a fost o perioada grea acest an ce s-a scurs dar si plin de realizari.

a fost greu pentru ca totul a fost nou, grijile au fost diferite si putin exagerate pentru ca era implicat un pitic care nu stia sa zica ce il doare.

a fost greu pentru ca a inceput sa se imunizeze, lovindu-se pe rand de virusii ce pandesc de peste tot

a fost greu pentru ca, oricine orice ar zice, o astfel de miscare implica enorm, implica totul si schimba totul. viata asa cum o stiai ia sfarsit si trebuie sa te adaptezi din fuga (nu din mers) la un nou stil de viata impus de necesitatile piciului.

a fost greu pentru ca avenit la noi la varsta ideala pentru frustrarile aferente - vrem sa mergem singuri, vrem sa ajungem la lucruri la care inca nu avem acces, vrem sa vorbim si nu ne ies decat onomatopee iar mami si tati (niste ageamii incepatori) se uita de parca s-ar vorbi chineza

a fost greu pentru ca a schimbat mediul total iar pentru mine a fost o povara psihica in plus pentru ca el a depins foarte mult de mine, s-a atasat extrem de rapid de mine si nu am mai putut face un pas fara el. a fost foarte mult de-odata.

a fost greu pentru ca veneau tot felul de oameni, inclusiv socrii mei binevoitori, si isi dadeau cu pareri, uneori chiar in soapta pe langa sotul meu - lucru care ma deranja cel mai tare

am avut o perioada de depresie 'postnatala' :) daca ii pot spune asa. m-am consumat enorm, pana la lesin de cateva ori dar....

am iesit la lumina si acum suntem victoriosi!

nu regretam nicio clipa niciunul din momentele grele trecute

cand il vezi ca te ia in brate si te pupa apasat pe unde apuca si iti zice 'mani'... ti se umple sufletul...

mergem pe strada si la 10 pasi ma pupa zgomotos pe mana apoi se uita la mine in sus si asteapta sa ma cobor spre el si sa ii dau pupicul inapoi

cand ne intalnim cu lume, face ceva ce nu e tipic pentru orice copil. vine langa noi si uitandu-se spre interlocutori arata spre noi zicand 'mani!, tati!' astfel asigurandu-se ca nu exista dubiu in faptul ca el e al nostru si noi suntem ai lui

e un copil plin de optimism si emana asta prin toti porishorii lui

dar a fost un drum lung si anevoios iar daca ai stii la ce te inhami de la bun inceput... te-ai descuraja putin

Eu vreau sa imi retrag cuvintele. In seara cand s-a anuntat castigatorul am zis luata de avant ca la anul nu ma mai uit din cauza ca a castigat Austria. Toate discutiile de aici si din media , retele de socializare m-au facut curioasa. Am ascultat melodia de cateva ori (fara sa ma uit la videoclip) si chiar e frumoasa, chiar imi place. Am vazut poze si am citit cate ceva despre baiatul asta, incepe sa mi se para chiar foarte tare! Inteleg ca el in viata de zi cu zi e un baietzas la locul lui, care face ceva muzica, un om normal (si homosexualii sunt oameni normali dupa umila mea parere)  care a gasit o nisha in show-biz ul asta atat de aglomerat si incearca sa razbata. Bravo lui! E ca in proverbul cu piatra in apa. Si-a pus omul rochie si barba, s-a dus pe scena, a cantat si a dat cateva interviuri ... si o intreaga Europa vuieste de o saptamana. Se fac dezbateri la TV, se scriu rauri de articole, se cearta lumea pe net.     Bravo pustiului asta pt ideea care a starnit atat valva si le-a dat motiv de dat de gura si din taste la atata lume!!! 

In concluzie, imi retrag cuvintele, ma uit la Eurovision la anul!!