ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Otilia, si tu, brutus? Pai ce militarie ai dat jos din pod? Ca eu altfel decat sa-i anunt ca merg la scoala in chiloti, nu am ce sa mai fac:)
faza 1: se trezeau de dimi, isi porneau audio-books. Tipa si striga de jos sa lase audio books sa vina la masa (deretinut ca am 2 seturi a cate 10 trepte sa ajung din bucatarie la ei si genunchi refractari la trepte, asa ca tre' sa tip).
Pe la 7.25-7.30 reusesc sa ajunga la masa. Evident, nespalati. chicote caraieli paraciuni mami tudor calls me stupid mom alex nu si-a mancat mancarea, intr-un final se face fara un sfert zbier sa mearga sus sa se spele si imbrace. Ei merg tot la audio books. Pe fondul povestilor se bat care sa intre primul in baie. Cel ajuns primul se incuie pe dinauntru, celalat ii planteaza capcane afara sau il asteapta dupa usa sa-l pocneasca atunci cand iese.
iese unul, poc il cafteste celalalt. Fuge inapoi in baie, trage usa dupa el, ii prinde pe celalat care dadea sa intre
eu in timpul asta incerc sa fac dus sa ma imbrac, taica-su lucreaza deja, de cele mai multe ori e cu indieni la telefon si mijlocul Sedintei.
mai dau un tipat sa lase prostiile, sa zic ca in final apar spalati amandoi, dar... Nepieptanati. Cu cate o claie in cap ca o capitza. Se infig iar in audiobooks. Taica-su tipa dupa ei de jos din birou ca tre' sa iasa vine autobuzul. La 8. Ei se fac ca nu aud. in final reusim sa-i scoatem din casa, mergem la autobuz care e peste drum de noi. Ajunsi acolo, urmeaza inca 4-5 min de chicoteli imbranceli, sa se impinga care e primul in linie, sa-si arda cate-un ghiozdan peste cap, apare johan, se coalizeaza impotriva lui si in final pe cand ajunge autobuzul se caftesc toti 3 in mod egal. Taica-su mai bifeaza un par alb (el e responsabilul cu autobuzul) vine acasa ne urcam in masina si plecam si noi.
acu, varianta 2. Am interzis audio-books pana cand sunt gata pregatiti ferchezuiti e scoala. Mananca 2 inghitituri, se spala pe varful nasului, isi pun hainele invers, cu caftelile chicotelile paraturile si tipetele de rigoare, reusesc sa-si castige 10 min pt audiobooks dar nu fiindca ar fi renuntat la mischief ci pt ca au sarit chestiile necesare, gen toaleta corecta etc.
varianta 3- nu va mai atingeti de audiobooks. Damn it. Au timp si mai mult de maimutareli.
varianta 4 - ii scot afara. Se alearga, se tavalesc prin iarba, mai scapa la furtunul de apa, trebuie sa-i schimb de urgenta.
si asta se intampla invariabil de indata ce da caldura. An de an.
din septembrie pana pe la jumatatea lui aprilie eu ma trezesc de dimineata la 5 ca alba ca zapada si termin tot inclusiv pe mine si eventual am timp si de gym, ei se trezesc la 7.15 pe ceas si coboara la masa, mai schimba amabilitati dar nesemnificative, se misca bine, au timp si de un joc sau o carte inainte sa iasa.
de pe la jumatatea lui aprilie insa, sincera sa fiu pe toti ne pocneste amocul. Eu nu ma mai pot trezi inainte de 6-6.45 de noci o culoare, ei sunt.... De nestapanit.
azi dimineata l-am scos de aripa pe tac-su din birou si am zis: indieni au ba, stai aici intre indivizi ca intre toddleri sa pot face si eu un dus. Supraveghezi ostilitatile si ai grija sa fie spalati imbracati pieptanati si sa nu iasa nici un macel in proces.
fair enough, a fost liniste. Ies din baie cu vreo 2 minute inainte sa iasa ei din casa, sa le urez o zi buna. Si sa-i felicit cat de bine s-au descurcat. Tudor citea un comic book, alex invata layers si opacitati in photosop cu taica-su. Idilic. Dar o privire mai atenta imi dezvaluie rapid ca:
-tudor avea parul valvoi de 1 m in sus, doar ca il ascunsese sub hoodie.
-alex se pieptanase doar pe breton.
- tot numitul alex avea pantalonii scurti cu fundul inainte
- nici unul nu avea sosete.
dar, taica-su era mandru ca facuse treaba buna:)))))
Citeste tot mesajul >
Am desenat pe tabl? un m?r, n sec?iune. I se vedeau coaja sub?ire, miezul ?i c?iva smburi, la mijloc. L-am folosit ca pe o strategie de lucru pentru a discuta mai u?or despre orice problem? nti decojind-o de cele mai evidente aspecte, mergnd apoi c?tre miezul ei ?i punnd, n loc de smburi, cteva alte ntreb?ri de adncime. Am tras concluzia, cu elevii mei de 13-14 ani, c? ideile sunt ca merele: au un nveli? pe care toat? lumea l vede, un sens care trebuie degustat, mestecat, asimiliat ?i un smbure din care trebuie s? se nasc? alte adev?ruri, ntreb?ri sau fr?mnt?ri.
Tehnica e o rutin? care le place elevilor pentru c? nu exist? r?spunsuri gre?ite, nici interven?ia autorit??ii profesorale. Copiii ajung s? n?eleag?, poate, unul dintre aspectele cele mai importante ale cunoa?terii, acela c? nu exist? cap?t de linie pentru niciun r?spuns, ci ntreb?ri din ce n ce mai inteligente. Exerci?iul n sine nu fixeaz? doar informa?ii, ci d? min?ii o direc?ie productiv? pentru tot restul vie?ii: reflexul de a merge n dncimea problemei ?i de a te ntreba mereu ce poate fi dincolo de adev?rul t?u sau al atcuiva.
Mai greu a fost cnd le-am cerut s? aplice rutina m?rului pe ei n?i?i. Mai to?i au spus c? pe coaj? ?i-ar desena numele, vrsta ?i adresa. n miez ?i-au pus descrieri fizice, banii din pu?culi??, ma?ina familiei, prietenii, pl?cerile din timpul liber, mncarea preferat?, familia, c??elul, bicicleta, calculatorul, ?coala, diplomele, medaliile, carnetele de note.
Am ?ters, f?r? s? le explic de ce, tot ce puseser? acolo ?i le-am rea?ezat pe coaj?. Le-am cerut s? caute mai mult n ei ?i s? g?seasc? altceva pentru carnea fructului. Discu?ia a durat mult ?i a fost, fire?te, alimentat? de multe proteste fa?? de gestul meu total nedemocratic.
Am insistat, regresnd cu disperare la figura profesorului autoritar ?i ncrncenat, n a?teptarea unui r?spuns cu adev?rat bun. Un singur copil a reu?it, la un moment dat s? sugereze c? ar pune n miez vise, dorin?e, planuri, gnduri, pl?ceri ?i nepl?ceri, fapte bune ?i rele, adev?ruri ?i minciuni, bucurii ?i dezam?giri. C? ar pune n smburi toate lucrurile care l fac fericit.
Cel mai greu mi-a fost s? ies din clas?. Nu pot s? ies l?snd lucruri att de neterminate. Am metode pentru cele mai sofisticate probleme, mai pu?in, pentru cea a felului n care copiii au nv??at s? se raporteze la ei n?i?i.
Mul?i vin de acas? nc?rca?i cu mult? coaj?. ?coala nu face, uneori, dect s? o ngroa?e mai mult, nghesuind, ca la portocalele din hipermarket, un miez iremediabil deshidratat ntre scoruri la teste, performan?e apreciabile ?i standarde atinse. Pu?ini suntem dintre aceia care le amintim copiilor no?tri sau nou? n?ine, c? dincolo de numele ?i agoniseala noastr?, de notele din carnet ?i admira?ia public?, exist? o substan?? moral? ?i spiritual?, singura capabil? s? dea arom? ?i gust individului din noi. Am avut copii n clas? care au protestat vehement cnd am ndr?znit s? spun c? medaliile ?i ambi?iile trebuie s? r?mn? pe coaj?. Ca s? nu mai vorbim de ma?in?, case, vacan?e, telefon ?i afacerile p?rin?ilor.
To?i copiii de mai sus sunt inteligen?i, capabili ?i muncitori. Vor reu?i, probabil, cu to?ii n via??. La fel de probabil este ca nici unul dintre ei s? nu se simt? niciodat? fericit, n sensul c? va nv??a s? se cunoasc?, s? fie n contact cu sine nsu?i, s? ?i asculte sufletul, s? se pun? n slujba celorlal?i sau s? reziste compromisurilor grave. Multor p?rin?i li se pare secundar s? le vorbeasc? despre lumea interioar?, empatie, curaj, libertate, ncredere. Investesc n ce se vede, n ce se poate lua la ntrecere cu investi?ia altor familii sau n ce pare s? i arunce ct mai sus pe scara social?: fie foarte mult? carte, fie foarte mult? arogan??.
n fuga noastr? disperat? dup? solu?ii de a?ezare n via??, cre?tem copii de carton, unii cu capul mare ?i inimi n deriv?. Excesul ?sta de coaj? este rezultatul unor genera?ii de adul?i care nu au nv??at s? se g?seasc? pe sine. Care nc? locuiesc n cli?eele reu?itei, n tiparele apreciative ale vecinilor, n frica de a nu fi n pas cu restul lumii.
?colile nc? nu au g?sit busola emo?ional? ?i uman? a nv???rii. Noi nc? disociem con?inutul de metod?. N-am n?eles c? modul n care ajunge informa?ia la copiii no?tri le modeleaz? caracterul ?i substan?a sufleteasc?. Pe de o parte, familia, care toarn? idei preconcepute despre reu?it?, ajusteaz? comportamente ?i taie orice ramur? care iese din descriptorii uniformi ai personalit??ii; pe de alta, ?coala, care alearg? prin capitole ?i valorific? numai ce poate fi cuantificabil sau u?or de exprimat n algoritmi. ?i unora ?i altora le scap? identitatea copilului cine este el pe din?untru, cum se va purta pe sine ?i cum se va sim?i n pielea lui.
Nu exist? re?ete pentru reformarea niciunei ?coli ?i nicio tehnic? parental? miraculoas?. Singurul lucru bun pe care l putem face pentru genera?iile viitoare este s? ncepem s? ne sim?im liberi ?i ok n pielea noastr?. Copiii no?tri nu cresc din ct reu?im s? i ajut?m, adic? din cte interven?ii mai mult sau mai pu?in inspirate g?sim c? este necesar s? facem n via?a lor. Ei cresc, n general, absorbi?i de curentul energetic pe care l proiect?m fiecare dintre noi, cnd ne mi?c?m, cu sau f?r? sens, n propria noastr? via??. Ca s? i cre?tem, cu tot cu miez ?i smburi pe din?untru, nu trebuie s? ne aplec?m c?tre ei, sub greutatea a tot felul de frici ?i estim?ri probabilistice. Trebuie s? nv???m s? st?m noi n?ine drept, elibera?i de frici ?i nencredere. ?i s? reu?im s? desen?m, n smburele nostru, ce ne face ferici?i.
Citeste tot mesajul >
Motivatie
Cred ca este un post care cuprinde intr-o pagina, descrierea copilului actual, caruia i se pretinde mult si i se da si mai mult... material, insa nu suficient spriritual.
Venind de la un dascal, este cu atat mai pretios si relevant.
Caro
Propunere de: carolinah pe 2015-05-02 13:30:21
Subiect Aprobat de redactor pe 2015-05-08 09:51:06
