neata! eu, de cand am inceput sa tin monti, am inceput sa ma si disciplinez alimentar. inainte aveam 1 singura masa pe zi! una singura, la ora 14... insa era atat de toxica masa aia, un amestec imens de carbohidrati cu de toate, caci eram disperata sa bag carbo in mine...mancam preponderent cartofi, sub orice forma, paine si dulciuri. Acum mananc de 3 ori pe zi, uneori bag si gustari. Fetele stiu cat m-am chinuit sa ma invat iar sa iau micul dejun.
pana sa raman gravida cu Alexandra am avut 47 kg, eram o slabatura....dupa sarcina am ajuns la 68 kg, cu Monti am slabit la 55 kg, insa m-am culcat pe o ureche si-n 3 ani am ajuns iar la 58 kg. am fost la nutritionist endocrinolog si mi-a zis sa-mi iau gandul, ca nu o sa mai slabesc prea usor, caci am hipotiroidie si ovare microchistice.
am primit tratament cu Euthyrox si cu Diane 35. In urma tratamentului am ajuns la 64 kg, cu plapitatii si cu stari de rau. Intre timp aveam si "regim" alimentar. Timp de 2 saptamani trebuia sa mananc zilnic 1.5 litri de supa de legume, stracurata. Am renuntat lamentabil, dupa 3 zile de hipoglicemii urate si lesinat la serviciu.
Apoi, endo-nutritionistul meu mi-a zis ca asta e, asa sunt eu, nu voi slabi cu afectiunile mele si nici sanse de alt bebe nu am. Eu visam la Teo atunci...
Am mai incercat o tura de slabit, cu supa de varza si disociat si mers la sala, unde am dat de cel mai scarbos antrenor de fittness existent pe pamant. Ma tinea cate 1 ora pe bicicleta eliptica, apoi inca juma de ora pe banda si imi zicea ca numai asa slabesc.
Mi s-a luat si de slabit si de sport si de orice si m-am consolat cu ideea.
Intr-o zi mi-a fost atat de rau de la euthyroxul ala, ca l-am dat naibii si am trecut pe tratament homeopat, am ramas gravida, am nascut, m-am ingrasat si m-am ras-ingrasat, intre timp mi-am tratat naturist si ovarele si m-am pus pe slabit.
Dar de data asta am ales sa slabesc destept, cu cap si suflet. Imi place sa mananc monti, am invatat sa gatesc!!! da, eu faceam numai cartofi prajiti, piure de cartofi si cartofi fierti, nimic altceva.
Cel mai important este ca am ajuns sa ma gandesc la monti ca la un stil de viata, nu un regim, nu o corvoada. In vara am luat decizia sa merg si la sala, cu teama in mine ca voi pati ca data trecuta. Am ajuns sa iubesc si asta!
Pana acum am slabit 14 kg, intr-un an si jumatate de monti si mai vreau sa slabesc intre 3 si 5 kg, inca nu stiu, depinde cum o sa arat la acel moment :)).
Dar nu am castigat numai prin slabit, ci prin disciplinare, prin bucuria de a face ceva cu manuta mea si a primi laudele copiilor mei, apropos ei sunt fani bunataturi monti. Fiica-mea ma lauda zilnic pt cum arat, sotul meu e incantat de mine, nu ca n-ar fi fost si inainte, dar acum il vad cat e de mandru,mai ales ca se astepta sa ma las de sala dupa 2 zile. D-aia l-am si ales sa ma antreneze la sala, caci niciun antrenor din lume nu are rabdarea lui si interesul lui de a ma modela :))
De ce ar trebui sa fiu nutritionist ca sa vad ceea ce e evident si asa? Sunt foarte mandra de decizia mea si de faptul ca in sfarsit am inteles ce inseamna stilul de viata sanatos. Singurul meu regret este ca am stat 10 ani din viata cu 20 de kilograme in plus, ca m-am frustrat si am inghitit in gol de fiecare data cand probam o haina si nu incapea pe mine, ca ma imbracam oribil, in prelate, nu in haine, ca nu mai ieseam nicaieri de frustrata ce eram, ca nu voiam sa apar in nicio poza.
Ingrasatul a avut si partea lui buna. Daca nu m-as fi ingrasat si as fi continuat cu alimentatia mea haotica si oribila, in mod sigur, as fi dezvoltat o colectie impresionanta de boli si afectiuni.
Asadar, Alizee, nu sunt nutritionist, insa sunt mandra de ceea ce am reusit sa fac in ultimul an cu corpul si cu mintea mea.
Editat de ariel_7000, 01 noiembrie 2013 - 11:30 .