12 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Invatatul antic Aristotel, spunea foarte demult ca cel putin jumatate din fericirea de pe lume se datoreaza prieteniei.
Iar orice om care are prieteni sinceri stie care sunt beneficiile prieteniei. Prietenii adevarati ne cunosc si ne accepta asa cum sunt... Iata 10 principii ale prieteniei.

 

 

Mai sunt si altele? Ce parere aveti?

 

 

[Alizee]

Corect. Dar putini sunt cei care stiu sa fie prieteni adevarati.

[emanouela]

Toti stim sa fim prieteni...important e sa gasim in prietenii nostri ceea ce avem nevoie si ei sa gaseasca in noi ceea ce au nevoie. 

Am sa va spun o poveste frumoasa despre prietenie, poveste reala, actuala, a mea.

La varsta de 7 ani ne-am mutat intr-un bloc cu multe familii tinere, copii multi de diferite varste, fete si baieti...vreo 6-7 nascuti in acelasi an cu mine, cativa mai mici cu 1-3 ani, cativa mai mari cu 1-3 ani, asa era alcatuit cercul de copii care formaseram o gasca, ne jucam impreuna, mergeam la padure, etc. 3 fete...eu si inca 2 nascute in acelasi an ne-am apropiat mai mult...aveam interese comune, mergeam in aceeasi zona la scoala, mergeam la gimnastica. La ziua fiecariea dintre noi eram doar noi 3 si ne distram ft bine impreuna. Asa a fost pana pe la 18 ani...ne mai ciondaneam noi dar niciodata nu tinea mult. Am inceput Fac, fiecare in directia ei insa am tinut legatura cu amandoua. In timpul fac una s-a mutat la Buc, alta tot in Iasi dar mai departe si fiecare isi facea programul propriu, eram inca in leagutura toate cu ele chiar daca celelalte 2 nu mai tineau legatura una cu alta. S-a terminat Fac, Am inceput fiecare jobul, viata noastra....treceau luni fara sa ne vedem sau vorbi insa de fiecare data cand vb sau ne vedeam parca era o continuitate a ceea ce fusese inainte. Au fost si ani in care nu ne-am vazut, vorbeam la 4-6 luni, intotdeauna a fost la fel. Actualmente una dintre ele care e loco in Iasi mi-e cumatra, mi-a botezat copilul, ne vedem uneori zilnic, alteori saptamanal avand copii cam de aceeasi varsta, cealalta e in Bucuresti si are o fetita mai mare dacat al meu cu 1 saptamana si vorbim cand putem, ne vedem la fel. Stiu cert ca orice problema as avea pot apela cu incredere la ele pentru ca ma vor ajuta asa cum au mai facut-o, la fel si ele stiu ca pot apela la mine pentru ca le voi ajuta. E o proetenie ce nimic n-o poate rupe si care dureaza de 32 de ani.

[Alizee]

Prietena, iti este persoana care este alaturi de tine la greu, nu cea pe care o vezi saptamal sau lunar, schimbi cateva amabilitati, ai grija sa nu scoti o vorba care ar putea-o deranja si o numesti prietena. Am o multime de astfel de prietene, care, de fapt, sunt bune cunostinte.

La asta m-am referit in primul post.

[A_Iulia]

Mie imi plac prietenii ce tin legatura stransa peste timp..nu cei ce-i vezi rar. Si aia sunt pretiosi, dar nu sunt prieteni apropiati.

 

Am mai multe prietene de mai bine de 15 ani, ne vedem de 1-2 ori pe luna cel putin...poate si mai des, daca e cazul (si daca exista posibilitatea). Ne suntem aproape daca cuiva i se intampla ceva, un necaz, o bucurie...pai nu vad ce prietenie e aia in care sa nu vorbesti cu celalalt mai  mult timp. Ori esti...ori nu esti. Nu vorbesc zilnic cu fiecare, dar macar la cateva zile.

 

Altfel, prieteniile peste timp...pot fi valoroase, dar doar in anumite conditii.

[szivarvany]

Da, am prietene foarte bune, multumita copiilor nostri, ne am lipit in parc si de 9 ani ne vedem de mai multe ori pe saptamana si cu si fara copii. e genul ala de prietenie in care nu m as sfii sa le sun dimineata la 3 daca am un necaz. valabil si pt ele, ma gasesc oricand au nevoie.

[ralcat]

Am relativ putine persoane pe care le pot numi prietene cu adevarat. Cred ca le pot numara pe degetele unei maini, dar imi sunt de ajuns. Sunt oameni cu care si daca nu ne vedem luni sau ani de zile (e unul din putinele mele regrete legate de distanta fata de fosta viata am ajuns sa ne-o traim pe cea noua), in ziua in care ne vedem din nou... toate firele si toate legaturile sunt acolo. Nimic din legatura n-a disparut si nici nu s-a diminuat. Oamenii astia imi umplu sufletul de bucuria prieteniei si am norocul enorm ca ii am in viata mea.

Cunostinte, pe care uneori in prostia mea le-am crezut prietene ... am destule, in ceva timp mai mult sau mai putin mi-am dat seama ca nu suntem destul de compatibile incat sa ne consideram prietene, dar e ok. Cunostintele sunt bune de socializat, nu trebuie sa fii bun prieten cu cineva ca sa ai o seara simpatica cu copiii la un restaurant in timp ce sporovaiesti despre stiri romanesti. 

[Victoria_mami]

Eu am o prietena buna. Suntem prietene de 18 ani! Ea e inca in Ro, eu sunt in Canada de 11 ani. Insa vorbim des, nu ne-am mai vazut de 7 ani (cand am fost eu ultima oara in tara), insa de cate ori vorbim e ca si cum ne-am vazut ieri la cafea.   Ma bucur ca exista si FB, mai vedem si poze.

[Victoria_mami]

Ca sa nu editez: cei mai buni prieteni ai mei din lume sunt: sora mea , sotul meu si prietena de care va spuneam mai sus. In ei 3 am incredere 100%, ei stiu ca nu m-ar trada niciodata, cu nimic.

[Alizee]

Cele mai bune prietene ale mele sunt 2 verisoare. Am crescut impreuna, ne stim si cu bune si cu mai putin bune. La greu, ne ajutam fara discutii. Stim ca ne putem baza unele pe celelalte.

Restul, sunt doar bune cunostinte, care au importanta lor, dar nu sunt prietene cu adevarat, adica, asa cum inteleg eu termenul de prieten.