Prietena ta poate aduce lucratori din afara, sunt destui amatori. Sunt multi care au facut asa. Si fenomenul incepe sa se amplifice, adica hai sa lucram...dar cu cine?

Romanilor le plac contrastele. Se falesc cu ele. Isi trag seva existentei din ele.

Nu-i nimic neobisnuit sa n-ai dupa ce bea apa dar sa ai in fata casei un mertan.

Clasa de mijloc exista. Doar ca multi nu vor sa faca parte din ea. Considera ca odata ce castiga mai mult, dintr-o data a sarit la cei bogati. Aia de-s bogati cu adevara nu se pun...nici nu-i vezi decat la televizor.

De asemenea nu exista cultul muncii. Nu stiu daca a existat vreodata...

Lipsa de educatie te impiedica sa vezi mai sus de genunchiul broastei. Daca esti educat ai aspiratii, pentru tine si familie si intelegi ca astea se rezolva prin munca. Fara educatie nu intelegi si nu vezi nimic mai departe de gardul casei.

Inainte de absolut tot ne trebuie educatie. Inainte de autostrazi, economie, armata, inainte de orice trebuie sa fim educati.

Si cum naiba se face, ca majoritatea ministrilor de care a depins educatia, dupa revolutie, sunt niste dobitoci incuiati. Eu i-as judeca si condamna pentru genocid.

Si eu as vrea sa inteleg cum este cu dezbaterea publica a acestui proiect de lege. Unde ne putem spune parerea, dar as vrea sa stiu si cine l-a conceput.

 

Am citit ce a scris LadyArtemis. Am inteles ca la 8 ani copiii dau o evaluare nationala, dar nu am inteles la ce foloseste. Sistemul din Australia este total diferit de cel din Romania in privinta stresului si a ingreunarii materiei. Vreau sa stiu cate kg are ghiozdanul unui elev de acolo, cate ore sta sa-si faca lectiile, proiectele, etc. Ce invata la cei 5 ani cand intra la scoala. Ce stie la 8 ani pentru acel test?

Nu cred ca comparam ce trebuie. Aici liceele au valori diferite, de aceea se intra pe baza unor note si nu repartizati in functie de adresa. Dar, ar fi o idee buna. Toti ne-am face buletine noi si copiii nu ar mai fi stresati.

Este minunat ca in clasa sa existe cooperare intre copii, sa lucreze impreuna, sa nu fie certati, umiliti, sa invete de placere. Dar aceste lucruri nu apar in proiectul de lege.

Evaluarea nationala pe care o dau aici copiii la 8 ani are menirea de a le arata invatatorilor nivelul fiecarui copil la engleza si matematica; totodata aceste informatii ajung si la politicieni care modifica/schimba legile in functie de nivelul national al copiilor, adica ori simplifica materiile ori le maresc nivelul de dificultate, etc. Dupa acest examen fiecare invatator analizeaza nivelul fiecarui elev al sau si scrie un raport pentru parinti in care le explica nivelul copilului, posibilele cauze si cum pot parintii sa isi ajute/sustina copilul. Apoi invatatorul scrie un alt raport pentru directiune pentru ca directorul sa stie ce are de facut in scoala sa si la fiecare clasa separat. La 8 ani aceasta evaluare este destul de simpla; se verifica engleza si matematica de baza; daca stiu sa scrie corect cuvinte si propozitii simple, daca stiu sa formeze propozitii simple dintr-un sir de cuvinte, daca recunosc care este verbul si care este substantivul intr-o propozitie, adunari si scaderi simple, daca stiu sa numere, daca stiu sa recunoasca numarul mai mare/mai mic, daca stiu sa rezolve probleme foarte simple, etc. Copiii nu sunt certati daca rezultatele lor nu sunt bune, ci se incearca sa se schimbe lucrurile ca ei sa poata sa invete mai bine pe viitor. Invatatorii ii incurajeaza pe parinti sa nu ii certe pe copii. In loc sa se puna presiune mare pe elev sa invete mai bine, presiunea se pune pe adult, pe invatator, pe directorul scolii, pe politicienii care dau legile, pe parinti, etc. Adultul este cel care trebuie sa se schimbe pentru a-l ajuta pe copil, adultul este cel care trebuie sa gaseasca solutii mai bune pentru fiecare copil in parte. Si mi se pare normal asa pentru ca noi ca adultii avem mai multe resurse la dispozitie, ne putem adapta diferitelor situatii mai bine, avem mai multe posibilitati de a face acelasi lucru, avem mult mai multe informatii si putem obtine si mai multe; este corect ca noi sa ne adaptam nevoilor fiecarui copil.

Nu stiu cate kilograme are ghiozdanul fiecarui elev insa pot sa spun cu certitudine ca nu la fel de multe precum ghiozdanul unui elev din Romania. Copiii au ghiozdane si le folosesc zilnic dar nu poarta dupa ei manualele la toate materiile. In primul rand aici exista manuale combinate, de exemplu, un singur manual pentru stiinte + tehnologie. Stiu si ca in Romania au inceput sa apara astfel de manuale. Aici exista de zeci de ani. In al doilea rand, fiecare copil are la scoala in clasa sa un mic dulap sau raft unde ii este scris numele si unde isi tine majoritatea manualelor si caietelor. Copilul ia cu el acasa doar manualele si caietele de la materiile unde are teme sau proiecte, restul le lasa in clasa, la scoala, in dulapul/sertarul propriu. Teme nu se dau zilnic. Uneori poate exista si o saptamana intreaga fara teme. In general, se dau teme de 3-4 ori pe saptamana la scoala generala. Copiii au teme de pe o zi pe alta doar la engleza si matematica si nu zilnic. La celelalte materii temele se dau o data/maxim de 2 ori pe saptamana si copiii au la dispozitie cel putin 7 zile pentru completarea temei. Proiectele pe care le primesc sunt putine intr-un an si au la dispozitie pentru fiecare proiect in parte doua saptamani sau chiar mai multe. La scoala generala copiii nu au mai multe proiecte in acelasi timp; au doar unul singur. 

La scoala generala, copiii sosesc la scoala la ora 9 dimineata. Copiii care sosesc mai devreme de 9:00 dimineata participa la before-school. La 9:30 dimineata incep orele. Orele se termina la ora 3:30 dupa-amiaza. Multi copii, mai ales la oras, raman la after-school, ceilalti merg acasa daca vine cineva dupa ei. In timpul orelor de scoala, copiii au o pauza lunga de 30 de minute pentru relaxare si apoi pauza de masa (adica pranz) care dureaza 60 de minute pentru a permite copiilor sa manance si sa se relaxeze. In rest nu mai au nici o pauza. Mancarea copiilor ori este adusa de acasa, ori este cumparata/luata pe gratis (in functie de scoala) de la cantina scolii ori ambele. Cantina scolii pregateste mancarea acolo pe loc, deci este proaspata. Copiii nu au de unde sa cumpere prostii de mancat, gen sucuri, dulciuri, chipsuri, etc. deoarece este interzis prin lege cantinei sa le ofere asa ceva copiilor. Magazine in apropierea scolilor nu exista niciunde (am vizitat foarte multe scoli pe aici si am vazut). Curtea scolii si toata scoala este inconjurata de un gard inalt si portile stau inchise cu cheia iar invatatorii/profesorii supravegheaza curtea scolii si cantina scolii pe perioada celor doua pauze; deci copiii nu pot parasi incinta scolii (efectiv nu au cum) si sunt si observati mereu (de invatatori/profesori + camere de filmat).

Cand copiii au teme acasa pentru a doua zi, temele dureaza cam jumatate de ora, maxim o ora. Cand au teme sau proiecte pe care trebuie sa le predea peste 7 sau mai multe zile, recomandarea este de 15-20 minute pe zi lucru la acea tema/acel proiect si nu neaparat zilnic (in functie de marimea si cerintele temei/proiectului). 

Temele elevilor sunt de multe ori adaptate nevoilor fiecarui copil in parte. Copiii talentati la o anumita materie sau copii supradotati primesc teme pe masura abilitatilor lor pentru a-i stimula, pentru a le mentine interesul viu, pentru a-i avansa. Copiii mai slabuti la scoala primesc teme/proiecte mai simple pentru a putea sa le completeze si a avea acel sentiment de mandrie personala ca au putut sa le faca. Copiii cu abilitati medii primesc teme/proiecte pe masura abilitatilor lor. Copiii care au un anumit talent sau un anumit interes intr-o materie sunt incurajati si ajutati sa invete, cunoasca si realizeze tot ce pot si isi doresc la acea materie. Ba chiar se organizeaza grupuri la nivel de scoala pentru copiii supradotati, pentru copiii slabuti la scoala, pentru copiii talentati la ceva, pentru copiii interesati de un anumit subiect/materie, pentru copiii cu rezultate foarte bune la o anumita materie; aceste grupuri au rolul de a sustine si incuraja elevul, de a-l stimula, de a-l ajuta sa avanseze.

La 5 ani copiii aici merg la scoala primara, la Kindergarten. Au invatator, uniforme si banci in care trebuie sa stea cuminti. Ce invata la Kindergarten: literele alfabetului; sa isi scrie numele si prenumele corect si sa le recunoasca; numerele; invata sa numere; invata culorile, zilele saptamanii, lunile anului, anotimpurile; invata sa stea cuminti in banca atunci cand este cazul; dar in acelasi timp copiii nu stau in banci tot timpul, au voie sa se ridice, sa se duca la alte banci, sa se duca la dulapurile/rafturile din clasa; de multe ori invatatorul organizeaza un cerc in jurul sau si copiii stau in cerc pe scaune (fara banci) sau direct pe podea; invata regulile scolii; invata bunele maniere, cum sa se imprieteneasca, lucreze, colaboreze cu colegii, cum sa se joace si sa imparta cu colegii, invata sa recunoasca si sa respecte invatatorul si regulile acestuia, invata regulile clasei, invata sa fie raspunzator de propriile lucruri; deci invata niste lucruri de baza referitoare la scoala si la ce asteptari exista de la el ca elev, lucruri care sa il formeze ca elev si care ii vor folosi si pe mai tarziu. 

Materiile si temele/proiectele se maresc ca volum si dificultate pe masura ce trec anii dar si in functie de fiecare elev in parte. La liceu evident vor avea mai multe teme decat in generala si timp de lucru mai mult. Dar chiar si la liceu timpul necesar temelor si proiectelor va fi mai mic decat este in Romania. 

In timpul anului scolar la generala, invatatorul scrie, de doua ori pe an, un raport despre fiecare copil in parte pentru parintii acestuia in care scrie notele si progresul de la fiecare materie dar si alte aspecte precum dezvoltarea emotionala si sociala a copilului, orice probleme observate, sfaturi si observatii pentru parinti, sfaturi cum sa isi ajute si sustina copilul, etc. deci un raport foarte detaliat si individualizat. Acest raport este in general trimis prin e-mail parintilor si se cere confirmare de primire. Daca nu exista confirmare, se suna parintele pana confirma ca l-a primit. In afara de aceste doua rapoarte, exista sedintele individuale cu parintii unui singur copil si invatatorul. Parintii se programeaza la invatator, sedinta are loc la scoala. Parintii pot sa isi programeze oricate sedinte doresc cu invatatorul, nu exista o limita. Parintii pot de asemenea se viziteze scoala oricand si pot intra in clasa copilului in timpul orelor fara a-i spune invatatorului de dinainte; parintii pot ramane in clasa sa isi observe copilul, colectivul si invatatorul. Invatatorul nu are dreptul sa nu ii primeasca sau sa ii dea afara (cu exceptia situatiei in care parintele deranjeaza ora/afecteaza negativ ceilalti elevi si procesul lor de invatare). Invatatorul mai pregateste de asemenea si rapoarte pentru fiecare copil in parte pentru directiune si totodata si un raport general pe clasa; astfel directorul il poate ajuta in mod direct pe invatator cu orice are nevoie si poate modifica regulile scolii pentru a-i acomoda mai bine pe elevi in functie de nevoile lor. In scoala generala, invatatorul si colegii de clasa se schimba in fiecare an; asa ca, invatatorul mai scrie si rapoarte pentru fiecare copil pentru viitorul invatator al copilului pentru ca noul invatator sa inteleaga si cunoasca situatia viitorilor elevi. Deci exista si o mare colaborare intre invatatori in interesul copilului.

Regula de aur este ca adultii sa lucreze impreuna dar si separat pentru fiecare copil in parte pentru a-l ajuta sa invete cu cat mai mult interes si cu cat mai multa placere. 

Multe aspecte din cele descrise ar putea fi aplicate cu destul de multa usurinta si in Romania, doar sa vrea politicienii.