26 noiembrie 2012
O zi normala. Pentru unii. Pentru altii, speciala. Pentru mine? Ziua in care viata mea s-a schimbat la 180 de grade. Ziua in care am cunoscut teama. Si frica. Ziua in care am invatat ca tot ceea ce ai inceput trebuie dus pana la capat, indiferent de rezultat, indiferent daca crezi si speri intr-un final fericit, indiferent daca crezi ca e un final trist. Ziua in care un om a devenit mai special, mai apreciat, mai iubit. Ziua in care am inteles ca ruga mea a fost ascultata. Aceeasi ruga repetata la nesfarsit, cu ochii in lacrimi, cu buzele tremurand, cu multa speranta, dar si deznadejde. Ziua in care am inteles ca sunt puternica.
Ziua era trista. Si rece. La fel ca mine. La fel ca cea de azi. Si ma durea capul. Acesta era semnul ca trebuie sa-mi vina menstra. Un alt esec, mi-am zis. Am plecat la laboratorul de analize, incet, fara chef. Dar trebuia sa o fac. De ceva vreme inainte de menstra ma durea capul. Si nici in ziua aia nu se schimbase nimic. Dar am plecat sa-mi fac analiza.Pentru ca trebuia sa mai marchez inca un 0,1. Trebuia sa inchei un ciclu. Si sa incep altul. Drumul catre laborator l-am parcurs repede desi nu e chiar atat de aproape de mine. Dar drumul catre casa a fost anevoios. Am ajuns cu greu acasa. Nu-mi era frica de esec, dar eram trista. M-am asezat in fata calculatorului. Minutele treceau greu. Orele treceau greu. Agonia mea s-a terminat undeva spre seara. Si atunci am cazut din nou in genunchi. Si am plans. In hohote. De fericire. Mi-am ridicat ochii spre cer. „Multumesc”. Atat. Si atunci am realizat ca sunt puternica. Pentru ca numai un om puternic poate duce lupta pana la capat, pana la epuizare, refuzand sa creada in esec, dar crezand cu tarie in succes, in reusita. Numai un om puternic se poate ridica de jos, strangandu-si cioburile inimii sfaramate de durere si s-o ia de la capat. Indarjit, incrancenat, cu multa tarie, speranta si credinta. Da, sunt un om puternic. Pentru ca am acceptat esecul. Da, sunt un om puternic pentru ca am reusit. Sunt un om puternic pentru ca lupta asta m-a facut puternic. Lupta asta inegala, lupta cu o boala urata, nedureroasa fizic, dar dureroasa in profunzime, in adancuri. Poate singura boala care pune un stigmat pe tine, nu fizic, dar sufletesc. Te injumatateste ca om, ca fiinta, iti ia din idealuri, din vise, din putere. Si te striveste, te face sa te intrebi ce vrei: sa fii mama, pur si simplu, sau sa demonstrezi lumii ca poti si tu sa fii mama, ca si tu poti sa faci un bebe, simplu si usor si firesc, asa cum o face lumea de mii de ani, asa cum ar trebuii sa o faci si tu. Fara lupta, fara suferinta, fara umilinte. Ci simplu, natural si firesc.
Acum sunt senina, linistita si implinita. Si gata de o noua lupta. O altfel de lupta. Voi iesi invingatoare, din nou? O, da! pentru ca eu am invatat sa lupt, sa cad si sa ma ridic, pentru ca nu mai exista teama de esec, pentru ca stiu ca orice esec este de fapt un succes, o victorie. Pentru ca stiu ca se poate atata timp cat speri si crezi, atata timp cat nu te opresti, cat nu disperi, cat lupti, impotriva bolii, impotriva lumii care te stigmatizeaza, impotriva ta atunci cand vrei sa renunti. Daca ai un vis nu te opri din a visa, din a spera, din a lupta, din a crede ca poti si ca vei fi exact ce-ti doresti sa fii: MAMICA. Pentru ca deja esti, cu fiecare batalie pierduta, cu fiecare speranta naruita, cu fiecare indem al unora sa renunti, cu fiecare gand de-al tau sa te opresti. Nu te opri, finalul e minunat.
Multumesc, Doamne, pentru asta!
Motivatie
Lupta cu infertilitatea e grea, multi nu o inteleg, nu o accepta, nu o recunosc.
Sper ca societatea, prietenii, rudele, colegii sa ne accepte, sa ne sprijine, sa ne fie alaturi cu sinceritate si intelegere.
Propunere de: Hatice pe 2014-11-26 18:15:08
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-12-09 14:22:32
Bate un vant rece pe ghetar...pasii si inimile ne ingheata, penele sunt pleostite, capul in pamant...
Viata ne incearca, ne provoaca si spiridusii cei rai isi rad in barba de necazurile noastre.
Dar pinguinii stiu sa se stranga in cerc, intr-un grup compact unde se incalzesc cu propriile rasuflari. Fac cu schimbul la exterior, acolo unde vantul si gerul musca amarnic.
Mai mult nu pot face...dar este suficient ca toti sa razbeasca catre soare, catre o viata vesela, animata de puii inca cu puf pe ei.
Viata merge inainte. Cu vant, ger...dar si mult soare.
Citeste tot mesajul >Motivatie Eu am sangerari maronii de 5 zile,spet sa fie bine vebe pe 4 decembrie am prog la eco
Propunere de: ramonaelenaserban pe 2014-11-24 15:52:37
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-12-09 14:22:32
Eu sunt de cu totul alta parere. Intai ca stiu fff multi oameni din diaspora care au votat cu Iohannis pt ca au primit 40 euro de caciula. Altfel n-ar fi stat la coada 8-9 ore.
Apoi ca eu una daca mi-as baga pe romaneste piciorul in tara asta si as pleca si m-as stabili peste hotare nu mi-as permite sa merg la vot sa votez eu cum sa le mearga celor ramasi in tara. Pt ca eu sunt acolo, departe, in lumea mea roz, muncesc pe un salariu mai mare decat cei din tara, platesc alte impozite, beneficiez de alta protectie sociala si sufar de alte neajunsuri decat cei din tara si la mine informatiile ajung altfel decat la cei din tara. Cetatenii care locuiesc in Romania si sunt direct afectati de clasa politica sunt cei care trebuie sa-si decida soarta asa cum vor ei, nu sa le-o decid eu, cand nu mai e viata mea aici odata ce-am plecat prea putin ma mai aecteaza daca viine Iohannis si taie iar jumate din salariile bugetarilor si goneste din tara 1/2 din profesori si 3/4 din medici dupa modelul lui Basescu/Boc.
Acestea fiind zise ii astept pe dragii de romani din diaspora, care s-au inghesuit sa voteze cu Iohannis, sa vina frumusel acasa sa isi ia tara inapoi ca doar pt asta au votat. Nu cumva sa mi-ll lase mie pe cap pe neamt si ei sa traiasca linistiti tot afara pe salariile de acolo si in linistea de acolo crezand ca mi-au facut mie vreun bine.
Multumesc.
Draga Emilia,
Spre norocul nostru domnul presedinte Iohannis (buey, ce bine suna!!!) a castigat alegerile IN TARA. Voturile din diaspora au fost, hmmmmm, cum sa spun eu? Ciresica pe un tort dulce-dulce!
Si stii de ce l-au votat romanii din tara pe domnul Iohannis? Pentru ca au inteles ce insemna mutenia lui din timpul primei confruntari cu domnul Ponta, era tacerea stupefiata pe care a incercat-o fiecare dintre noi atunci cand aveam de infruntat nervii unui functionar public incompetent si obraznic, era tacerea jenata pe care a trait-o fiecare dintre noi atunci cand i se cereau bani pentru chestii absolut normale, si chipurile gratuite, ca, de exemplu, o operatie, sau o inmormantare, sau un manual... Era tacerea indignata pe care a incercat-o fiecare dintre noi atunci cand constatam ca, in loc de performanta, criteriile de promovare din firma erau similaritatile dintre arborii genealogici ai angajatului promovat si al directorului general al firmei (sau al primarului localitatii).
Si stii de ce l-au mai votat romanii pe domnul Iohannis? Pentru ca... stupoare! Domnul Iohannis nu s-a scufundat in mocirla ca sa ne prezinte un meci de lupta in noroi in loc de confruntare electorala. Multi dintre noi au tipat in interior, dorindu-si o replica pe masura, multi am tanjit dupa ea, imaginandu-ne cum ar fi sunat ea, rostogolindu-se limpede si apasat, rostita cu glas patrunzator, letala in continutul ei. Dar nu. Domnul Iohannis a ales sa nu o rosteasca. Ar fi fost usor. Atat de usor, dar nu, el a ales sa ne lase tanjind, pana cand am inteles. Am inteles ca nu am mai vazut nici un politician care sa procedeze asa. Am inteles atunci ca asa era OMUL din spatele politicianului. Am reinvatat se recunoastem demnitatea. Am inteles, in sfarsit!
Tine cont si de faptul ca orice roman din diaspora are aici, acasa, un parinte, doi, frati, poate, in cel mai trist caz un copil... sau poate doar niste morminte, care sa-i aminteasca de radacinile zmulse de griji si de lipsuri... Au gasit mai bine. Cinste lor ca nu au uitat!!! Tine cont ca parintii, fratii, copii celui plecat au votat aici, in tara, in locul lui, poate... Apoi a trebuit sa-l priveasca gazat, lovit si imbrancit, pentru ca votul lui nu ar fi convenit cuiva care avea puterea de a-l umili dincolo de orice imaginatie, jucandu-se cu esenta noastra de cetateni: dreptul de vot!
Si inca ceva, romanii l-au votat pe domnul Iohannis pentru ca au inteles ca are puterea de a devia apele Styxului si a curata mizeria din grajdurile lui Augias, asemeni unui semizeu legendar...
Citeste tot mesajul >Motivatie Spune totul despre romani si ce s-a intamplat pe 16 noiembrie
Propunere de: DarkBendis pe 2014-11-19 22:08:51
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-12-09 14:22:32
Motivatie Pentru acuratete morala .
Propunere de: MAMY13 pe 2014-11-19 19:18:47
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-12-09 14:22:32
Motivatie un mesaj exceptional . Felicitari!
Propunere de: missdarcey pe 2014-11-19 14:46:27
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-12-09 14:22:32
Motivatie pai n-are rost sa mai explic, mesajul e foarte clar :-)))
Propunere de: CorinaDani pe 2014-11-19 14:42:30
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-12-09 14:22:32
Mai adaug ceva
Ce m-a impresionat foarte tare in orele alea a fost ca oricine incepea o discutie cu noi, cu copiii, dupa ce treceam de prezentari si facut cunostinta, spuneau adesea "sper ca fetita sa nu uite. Iar daca uita, sa le aduceti dumneavoastra aminte ca am fost aici si la asta s-a ajuns".
Pe moment nu mi-am dat seama de cat de adanca e ideea din spatele cuvintelor, dar cand intr-un final apoteotic am reusit sa ajungem in fata, oamenii de la rand ne-au lasat sa trecem (desi ei stateau de 8-9 ore deja), si domnul care ne-a cedat locul in fata lui l-a batut pe Mr.Ziki pe umar si a zis: "haideti, domnule, oameni suntem! Numai sa nu-i lasati pe cei mici sa uite, da?"...
Deci imi repet ideea, oamenii nu au iesit momiti de ceva, nu au iesit din ura si invrajbire, nu i-a montat nimeni, voiau sa conteze. Sa isi aduca aminte ceilalti, rudele, lumea politica si de ce nu, poate e prea cu pathos spus dar o cred, istoria.
Iar pentru niste oameni invrajbiti si montati, erau extrem de calmi - au fost rasete, voie buna, ne-am impartit mancare si ne dadeam vesti (cei carora le ramasese baterie la telefon), si la fiecare huiduiala din fata a celor care chiar nu mai puteau de nervi, din mijlocul cozii se raspundea cu "Desteapta-te romane"....
No comment, ca daca mai scriu mult imi dau lacrimile
Citeste tot mesajul >