Cand am devenit tata viata mea s-a schimbat! Am devenit mai sensibil, mai atent la problemele societatii, la ce se intampla in jurul meu, am invatat sa am mai multa rabdare, sa ascult (mai ales intr-un dialog), sa relativez (sa incerc sa vad lucrurile si din perspectiva celuilalt), mi-a crescut simtul civic, empatia, am inceput sa donez bani la diverse cauze, pe scurt, imi place sa cred ca am devenit un om mai bun.
Am crezut mereu ca salvarea si modernizarea Romaniei o sa vina de la parinti. Am crezut in Revolutia Parintilor! Am crezut ca parintii sufera in masa transformari similare cu cele descrise mai sus. si pot da dovada de unitate, de dorinta de implicare. Rezultatele au aparut, deseori pe acest forum: campanii umanitare, donari de sange, legea lui Ionut. Apoi o parte au migrat sau au aparut pe Social Media, s-au format asociatii. Am vazut parintii formand o voce cu privire la relatia cu scoala, legea invatamantului, etc. si apoi.... ceva s-a rupt!
Fast forward 2021, inca in plina pandemie! Nu am vazut o societate mai dezbinata ca acum! Daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra a devenit modul standard de gandire! Oamenii (si mai ales parintii) se grupeaza acum dupa preferinte, viziuni si opinii comune. Incercati sa aveti o alta parere intr-un grup de anti-vaccinisti, intr-un grup de parinti care sunt impotriva lockdown-ului, a purtarii mastii, si vedeti ce se intampla!
Te uiti pe net la comentarii la articole si ramai traznit: pana ieri, Arafat era erou national pentru SMURD acum este dusmanul poporului. Primeste numai apelative de gen: "musulmanule", "arafatul" si urari din cele mai grotesti de sarbatori la adresa sa. Faci click pe profilul utilizatorului si te astepti sa vezi un mic Hitler sau un postac platit de Putin, dar surpriza! sunt parinti!
Mi-ar placea sa cred ca este efectul pandemiei. Ca negativismul vine din stirile proaste, din ingradirile impuse dar nu este asa :( Este rezultatul unei indobitociri constante (mai ales prin social media) a promovarii de ura, fals nationalism, dezbinare (atat coordonat cat si voluntar). Si stiti ceva: nu mai are nici un sens sa-i raportezi! Pentru ca indiferent de limbaj, daca este fake news sau nu, raportarea ta este contracarata in algoritm de cateva mii de like-uri primite de la "concetateni de bula" cu convingeri comune care precum maimutele dau LIKE fara sa mai gandeasca, sa verifiice, sau macar sa citeasca: se uita doar la poza si la titlu si le este suficient.
La televiziunea Olandeza vezi saptamanal reportaje despre pacienti cu cancer terminal, despre copii handicapati, despre imigranti care incearca sa se integreze, despre familii care se comfrunta cu probleme financiare, despre mame minore. Sunt problemele reale ale societatii si astfel publicul devine mai sensibil, mai empatic, nu se mira daca un copil cu handicap merge la scoala si este integrat in mijlocul colegilor.
In Romania nu imi amintesc cand am vazut ultima oara un astfel de reportaj. Am asteptati de la TVR in primul rand dar si de la televiziuni comerciale responsabilitatea educarii poporului roman. Dar acesta este subiectul unei alte discutii....
Inca ceva, chiar daca focusul meu este pe Romania, multe din problemele de mai sus sunt la nivel mondial.