Stau asa cu o fibula (sper ca am zis corect) pe masa si meditez vag hamletian:

Vad ca voi nu prea intelegeti cum sta treaba cu gender issue. Am aruncat eu asa ideea la plezneala, dar vad ca nu cadreaza cu relatiile dragutze:)

Gender issue tocmai asta e: un barbat e la fel de capabil ca orice femeie sa isi calce hainele. Si a ne cunoaste limitarile si capacitatile si a ne adapta comportamentul intr-un mod corect unul fatza de celalat. Fiecate caram dupa muschi si avem asteptari dupa cat dam si mai mult ne  completam in tot ceea ce inseamna activitati in beneficiul familiei. In mod ideal. Iara cele sunt exclusiv pt beneficiul personal gen calcat camasi asezat hainele in dulap rulat sosete sau sters in baie pe jos dupa dusul celuilalt, de ex, cata vreme nu este reciprocat de o alta actiune (gen juma de ora de masaj la picioate zilnic, de ex ) devine o problema de "abuz in functie"

Acu istoria face ca ei se fac in general vinovati de scaparile astea de acea e a gender issue si nu a relationship issue.

Si ca incheiere mai spun ca feminismul, asa devalorizat, ar merita mult mai mult respect din partea femeilor de cat i se acorda. Ca fara el ramaneam la stadiul de proprietate si/ sau persoana inferioara, si figurat au ba cineva tot hotara dimensiunea batzului cu care ti se adminstra doza zilnica de inferioritate.

Daca zguidui valori, sa stiti ca nu imi pare rau deloc. 

Pe mine ma mananca degetele asa ca o sa scriu.

Buflea, eu zic sa fii sincera  cu tine si sa faci asa un bilant al activitatii tale pe ghetar. Pe ghetar ti-ai varsat de multe ori frustrarile, durerea, neputinta, preconceptiile, bucuriile. Ti-ai dezvelit sufletul si caracterul. Ai fost ascultata, compatimita, incurajata, multi umeri de pinguini solidari ti-au fost oferiti cu sinceritate. Citeste in urma sa vezi cate mesaje iti sunt adresate. Mesaje pozitive. Trage linia si ai sa vezi un mare plus pentru tine. Nu minimizez dezamagirea ta cand ai citit acel mesaj. Dar daca stai stramb si judeci drept balanta e clar inclinata spre bine. Nu cred ca ai deschis vreodata o discutie si sa fie trecuta cu vederea.

Trebuie sa intelegem ca "hahaiala" e o forma de bullying. E in viata reala, e pe forum, e si pe ghetar. Dar noi nu mai suntem copii sa ne luam jucariile si sa plecam. La varsta noastra (ca daca scriu "etatea" pun de-un bulion de rosii) se presupune ca stim sa toleram derapajele de limbaj sau de comportament. Chiar si daca stim ca nu am gresit cu nimic. Teoretic si recomandabil e mai simplu sa dam uitare unei faze negative si dureroase decat sa tot sucim cutitul in rana. Nu ne face bine. Adusul in discutie pe forum al mesajelor private mi se pare cam un scos la tabla cu forta. Ce-i in privat ramane acolo. Nu de alta dar acum curiosii se intreaba cat de lungi erau epistolele si ce detalii erau pe acolo.

Alta realitate este ca nu a fost vorba de o rautate legata de persoana. Nu-i vorba de polite de platit cuiva anume. Ghetarul e o comunitate si in imaginatia mea cel putin, uneori cineva e pe scena si lanseaza discutii noi, subiecte noi. Se mai intampla ca publicul sa comenteze, sa nu agreeze. Fiecare isi traieste viata in ritmul lui. Cuiva i se pare plictisitor sa tot vada pozele cum umplu o pagina, altuia i se pare relaxant sa admire peisaje frumoase si sa viziteze locuri virtual cu ajutorul pozelor si a pozarului. Altcineva vrea actiune, dezbateri aprinse.

E posibil sa devii frustrat ca altii au parca vacanta in continuu. Sau pun poze din tara lor caci au cu ce se lauda. Ooh, si inca cum. Unii nu au decat cateva zile pe an sau nu au bani pentru a merge in astfel de locuri, poate isi dramuiesc ultimul leu. Sau au ceva de terminat la munca si da, poate fi tare sacaitor ca tu lesini pe birou in iulie si altii se pozeaza la bazin sau se vaita ca lesina de caldura cand tu nu ai iesit din hainele de lana. Dar si aceasta e o realitate pe care trebuie sa o acceptam. In fiecare zi cand mie imi suna ceasul sa merg la munca, desi poate nu am chef, sunt milioane de oameni care se distreaza in vacanta la mare si soare sau prin locuri faine. Nu putem sa ne traim viata ravnind la viata altora care o duc mai bine. Fiecare cu norocul si alegerile lui. Eu prefer sa ma bucur ca am un job la care sa merg si-s sanatoasa sa pot merge. Si atunci nu-mi ramane decat sa ma bucur de pozele din Mexic, Cuba, Italia, Suedia, etc. si sa sper ca poate intr-o zi daca imi doresc sa ajung acolo sa am timp si bani sa imi fac pofta.

Alta faza este ca unii useri intra si scriu mesaje kilometrice caci mai toti participantii primesc un gand bun, o incurajare. Ei citesc cu grija mesajele, empatizeaza cu fiecare in parte. Sunt useri atenti si care impart timpul lor pentru a aduce un zambet celorlati sau o alinare. Pe cand unora le place sa fie in centrul atentiei. Sunt mai ecogentrici si nu prea agreeaza sa le disturbe cineva subiectele dezbatute mai ales daca discutia devine ori interesanta, ori patimasa si se incing spiritele. Unii pot tolera persoanele care nu suporta sa fie contrazise, altii nu. Si intr-o familie tot asa este. Cu cat familia este mai mare cu atat sunt mai multe varfuri care ies in evidenta. E o dinamica fireasca si n-are sens ca publicul sa fie de partea cuiva ci doar vorbitori sa aibe rabdare si sa capteze atentia pe rand ca altfel se duc discutii in paralel.

eu am o teorie: cum ca bibelourile nu le asezi in locuri cu trafic intens. Si ca daca o faci, o faci pe barba ta fiindca nimeni nu e perfect sa aiba mereu intelepciunea si echilibrul si mai ales memoria :D. Sa adere la ghidul supravietuirii pe forum :D

ca sa nu mai zic ca gusturile nu se potrivesc, deci ce pretios pt o persoana e nesimnificativ pt o alta, ba mai rau, a nuissance ca trebuie mereu sa pasesti tiptil printre bibelouri. Si inteleg perfect chestia asta, ca si eu am bibelourile mele si ma intreb mereu cum as reactiona cand cineva ar da cu mingea de fotbal in camera respectiva:). Ei, fie ma enervez, fac scandal si imi trece dupa o vreme, fie daca sunt in culmea intelepciunii imi dau seama ca am uitat sa-mi securizez Pretiozitatile.

si mai observ ca da, dinamica s-a schimbat, personalitatile s-au schimbat, si in lumea reala se isca conflicte intre thinkers si feelers mai des decat intre alte tipuri de personalitati sau ma rog alte caracteristici si am intrat intr-o zona cu mai multe sentimente, trairi, emotii, nah asta e lumea.

ar fi mult sa spun ca regret fiindca era inevitabil sa ajungem aici, deci eram pregatita. Dar cred ca trebuie sa stam un pic sa ne intrebam ce vrem de la locul asta. Efuziuni sentimentale, dialoguri ascutite, umor, ironie, autoironie, a safety net, floricele fluturasi multumiri individuale si sa recunoastem ca fiecare probabil cauta altceva si e indreptatit.

eu personal vin aici aproape mereu cu dorinta de a impartasi ceva intr-un mod sau limbaj care sa ma scoata din sfera platitudinilor mele de zi cu zi. Si mai si fac taraboi si scandal si sunt in grupul ireverentios care "se hahaie" am auzit ca asta e termenul.

nu plac pe toata lumea, nu ma astept sa ma placa nimeni. Cand voi gasi un alt loc sa-mi acopere nevoia ce ma tine aici, cu siguranta voi merge inainte.

dar pana atunci vreau sa  spun buflei:  ti-a picat rau, ai atins pe cineva, so what?  Daca sunt lucruri care inca te tin aici, stai aici, daca legaturile tale s-au taiat, desi regret dialogul tau ascutit, mi se pare normal sa move on. Precum am zis, fiecare e responsabil de bibelourile lui.

si daca ghetarul a ajuns la ecuator si se transforma in odisee so be it, nu titlul topicului face muzica ci participantii si ce vor sa aduca si poate chiar e timpul sa move on.