Buna seara fetele.
Eu am nascut, avem o fetita si un baietel . Fetita e bine, baietelul a fost mai firav si este inca la incubator, speram ca saptamana viitoare ii luam acasa.
Cu fiecare zi ce trece, legatura dintre noi si copii devine tot mai puternica, cu fiecare zi viata se schimba, prioritatile devin altele.
Sper ca toate sa aveti partea de aceasta bucurie. Nimic nu e usor, e nevoie de rabdare si eforturi, atat financiare cat si fizice, pentru a ajunge aici, dar merita.
Citeste tot mesajul >Motivatie Pentru ca este o mare realizare, mare de tot si pentru ca Austen este o m?mica puternica si bataioasa.
Propunere de: floreamaria pe 2014-06-27 20:56:55
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-07-18 05:56:21
De dimineata am fost la un service aflat f. aproape de locul unde m-am nascut si am trait pana la aproape 20 de ani. M-am opritin spatele blocului si m-am uitat luuuung la geamurile apartamentului de la etajul doi, asteptand parca sa-mi vad parintii sau sora aparand...n-a aparut nimeni. Proprietarului actual ii plac florile, e plin de ghivece frumoase la toate geamurile. Nu s-au schimbat prea multe...dar n-am mai vazut macelaria, unde zilnic stateau cativa dulai si asteptau, nici piata unde mancam pepene direct pe taraba... este ingradita acum, nici sifonaria, nici carciuma cu zumzet permanent de lume vesela si cu o caseta metalica care se balanganea in bataia vantului si scartaia lugubru...
Am stat din nou in camera mea, noaptea, cu picioarele pe caloriferul fierbinte, sa vad cum troieneste zapada, in scara blocului unde ne strangeam cand ploua, am mers iar la scoala, m-am jucat in curtea prietenului Mihai, toti vecinii s-au perindat in fata ochilor mei...
Am priceput ca totul a fost asa frumos si bine pentru ca eram copil...nimic nu se compara cu fericirea aia inocenta de atunci, strans legata de bunatatea parintilor mei. Pe care nu-i mai am fizic, dar zau, suntem din ce in ce mai aproape.
Simt cu tarie ca n-am fost mereu drept, dragastos, intelegator cu ei, asa cum au meritat, dada, au meritat cu prisosinta; iar acum spun degeaba...nu mai pot face nimic. I-as vrea inapoi, sa zica si sa faca ce vor ei, iar eu sa ma uit doar la ei si sa le zambesc. Atat.
Am zis ca scriu asta pentru Buflea.
De fapt am scris pentru mine. Atat mai pot face si e asa putin...
Citeste tot mesajul >Motivatie Mi-au dat lacrimile. Parca m-am revazut pe mine in spatele blocului unde am copilarit. Din fericire parintii mei inca traiesc. O sa invat ceva din mesajul lui Rufus si o sa incerc sa-i vizitez mai des. Multumesc Rufus.
Propunere de: Letitia1 pe 2014-06-27 09:49:09
Subiect Aprobat de Admin pe 2014-07-18 05:56:21
Dragi burticute,
4 dintre noi am facut surprize surprize lui Pishkotel si ne-am dus sa o sustinem, s-o vedem si s-o felicitam pentru alegerile facute. Iata dovada:
[attachment=18256:Cununie_Pishkot1.JPG]
in ordinea de pe tricou, NicNic, Crisa, Pishkotel, Arwen si Alina
[attachment=18257:Cununie_Pishkot3.JPG]
[attachment=18258:Cununie_Piskot2.JPG]
Sa vedeti si voi frumusete de fata si de cuplu de ce nu. Nici viitorul tatic nu este mai prejos. Iar picioare grase?!? Nici vorba, de la hormoni i se trage Am inchinat un pahar de sampanie in cinstea proaspetei familii si pana si cerul s-a luminat cand au iesit pentru ca nu mai erau nori, ci un soare minunat. Sa va fie viata luminata, sa va bucurati impreuna pana la adanci batraneti de fiecare clipa. Casa de piatra si bebe frumos ca voi.
Fetelor, daca nu aveati program si daca stiam va invitam la un pahar cu apa, e asa de bine la mine in gradina... Si aveam loc toate in balansoar, unde ma aflu chiar acum. Cred ca trag un pui de somn
Pupici la toate
Citeste tot mesajul >Burticutele mele dragi!
Vin cu vesti!
Ne mutam in Germania, la sfarsitul lui iunie. Dl Pinguin a fost acceptat la un job in Köln, pleaca saptamana viitoare si vine peste 2 saptamani, apoi o duce pe mama mea in Ro si vine sa plecam cu totii in Germanica. Cel tarziu pe 2 iulie vom fi acolo.
Sii.... s-a lasat cu ochisori! Am facut test vineri, negativ, luni negativ si ieri un slab pozitiv, dar pozitiv! La aproape 1 saptamana intarziere. Nici nu stiu cum sa reactionez. Ma bucur dar mi-e atat de frica incat ma uit pe slip de fiecare data cand ma duc la baie.
Faza proasta este ca aici nu am nicio sansa sa ma intalnesc cu vreun cadru medical care sa ma consulte (burtica nu pe mine :P) pana plec. Aici prima vizita e la 8 saptamani abia, cu o moasa si abia la 12 la spital. Deci emotii duble!
Inca nu am spus nimanui, doar mamei mele. In weekend vin socrii si le spunem atunci. Am ceva situatii mai grele cu mama mea care plange pentru ca ii va fi dor de noi si va fi singura in Ro... Imi frange inima. Incerc sa o tin ocupata, sa ii dau chestii la care sa se gandeasca.
Probabil ca nu voi reusi sa intru prea des cu cate lucruri vom avea de facut, dar sunt cu sufletul alaturi de voi, doar sunteti burticile mele preferate! [flo]
Va pupacesc!
Citeste tot mesajul >