Initial am gantit ca tine. Primul copil, mare (a iesit din grafice intotdeauna atat in inaltime cat si i greutate) si eu cu toata teoria despre cresterea copilului in cap. Pe la un an jumate ma certa pediatra ca nu dau copilului putina ciocolata, ca dupa 12 luni e chiar indicata cacaua ca aport de magneziu. M-am sucit si razgandit... abia spre doi ani i-am dat. Mc? Doamne-fereste! Si a intrat la gradinita si cam de pe la 4 ani au inceput petrecerile de zi de nastere...unde? La Mc. Si daca nu acolo, la orice loc de joaca primeau sanatoase snitele cu cartofi prajiti. Si tort. Oare e mai sanatos de ciocolata sau cu frisca vegetala. Sau poate acoperit cu martipanul ala lipicios si dulce?

   A aparut al doilea copil si cu timpul am inceput sa gandesc echilibrat (zic eu). Din cand in cand o petrecere, la un Mos o ciocolata. pe plaja la mare un suc la sticla...nu e capat de tara. Si am inclinat balanta in favoarea sportului. Amandoi baietii mei fac sport de performanta, cu cantonamente si particitari la Campionate Nationale.

  Pe masura ce cresc nu mai poti controla ce mananca, ce isi cumpara si de unde. Important e sa stie ei ca de pofta pot lua o patratica -doua de ciocolata dar sa nu manane toata tabla, ca e bine sa verifice termenul de garantie... In scoli exista chioscuri. Copiii incep sa aiba banutii lor; intai in pusculita de la bunici, apoi castigati prin munca (bursa, premii la competitii) si pierzi controlul daca te bazezi doar pe interdictie.

Sunt foarte multe aspecte in Biblie (si nu doar acolo) care au un fundament (principiu bun) corect, moral demne de urmat. Insa sunt si foarte multe aspecte depasite de insai evolutia sociala si a omenirii in general si care au devenit in mod inerent cel putin ciudatenii lipsite de logica. Omul prin natura lui este bazat pe logica, pe argumente si nu mai poate "digera" sub nici o forma ceva de genul "crede si nu cerceta". Sunt extrem de multe aspecte total contradictorii. 

Daca luam fiinta umana asa cum vine ea de la mama natura si noi nu dictam acest aspect, eu nu pot si nmeni nu o sa poata sa decida daca tu sa fii un om timid, introvertit sau dimpotriva vulcanic, daca o sa plangi usor sau dimpotriva o sa fii nepasatoare, acestea sunt bagaje native, sunt semnul tau distinctiv, sunt ceea ce esti tu, este unicitatea ta si este bine ca esti asa cum esti altfel am fi o masa amorfa de identitati insipide incolore si inodore ca sa folosesc o expresie. Si pentru ca frumusetea individului deriva din exact unicitatea lui cu atat mai mult iubirea este unica si specifica fiecaruia. Nu pot nici eu nici tu sa inveti pe nimeni cum sa iubeasca, cum arata iubirea cum se simte iubirea sau ce este iubirea. Poti cel mult sa spui din punctul tau de vedere fara sa ai macar daca nu convingerea macar banuiala ca explicatiile tale sunt pe aproape cu cealalata parte. Atat. Si atunci cum poti sa clasifici ceva ce nici macar nu stii sigur ca este la fel si pentru altii cum este pentru tine. Homosexualitatea este o clasificare. Atat. O forma de exprimare a unui fapt. Dar iubirea nu o poti clasifica. Este ceva mult prea profund mult prea personal si mult prea greu de explicat ca sa o poti clasifica sau explica. Si atunci cum sa o incadrezi? Pe ce criteriu daca nu exista unul real, obiectiv? Nu exista. Homosexualitatea este o forma de iubire. Nu poti condamna iubirea, nu o poti incadra ca fiind gresita sau corecta. Asa ceva nu exista decat daca vrem noi sa existe. Noi suntem limitati sau ne impunem limite sau vrem sa fie asa si incercam sa gasim motive care in profunzimea lor sunt goale pentru ca nu pleaca de la esenta. Iar esenta este iubirea, asa cum e ea naturala, fara explicatii, fara legi ci doar prezenta sau inexistenta. Daca cineva va dori sa ajunga sa afirme ca iubirea este un pacat ca are consecinte inseamna ca a transformat un sentiment in ceva material, cuantificabil si din start drumul este eronat prin esenta lui.

Asa cum nu o sa poti sa intelegi de ce cineva iubeste la modul sincer liber si fara puterea de a fi explicat un trandafir tot asa nu se poate explica de ce un copil isi iubeste mama sau prietena sau un soricel sau ce vrei tu pentru ca iubirea nu are reguli. Ea exista sau nu. Da si tu daca ai iubi o femeie si  acea femeie te-ar iubi pe tine ar fi o eroare din partea mea sa incerc macar sa cataloghez ceva ce nu-mi apartine, iara daca totusi o fac aceasta clasificare imi apartine si nu are absolut nimic in comun cu realitatea voastra.