Am desenat pe tabl? un m?r, în sec?iune. I se vedeau coaja sub?ire, miezul ?i câ?iva sâmburi, la mijloc. L-am folosit ca pe o strategie de lucru pentru a discuta mai u?or despre orice problem? – întâi decojind-o de cele mai evidente aspecte, mergând apoi c?tre miezul ei ?i punând, în loc de sâmburi, câteva alte întreb?ri de adâncime. Am tras concluzia, cu elevii mei de 13-14 ani, c? ideile sunt ca merele: au un înveli? pe care toat? lumea îl vede, un sens care trebuie degustat, mestecat, asimiliat ?i un sâmbure din care trebuie s? se nasc? alte adev?ruri, întreb?ri sau fr?mânt?ri.

Tehnica e o rutin? care le place elevilor pentru c? nu exist? r?spunsuri gre?ite, nici interven?ia autorit??ii profesorale. Copiii ajung s? în?eleag?, poate, unul dintre aspectele cele mai importante ale cunoa?terii, acela c? nu exist? cap?t de linie pentru niciun r?spuns, ci întreb?ri din ce în ce mai inteligente. Exerci?iul în sine nu fixeaz? doar informa?ii, ci d? min?ii o direc?ie productiv? pentru tot restul vie?ii: reflexul de a merge în dâncimea problemei ?i de a te întreba mereu ce poate fi dincolo de adev?rul t?u sau al atcuiva.

Mai greu a fost când le-am cerut s? aplice rutina m?rului pe ei în?i?i. Mai to?i au spus c? pe coaj? ?i-ar desena numele, vârsta ?i adresa. În miez ?i-au pus descrieri fizice, banii din pu?culi??, ma?ina familiei, prietenii, pl?cerile din timpul liber, mâncarea preferat?, familia, c??elul, bicicleta, calculatorul, ?coala, diplomele, medaliile, carnetele de note.

Am ?ters, f?r? s? le explic de ce, tot ce puseser? acolo ?i le-am rea?ezat pe coaj?. Le-am cerut s? caute mai mult în ei ?i s? g?seasc? altceva pentru „carnea fructului”. Discu?ia a durat mult ?i a fost, fire?te, alimentat? de multe proteste fa?? de gestul meu total nedemocratic.

Am insistat, regresând cu disperare la figura profesorului autoritar ?i încrâncenat, în a?teptarea unui r?spuns cu adev?rat bun. Un singur copil a reu?it, la un moment dat s? sugereze c? ar pune „în miez” vise, dorin?e, planuri, gânduri, pl?ceri ?i nepl?ceri, fapte bune ?i rele, adev?ruri ?i minciuni, bucurii ?i dezam?giri. C? ar pune „în sâmburi” toate lucrurile care îl fac fericit.

Cel mai greu mi-a fost s? ies din clas?. Nu pot s? ies l?sând lucruri atât de neterminate. Am metode pentru cele mai sofisticate probleme, mai pu?in, pentru cea a felului în care copiii au înv??at s? se raporteze la ei în?i?i.

Mul?i vin de acas? înc?rca?i cu mult? coaj?. ?coala nu face, uneori, decât s? o îngroa?e mai mult, înghesuind, ca la portocalele din hipermarket, un miez iremediabil deshidratat între scoruri la teste, performan?e apreciabile ?i standarde atinse. Pu?ini suntem dintre aceia care le amintim copiilor no?tri sau nou? în?ine, c? dincolo de numele ?i agoniseala noastr?, de notele din carnet ?i admira?ia public?, exist? o substan?? moral? ?i spiritual?, singura capabil? s? dea „arom? ?i gust” individului din noi. Am avut copii în clas? care au protestat vehement când am îndr?znit s? spun c? medaliile ?i ambi?iile trebuie s? r?mân? „pe coaj?”. Ca s? nu mai vorbim de ma?in?, case, vacan?e, telefon ?i afacerile p?rin?ilor.

To?i copiii de mai sus sunt inteligen?i, capabili ?i muncitori. Vor reu?i, probabil, cu to?ii în via??. La fel de probabil este ca nici unul dintre ei s? nu se simt? niciodat? fericit, în sensul c? va înv??a s? se cunoasc?, s? fie în contact cu sine însu?i, s? î?i asculte sufletul, s? se pun? în slujba celorlal?i sau s? reziste compromisurilor grave. Multor p?rin?i li se pare secundar s? le vorbeasc? despre lumea interioar?, empatie, curaj, libertate, încredere. Investesc în ce se vede, în ce se poate lua la întrecere cu investi?ia altor familii sau în ce pare s? îi arunce cât mai sus pe scara social?: fie foarte mult? carte, fie foarte mult? arogan??.

În fuga noastr? disperat? dup? solu?ii de a?ezare în via??, cre?tem copii de carton, unii cu capul mare ?i inimi în deriv?. Excesul ?sta de coaj? este rezultatul unor genera?ii de adul?i care nu au înv??at s? se g?seasc? pe sine. Care înc? locuiesc în cli?eele reu?itei, în tiparele apreciative ale vecinilor, în frica de a nu fi în pas cu restul lumii.

?colile înc? nu au g?sit busola emo?ional? ?i uman? a înv???rii. Noi înc? disociem con?inutul de metod?. N-am în?eles c? modul în care ajunge informa?ia la copiii no?tri le modeleaz? caracterul ?i substan?a sufleteasc?. Pe de o parte, familia, care toarn? idei preconcepute despre reu?it?, ajusteaz? comportamente ?i taie orice ramur? care iese din descriptorii uniformi ai personalit??ii; pe de alta, ?coala, care alearg? prin capitole ?i valorific? numai ce poate fi cuantificabil sau u?or de exprimat în algoritmi. ?i unora ?i altora le scap? identitatea copilului – cine este el pe din?untru, cum se va purta pe sine ?i cum se va sim?i în pielea lui.

Nu exist? re?ete pentru reformarea niciunei ?coli ?i nicio tehnic? parental? miraculoas?. Singurul lucru bun pe care îl putem face pentru genera?iile viitoare este s? începem s? ne sim?im liberi ?i ok în pielea noastr?. Copiii no?tri nu cresc din cât reu?im s? îi ajut?m, adic? din câte interven?ii mai mult sau mai pu?in inspirate g?sim c? este necesar s? facem în via?a lor. Ei cresc, în general, absorbi?i de curentul energetic pe care îl proiect?m fiecare dintre noi, când ne mi?c?m, cu sau f?r? sens, în propria noastr? via??. Ca s? îi cre?tem, cu tot cu miez ?i sâmburi pe din?untru, nu trebuie s? ne aplec?m c?tre ei, sub greutatea a tot felul de frici ?i estim?ri probabilistice. Trebuie s? înv???m s? st?m noi în?ine drept, elibera?i de frici ?i neîncredere. ?i s? reu?im s? desen?m, în sâmburele nostru, ce ne face ferici?i.

Sursa: