118 raspunsuri la acest subiect

[marius]

 

Conform www.gandul.info Un student de 24 de ani din Chicago şi-a propus să facă un experiment social pe propria piele: timp de 3 luni, din octombrie până în decembrie 2011, el a renunţat să mai folosească telefonul mobil, inclusiv mesajele sms, email-ul, precum şi reţelele de socializare precum Facebook, Twitter sau LinkedIn.

În timpul acestui experiment, tânărul, care studiază copywriting-ul pentru publicitate, şi-a dat seama că unii oameni din preajma sa, pe care îi considera prieteni apropiaţi, nu erau de fapt deloc aşa. A descoperit că, în această pauză de "viaţă virtuală", a ajuns să fie atent la oamenii din jurul său şi a redescoperit romantismul vieţii reale, relatează Yahoo News.

De câteva ori, tânărul, pe nume Jake Reilly, a primit notificări de la bancă, pe email, şi a fost nevoit să se uite la ecranul computerului, însă spune că nu a trişat niciodată de-a lungul experimentului şi că privea cu mâinile la ochi, ca să vadă strict emailul de la bancă.

A ajuns să folosească telefoanele publice, să scrie scrisori, să lase mesaje cu creta pe asfalt şi să îşi viziteze prietenii.

Înainte, viaţa lui Jake era cu totul alta. Citea fiecare mesaj de pe Twitter, lansat de cei 250 de oameni pe care îi urmărea, stătea apoi cam o oră şi jumătate pe Facebook. Lunar, trimitea peste 1.500 de sms-uri şi vorbea la telefon între 600 şi 900 de minute.

"E greu, pentru că am ajuns în etapa în care, dacă nu răspunzi la sms-urile oamenilor în maximum o oră sau la email-uri în maximum o zi, este pur şi simplu inacceptabil din punct de vedere social. De când am revenit, mi-a fost greu. Oamenii îmi zic: Ce dracu', ţi-am dat şi mesaj..."., spune Jake Reilley.

Jake îşi aminteşte ce a declanşat acest experiment. Locuieşte cu trei prieteni şi au fost vizitaţi de alţi doi buni prieteni din New York, pe care îi vedeau foarte rar, cam o dată pe an. Erau cu toţii la Universitatea din Wisconsin şi se uitau la un meci de baschet, însă toţi aveau în mână fie un laptop, fie un telefon.

"Era foarte amuzant. Ce facem noi aici? I-am întrebat pe fiecare ce face şi unul juca Words with Friends, altul Angry Birds, altul un joc de trivia online. Nimeni nu făcea de fapt nimic, stăteau cu toţii în tăcere. Asta mă scoate din minţi de fapt. Oamenii ies în grup la masă şi fiecare stă cu ochii în telefon. Ce altceva cauţi?", îşi aminteşte Jake.

"Este şi un sistem interesant de a-ţi măsura viaţa, de a vedea cine îţi sunt de fapt prietenii apropiaţi, cine e dispus să-şi piardă timpul. Cu siguranţă mi s-a schimbat nivelul şi numărul de prieteni, precum şi nivelul de contact pe care îl aveam cu ei", declară Jake.

"Mă duceam la şcoală, apoi nu aveam nimic de făcut acasă, aşa că mă plimbam pe bicicletă şi mergeam acasă la oameni, la toţi cei cu care de obicei vorbeam prin sms sau cu care mă vedeam doar în weekend. Era foarte mişto, mă reconectam, făceam lucruri pe care în mod normal nu le mai faci, cum ar fi să iei micul dejun cu părinţii cuiva".

La facultate, colegii au început să-i facă farse, scriindu-i mesaje la avizier: "Jake, a sunat mama ta şi a zis că nu te mai iubeşte", "Jake, te caută poliţia" sau chiar "Jake, sunt însărcinată. Sună-mă".

Jake a ajuns să creadă că cei care comunică în special pe reţelele de socializare rămân la un nivel superficial.

"Facebook este cea mai mare pierdere de vreme, pentru că toată lumea îşi creează o imagine atât de filtrată despre sine. Îţi postezi doar cele mai bune poze, dai check-in doar la cel mai tare restaurant din oraş, păstrezi doar lucrurile care te flatează. Dar cineva mereu va avea un job mai bun ca al tău, va merge în vacanţe mai bune ca ale tale şi va avea o nevastă mai frumoasă ca a ta. Deci e superficialitate peste superficialitate. Nu ajungi niciodată să vezi părţile reale ale oamenilor", spune Jake.

Cea mai frumoasă parte a experimentului, spune Jake, a fost că a redescoperit lucrurile pe care ajunsese să le ignore: să meargă cu bicicleta doar de plăcere, nu strict la muncă, să stea în parc, să joace pase cu prietenii, să meargă la patinaj pe gheaţă.

"Uneori, stai pe internet şi trec patru ore şi zici: n-am făcut nimic. Poate că m-am uitat pe un articol, la nişte poze, m-am uitat la nişte clipuri video tâmpite şi am rămas prins vreo oră într-o gaură neagră pe Youtube, doar privind, privind, privind. Cred că e greu să găseşti pe cineva care să spună că asta e ceva folositor pentru viaţa ta", spune studentul, după experimentul său.

[Rufus]

Ei, frumos experiment...greu de imaginat ca poate sa treaca acest prag. Mai ales cand vorbim de tineri.

Insa este adevarata observatia cu timpul pierdut...atatea chestii interesante si benefice poti face in loc sa pierzi vremea pe computer sau telefon.

Cred ca un echilibru ar fi perfect, in sensul sa folosesti tehnica strict unde e necesara ca sa iti atingi obiectivul.

Legat de subiectul asta, nu cred ca multi isi dau seama, dar suntem chiar victime ale unui sistem complicat si sofisticat, perfectionat nonstop, care ne baga mana in buzunar. UE este gata, de exemplu, sa interzica oferirea de aplicatii cu descarcare gratuita, care mai au si procente cu plata, pentru ca oamenii pur si simplu nu mai pot discerne si consuma la gramada fara reactie. Dupa care apare nota de plata...

[anca_27]

Exact, redescoperi viata.

Am renuntat la FB(I)   in septembrie, anul trecut, dupa ce devenisem prea activa si-mi lua prea mult din timp. Eram, clar, dependenta. Si, maaaama, ce de `prieteni` aveam.  

Blogurile pe care le urmaream de-acolo, le urmaresc si-acum. 

Imi lipsesc, oarecum, unele grupuri de mamici, care-au migrat de-aici, acolo. Insa redescopar altele si daca chiar vreau, pot lua legatura cu ele. Si reciproc e valabil, cine ma vrea, ma cauta. Sunt persoane care acum isi dau seama ca nu mai sunt acolo si ma suna speriate, sa vada ce-am patit. 

Interesanta dependenta asta de virtual si de iluziile pe care ti le ofera. Si pe care le poti crede ca fiind reale. Si de care, poate, la un moment dat, ai nevoie. De ce, cine stie? Fiecare cu nevoia lui de iluzie&real.

Numai bine si-o viata `nevirtuala`! 

 

19+ la noi in culcus

[redactor]

foarte bine spus, Facebook hraneste o iluzie: iluzia ca altora le pasa de tine.  Adevarul este insa altul.

Desigur descoperim si reversal medaliei - cat de putin ne intereseaza amanuntele si detaliile luxuriante din viata altora.

[roxanaz]

Nu am cont facebook si nici nu voi avea. si da, mi se atrage atentia ca lipsesc de acolo si ca trebuie musai sa im fac cont. nu o sa imi fac, cine vrea sa vorbeasca cu mine ma gaseste. oricum stau extrem de mult in fata calculatorului.

tare frumos experimentul!

[Rufus]

Nu ai cont de FB, nu existi...

(nici eu, ce-i drept... )

[redactor]

Nu ai cont de FB, nu existi...

(nici eu, ce-i drept... )

Pentru cine nu existi?

Pentru curiosi? Pentru cei care te urasc? Pentru voyeur-isti? Pentru CIA?

Toti cei care conteaza te pot gasi fara FB.

[redactor]

Iata ce personaj a cerut de curand prietenia ...trash si iara trash ....

Like it?

 

 

 

[roxanaz]

Mirela, e doar o expresie. si nu se aude de putine ori, sa stii. o zice multa lume si de pe aici, pe forum

[Rufus]

Da, fix asa cum zice Rox.

Pe de alta parte Mirela, dupa ce am vazut contul Denysei, poate ca o sa ma hotarasc si eu