47 raspunsuri la acest subiect

[andacos]

Pai și motivația este nativa, te naști sau devii motivat? Că dacă este înscrisă genetic, atunci nu poți interveni, și anumiți oameni de nasc pierzători, că nu au motivația în gene. Dar dacă se poate învăța și exersa, atunci au și părinții un rol în formarea ei

Pai e acelsi lucru cu competitita...te nasti sau nu te nasti competittiv,nu cred ca daca nu te nasti competitiv,tot efortul parintilor de impins de la spate are vreun rol.(eu intotdeauna am fost de parere de impinsul de la spate ,peste o anumita limita este cu doua taisuri...)

 

Si eu cred ca motivatia personala ,dorinta personala este mult peste competitie.

 

Mie nu-mi plac parintii pushy,sorry ca nu sunt in trend,nu-mi plac parintii care nu au limite,granite,care nu lasa copilul sa-si dezvolte anumite abilitati,doar pentru ca nu corespund cu idealurile parintilor privind proprii copii.

[andaghe]

Motivația este mereu personala, pentru că e un ansamblu de trebuințe, dorințe, aspirații, trăiri, idealuri.

Până și foamea este o motivație.

Motivația sta la baza oricărei acțiuni umane. Inclusiv a. Competiției.

De asta zic că părinții care lasă copilul singur în alegerea , crearea, analizarea , identificarea tuturor acestor aparent mici bucăți de puzzle , este posibil sa greșească. 

Cred că exemplul personal este foarte concludent in educarea copilului. 

 

[andaghe]

De unde să își dea seama copilul că felului lui de a fi i se potrivește mai bine o activitate sportivă și nu una academica, sau invers? De multe ori nici părinții sau pedagogii nu își dau seama. 

Despre ce povestea admin în prima postare, părintele acela indian, nu mai era pushy, cred că deja devenise obsedat....

[andacos]

Motivația este mereu personala, pentru că e un ansamblu de trebuințe, dorințe, aspirații, trăiri, idealuri.

Până și foamea este o motivație.

Motivația sta la baza oricărei acțiuni umane. Inclusiv a. Competiției.

De asta zic că părinții care lasă copilul singur în alegerea , crearea, analizarea , identificarea tuturor acestor aparent mici bucăți de puzzle , este posibil sa greșească. 

Cred că exemplul personal este foarte concludent in educarea copilului. 

Nu stiu...mie motivatia si competitia,nu-mi suna similar.

 

Un copil poate fi extrem de motivat sa realizeze ceva(nu e vorba doar de copii,se poate extinde la toate nivelele)insa sa nu aibe niciun interes pentru competittie.

 

Unii realizeaza doar pentru ei,nu pentru a li se pune eticheta de "cel mai...".

[andaghe]

Pai da, nu sunt similare. Un copil poate avea că motivație o aspirație, un ideal insuflat de părinți, care să nu insemne participarea /câștigarea competițiilor. Poate vrea doar sa realizeze cel mai mare tablou din lume. 

Dar oricum ar fi, părintele trebuie să insufle ideile, să îl ajute sa și canalizeze energia, să îl ajute sa aleagă felurile prin care își poate atinge visul

[mihaela_s]

Dar oricum ar fi, părintele trebuie să insufle ideile, să îl ajute sa și canalizeze energia, să îl ajute sa aleagă felurile prin care își poate atinge visul

 

Asta înseamnă susținere, îndrumare, educație, deloc un părinte pushy. E dacă vrei "linia de mijloc" între in părinte pushy și unul delăsător. Așa văd eu 

[andacos]

 

Dar oricum ar fi, părintele trebuie să insufle ideile, să îl ajute sa și canalizeze energia, să îl ajute sa aleagă felurile prin care își poate atinge visul

Pai orice parinte responsabil face asta,nu are nimic de-a face cu parintii pushy.Asta e rolul unui parinte,de fapt.

[andaghe]

Pai atunci pushy însemna prea ....cum? Nu îmi vine un cuvânt românesc....

Cicălitor?

[andaghe]

Cicălitor trebuie sa stabilească ceilalți. Pentru copil e cicăleala și dacă îi spui să nu facă aia, că e periculos pentru el, sau sa mănânce fructe...

[Fleurdelise]

Cred ca pushy sunt si acei parinti

( prea)exigenti, care au asteptari nerealiste de la copii.