ceva. :)))
Dupa asta am taiat batatura cu o precizie de pedichiurista, am facut si o Radiografie ca sa vedem cu totii ca nu e nici un corp strain iar cand i-am dat scrisoarea cu consultul mi-a spus ca nu o mai deranjeaza nimic.
In cealalta camera era o fata de 14 ani careia ii plutea unghia de la degetul mare in deriva. La intrebarea ce s-a intamplat, mama ei a inceput ' s-a lovit in septembrie la deget', dar a continuat spuannd ca azi s-a lovit inca o data.
Am pus mana pe unghie si am tras-o afara, ca nu mai era la locul ei de nu stiu cand.
Ca la mani-pedi.
Citeste tot mesajul >