7 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Hai sa fim cele mai bune prietene, vrei?

Hai sa fim cele mai bune prietene, vrei? - o intreaba fetita cu codite pe cealalta, cu breton si pantaloni scurti. Vreau - spune ea. Un eseu complet despre prietenie. Un eseu complex despre sentimente si loialitate. Remarcabil! citeste aici >>>

 

[dea78]

hello,eu nu am avut parte in copilarie de prietene de-o viata cum se zice,din cauza mutarilor dese ale parintilor mei care au durat pana  cand am inceput eu sa lucru.nu pot simti lipsa unui lucru care nu l-am avut niciodata,dar am prietene mai mult virtuale poate in timp vor deveni si reale.e un domeniu nou pt mine si experimentam.dar anul acesta in concediu erau 4babute la peste 70ani care venisera la o terasa sa pape si la un pahar de bere,si-ti era mai mare dragul sa le asculti si sa le privesti,erau prietene de-o viata care depanau amintiri,care-si mai aminteau din ele,celelalte corectau de parca toate ar fii trait acelasi moment.e frumos din partea lor sa fie alaturi una de alta atatia ani,bravo si cinste lor si sa le dea Dumnezeu sanatate.

[LILISHA]

Buna. In viata avem mare nevoie printre altele si de prieteni, dar de prietenii ADEVARATI. Trebuie sa nu lasam inselati de asa zisii prieteni, carora nu le putem spune bucuriile si necazurile deoarece le vor face puiblice tuturor. Prietenia sincera este un lucru foarte frumos, pe care il putem darui gratuit

[redactor]

In copilarie, cred ca prietenia poate fi totala, ne-interesata si extrem de sincera. Odata cu maturitatea, oamenii tind sa devina mai rezervati si isi aleg prietenii mai greu.

[Nana01]

Eu sunt norocoasa sa am nu "o" cea mai buna prietena, ci mai multe. Cinci. Cunoscute in diverse etape ale vietii. E drept ca pe majoritatea le-am gasit in etapa de formare, in copilarie si adolescenta. Dar chiar si la varsta adulta... cu mirare si cu bucurie. Da, sunt norocoasa.

Recunosc ca textul de mai sus e inspirat, pe rand, din toate aceste cinci experiente. Dar eh... sunt destule leagane in parc.

[ellinia]

Pe mine m-a intristat ce am citit. Ma intreb daca in viata reala exista prietenii care pot dura o viata.... Mi se pare foarte greu! Am avut o prietena in copilarie, am fost foarte apropiate pana a plecat ea definitiv in strainatate, inca de pe cand eram adolescente. Asa ca de atunci tot am cautat o "prietena" si nu am mai gasit. Prietenii pasagere, care se doreau prietenii adevarate, despartite ulterior de distante, plecarea lor sau plecarea mea, si pe care le redescopar acum dupa multi ani complet schimbate si in care nu ma regasesc absolut deloc.

 

Sunt norocoase cele care au astfel de prietene. Mama mea are una. Prietenia lor dureaza de vreo 45 de ani, nu locuiesc in acelasi oras, dar se vad destul de des. Vorbesc la telefon dupa luni de zile ca si cum n-ar mai fi vorbit de ieri...

 

Ma uit la prietene din tinerete, cu care sunt prietena pe fb. Daca le-as vedea acum in fata ochilor nu stiu daca as mai avea ce sa le spun. Sau, ochii care nu se vad, se uita.

[dulcetica]

Ellinia,sufar si eu ca nu mai am o prietena la care sa-i pot spune un secret,ceva picant ,o suferinta etc.

[ellinia]

Altfel se leaga prieteniile la 10,20 sau 30 de ani.... Pe masura ce trece timpul, cred ca ne apropiem din ce in ce mai greu de oameni.

 

Evident, exista si exceptii. Sunt persoane care se imptrietenesc imediat: cu vanzatoarea de la magazin, cu asistenta din spital daca pateste ceva (sau vreun apropiat), cu functionara de la ghiseu de pe la vreo institutie daca se duce de cel putin doua ori pe luna pe acolo, etc.

Am cunoscut astfel de persoane. Aparent n-au nimic in comun cu persoane cu care se intalnesc destul de des si, pana la urma, ajung sa-si petreaca concedii impreuna, sa iasa in oras. Mereu m-am intrebat cum de relationeaza asa de usor cu niste necunoscuti. Cred ca tine de structura fiecaruia.