71 raspunsuri la acest subiect

[patou]

am obosit sa sun, sa dau binete, intreb de sanatate , desigur mi se raspunde elegant si...cam atat. Nici vorba de iesire, de o vizita de un plan care sa ne includa. Imi doresc sa trec mai departe de faza asta si nu reusesc de una singura.

 

 

 

exact asa am patit si eu. daca nu-i sun, "uita" sa mai sune si treptat asa s-au pierdut relatiile. 

 

sigur ca m-am tot gandit de ce si am ajus la cateva concluzii care au evoluat   pe masura ce a trecut timpul.

 

La inceput ma gandeam ca n-au niciun interes (relatii, pile etc) iar pe urma am ajuns la o concluzie mult mai pragmatica: in general oamenilor le place sa se compare si pe noi ne lasa rece comparatiile. Adica faptul ca eu sunt senina ca ei si-au cumparat o masina ultimul racnet si eu am o rabla de 20 de ani, s-ar parea ca deranjeaza enorm. Nu se simt bine ca nu devin geloasa, ca nu intru in jocul comparatiilor si ca sunt mai mult decat multumita cu rabla mea 

 

nu dati cu rosii e doar o incercare de a intelege!

[giulia71]

Si eu am observat ca noile grupuri s-au format oarecum altfelsi mi-e greu sa cred ca in spate nu sunt interese,asta e un lucru benefic pentru mine caci ma ajuta sa merg mai departe.

 

Probabil sunt si sentimente mai josnice, gen invidie, habar n-am. Dintotdeauna am "savurat" momentele alaturi de un prieten, m-am bucurat pentru reusita lui sau a copilului lui si nu am dat sentimentelor josnice puterea sa infloreasca.

 

Poate ne este si foarte greu, caci cum ziceam, ne-am mutat in casuta noastra, construita de noi, vecini nu prea avem, in afara de o familie mai in varsta cu care ne intelegem foarte bine:)

 

E tare greu sa nu iti bata nimeni in poarta.

[dea78]

Daca aveti o familie in varsta,adica vecinii cu care va intelegeti bine,de ce nu incerci o relatie mai apropiata cu ei?!Poate fii benefica de ambele parti,mai au si ei cu cine depana un gand,iar voi aveti pe cine sa chemati la un vin fiert.Poate le cunoasteti in timp si copii,nepotii,poate deveniti prieteni.Noi unde ne-am mutat vecinii au cam in jur de 70ani,asta e o medie,"tineret" la 40 nu prea e,dar prin ei am ajuns sa avem prieteni de familie,cum se zice.Hai ca e o faza de care vei rade cu lacrimi peste 2-3ani,daca nu si mai curand

[blackgirl0]

Recunosc, invidia poate indeparta prietenii. Tocmai in perioada aceasta experimentez asa ceva   Cuplul de prieteni de suflet isi face casa, am vrea si noi, insa nu beneficiem de ajutor financiar din spate (parinti, mosteniri). Si da, ma roade al naibii invidia, desi sotul este senin-ca-cerul-albastru si l-am rugat muuult de tot ca daca vrea pace in casa sa o mai rarim cu ei. Macar pana imi trec mie gandurile rele, caci ma doare sa ii aud facandu-si planuri de casa, iar noi sa ne gandim cat de mult mai avem pana sa ajungem la nivelul lor financiar. De-acum. Pe propriile noastre puteri.

 

Si este tare aiurea, caci i-am ajutat la nevoie si reciproca. Copiii se inteleg bine si de 8 ani facem concedii si iesiri impreuna. Io-s defecta, stiu! 

[QiaoBing]

gulia nu am citit tot ce au scris ceilalti, dar iti spun ca in cazul meu, surprinzator, ce mai buna prietena in ultimii 2-3 ani a devenit o fata cunoscuta pe acest forum !!! In curand o sa ii botezam unul din copii.  Uneori relatiile apar de unde nu te astepti.

[patou]

blackgirl, te inteleg perfect. Cred ca problema nu este a ta ci a lor. Zic asta pentru ca exista unii oameni care se gandesc doar la ei si nu reusesc sa se puna in pielea celui cu care vorbesc. Adica sa zicem ca eu realizez visul vietii mele (dar nu si prietena mea) - asta nu-mi da dreptul sa o fac sa se simta prost vorbindu-i mereu despre marea mea realizare si despre planurile mele. Uneori e mai bine sa taci.

 

O vreme am crezut ca oamenii sunt atat de bucurosi si de entuziasmati de realizarea lor ca nu-si dau seama ca celalalt se simte prost, dar acum cred ca nu e asa. Fiecare stie ce face si e responsabil pentru faptele si vorbele lui. 

 

(la mine e mai grav, ca sunt senina si ma bucur sincer, dar pentru asta sunt taxata. cum adica sa nu fiu invidioasa? e ca si cum as banaliza marea lor realizare)

[dea78]

Imi place atitudinea ta blackgirl,adica sinceritatea cu invidia,dar daca sunt asa buni prieteni nu trebuiau sa-si etaleze atat puterea financiara,macar sa mascheze de bun simt bucuria ca-si fac casa.Noi nu suntem genul invidiosi,dar atragem invidia unora,am plecat de la un nivel foarte low si am ajuns aproape la unul mediu(nu stiu daca am ajuns totusi),dar nu avem copii si atunci banii castigati ii folosim pt a ne imbunatati traiul sau iesiri,nu nemaipomenite,dar dese.Dar nimeni nu-si imagineaza ca invidiem faptul ca nu are cine sa ne faca nopti albe sau capul calendar si ca ne dorim prieteni cu copii,in general astia ne ocolesc

[mcoca]

blackgirl, te inteleg perfect. Cred ca problema nu este a ta ci a lor. Zic asta pentru ca exista unii oameni care se gandesc doar la ei si nu reusesc sa se puna in pielea celui cu care vorbesc. Adica sa zicem ca eu realizez visul vietii mele (dar nu si prietena mea) - asta nu-mi da dreptul sa o fac sa se simta prost vorbindu-i mereu despre marea mea realizare si despre planurile mele. Uneori e mai bine sa taci.

 

O vreme am crezut ca oamenii sunt atat de bucurosi si de entuziasmati de realizarea lor ca nu-si dau seama ca celalalt se simte prost, dar acum cred ca nu e asa. Fiecare stie ce face si e responsabil pentru faptele si vorbele lui. 

 

(la mine e mai grav, ca sunt senina si ma bucur sincer, dar pentru asta sunt taxata. cum adica sa nu fiu invidioasa? e ca si cum as banaliza marea lor realizare)

 

NU rezonez deloc cu tine. Oamenii aia isi fac casa. Asta le ocupa toate gandurile, e normal sa vorbeasca numai despre asta. Asta e viata, nu suntem toti egali. Cred ca mai bine ne-am concerta pe ce avem noi.

E aiurea sa nu te mai poti bucura acum ca ranesti sentimentele prietenilor.

[eumada]

Noi am avut multi prieteni.....intai am fost in gasca sotului meu cand l-am cunoscut....la un moment dat...dupa 2 ani..timp in care ieseam impreuna cel putin de doua trei ori pe saptamana,in fiecare weekend la munte...sau la mare,vara....au inceput sa apara frecusurile,cativa s-au dovedit niste marlani...eu i-am zis lui R.,el n-a vrut sa auda s-a convins singur.

Apoi cand ne-am mutat impreuna...-am facut cunostinta cu prietenii mei...eram tineri toti....toti necasatoriti dar cu parteneri....vreo 4.eie-...si cu astia am ramas si acum....am fost unii la nuntile altora,..si prin ei i-am cunoscut pe actualii nostri cumetri....niste prieteni de ai nostri le-au botezat si i-au cununat...al doilea copil l-am botezat noi....tot asa...in mare suntem 3 familii...4 de faptcare iesim in oras...facem petreceri,petrecem weekendul...avem si separat de ei....ei au si separat de noi...dar cum sa zic....e fain ca desi cateodata trece o saptamana fara sa vorbim....cand ne intalnim e parca nu ne-am vazut de o ora....cumatra mea si sotul ei au o firma de taxiuri si un atelier auto...casa au cumparat-o de la bunici...simbolic...asta e..ea sta acasa dar imi sunt dragi..au ceva asa nativ...bun simt nu stiu cum....ne vedem cu copiii radem glumim,ne ajutam reciproc daca e nevoie..facem iesiri cand ne permite timpul.....dar ce e mai important e ca toti sunt naturali....nu ne convine ceva spunem,ne certam si ne impacam imediat.....practic avem doua familii apropiate si fiecare familie avem prieteni separati....dar nu extrem de apropiati....un gratar...un restaurant....sotul meu are un prieten...unul din cei de la inceput,cunoscut prin mine....eu cu el ma inteeg perfect....pe nevasta-sa nu o suport...e genul de "d-na" fara sa fie...nici ea pe mine nu ma iubeste dar ne toleram reciproc.e extraordinar de barfitoare..urasc genul asta..dar el e un baiat de zahar...cam din topor dar are un suflet mare..il creste pe nepotul lui..ca sora nevestii l-a facut si i l-a lasat ei....de fapt creste copiii tututor rudelor nevestei....ei nu au...se vede ca il doare,dar trece peste ...si e foarte ok.

[blackgirl0]

Spre a se intelege, nu vreau sa distrugem prietenia cu ei. Insa vreau o perioada mai departe de ei (caci ne vizitam tot la 5-6 zile) si invariabil ajungem si la subiectul teren/casa. Pe mine ma bucura faptul ca-si vad visul cu ochii, ma darama in schimb ca noi mai avem ataaat de mult pana sa ajungem si noi acolo. Pe munca noastra. Nu pe scurtatura (adica ajutor financiar substantial din familie), cand din contra noi ajutam parintii. No, invidie...

 

Si da, ma concentrez extrem pe mult pe ce avem noi, in familie. Extrem de greu si extrem de des. Caci imi fac frecvent liste cu plusuri si minusuri pe toate planurile, Probabil ca sunt intr-un astfel de punct in viata. Si fara sa vreau ma raportez in stanga si in dreapta, la parintii copiilor de la gradinita, la prieteni, ca tot romanul, sa se compare, sa-si gaseasca nivelul. 

 

Si frate, ma bucur ca avem sanatate! Si Putere de munca! Si sper sa ne tina cat mai mult!