missdarcey, pe forum sunt multe povesti despre sarcina si nastere care nu au mers "snur". Eu am fost diagnosticata cu iminenta de avort la 17 saptamani de sarcina, pe care am dus-o "pe picioare" pana am nascut, avand norocul de a avea colul inchis. Cu toate acestea, aveam niste dureri in ovarul stang, de nu puteam merge. Mi s-a recomandat sa stau mai mult in pat si sa nu fac altceva decat sa ma plimb. Dar cum sa fac asta, eram singura, doar cu sotul, atunci, fara niciun alt ajutor, si mai si lucram. Am facut piata, am smotruit apartamentul, am gatit, am spalat, am lucrat.
La 22 de saptamani eram internata de urgenta in spital, unde mi s-a administrat Gynipral, pentru sustinerea sarcinii, pe care nu l-am tolerat, mi-a transformat copilul intr-o ghiulea care sarea de pe ovarul stang pe cel drept. Nu puteam merge pe strada mai mult de 10 m fara sa obosesc, nu puteam dormi pe o parte, pentru ca nu suporta copilul.
Iar la nastere, in urma cusaturilor, nu am mai putut sta in fund. Plus m-am simtit o ratata pentru ca nu am reusit sa alaptez, copilul nu lua in greutate si urla de foame, fara ca eu sa-l pot ajuta natural.
Da, daca s-ar repeta aceste probleme, ar fi nevoie sa stea cineva cu copilul cel mare, sa-l duca/aduca de la gradinita, sa-l plimbe prin parc, sa faca toate chestiile fizice pe care eu nu le-as mai putea face.
Si, cu toate acestea, problemele mele au fost minore fatza de ce am mai citit pe forum.
Si nu vad de ce sa aiba loc schimbari drastice intr-o familie cand apare al doilea coppil si sa fie nevoie de un adult " responsabil" pentru a-l prelua pe cel mare .