50 raspunsuri la acest subiect

[Elkia]

Link - ul  asta a fost pe aici 

 

https://m.youtube.co...AvjBQnNvvJ-sxNE

 

[mihaela_s]

Depresia nu vine din interdicții și impuneri. Depresia e o boala, vine din sensibilități, din creier, din lipsa anumitor subtante neurotransmițători și care produc dezechilibru. E greu de depistat, persoanele depresive ascund foarte bine ce simt. De Rușine, ca nu vor fi înțeleși, acceptați așa cum sunt. Unei persoane depresive nu ai cum sa ii schimbi modul de a vedea lucrurile, gândurile. E chiar periculos sa încerci sa schimbi asta. Ei au nevoie de susținere, de acceptare. 
 

Daca aveți timp, ascultați acest pod. E vorba exact despre aste: o adolescenta cu depresie. Mama ei povestește. E o poveste dureroasa, dar veți înțelege la sfârșitul ei ca lucrurile sunt complexe. 
 

https://youtu.be/yEUGJCuSwIk

 

[Elkia]

Mihaela_s

 

e linkul pus de mine ieri 

 

Interviul e cutremurator. Mama e in reconstrucție . Și atinge multe dileme . Foarte multe . 

[viviana]

Nu am scris pana acum, insa parerea mea e ca depresia nu vine de la parinti.

Vine de la parinti daca ei nu stiu sa o recunoasca.

Daca ei vad ceva in neregula si o considera fitza. Ca pe vremea lor, vezi doamne, nu exista asa ceva, ca mamele lor le tranteau vreo doua si inchideau discutia sau ii trimiteau cu vaca la pascut.

 

Cam asa cred eu ca vine de la parinti, nu pentru ca i-au rasfatat prea mult, sau au fost permisivi, sau prea restrictivi. (Scotand din calcul abuzurile sau incesturile viol.)

 

Miha, nu as spune ca depresia e o boala, e o tulburare (tratata in psihiatrie), cu multe cauze necunoscute, dar preponderent atribuita unor predispozitii genetice (si cum ai spus tu, neurotransmitatori - tulburare biologica) peste care se pot suprapune, in unele cazuri factorii de mediu, (cei din familie care creeaza un mediu conflictual, ostil) ca un trigger (declansator) pentru episoadele depresive.

[viviana]

Depresia netratata, profunda duce la suicid in multe cazuri.

[mihaela_s]

Din păcate și depresia tratată poate duce la sinucidere. E de pe FB, o poveste trista. 
 

#povesteamea

 

Acum o lună a murit tata. 

 

El a fost cel mai important model al meu, cel mai bun prieten al meu, dar mai presus de toate... a fost tatăl meu.

 

Tata era medic șef și lucra cu oameni pe care îi iubea. A mers cu drag la muncă și a dus o viață sănătoasă fiind mereu atent să facă sport, să mănânce sănătos și să doarmă cât trebuie. 

Familia mea a călătorit mult. Tata a vrut să vedem fiecare colț al lumii așa că am fost peste tot împreună. 

 

Mama și tata au fost cei mai buni prieteni în liceu și au crescut împreună. S-au iubit, s-au respectat enorm de mult și și-au iubit copiii mai mult decât orice. Aveau aceleași hobby-uri și ascultau până și aceeași muzică. Iubeau să se plimbe prin pădure și când era ziua cuiva dintre noi... organizau totul împreună. 

 

Tata iubea viața. Era mulțumit de aproape orice și rareori se plângea. Dacă avea concediu era totul minunat, dacă mergea la muncă era totul minunat iar dacă ceva nu era minunat... spunea: “lasă că se rezolvă și asta.” 

 

Pe lângă viziunea incredibil de ușoară și deschisă a vieții pe care tata o avea, a fost și cel mai empatic om pe care l-am întâlnit vreodată. M-a făcut mereu să îmi înțeleg emoțiile, sentimentele... să știu de ce apar și de ce simt ceea ce simt. M-a învățat să știu ce să fac atunci când sunt o explozie de emoții și m-a învățat să gândesc logic și calm. M-a învățat că e ok să vorbești despre ceea ce simți chiar dacă uneori persoanele din jur nu înțeleg și m-a învățat să fiu mereu un om bun atât cu mine cât și cu oamenii pe care îi întâlnesc. Mulțumesc că mi-ai arătat asta, tată!

 

Tatăl meu s-a lovit de depresie la vârsta de 8 ani, dar abia la vârsta de 25 de ani a  început să înțeleagă despre ce este vorba cu adevărat. De atunci a devenit extrem de curios despre această boală și a împărțit cu toată lumea cunoștințele sale. El m-a învățat pe mine, dar și pe mulți alții despre atacurile de panică, anxietate, acceptare, compasiune, vulnerabilitate și recunoștință. 

 

Pe 11 Decembrie 2020 tatăl meu s-a omorât. 

 

Timp de un an, tata a fost aproape tot timpul în concediu medical și s-a luptat periodic cu boala sa mintală.

Mulți din jurul lui abia au observat. În tot acest timp a cerut ajutorul deschis și ne-a explicat tuturor din familie ce simte, de ce și cum. A mers la psiholog, la psihiatru... a luat pastile și a încercat să mediteze. Tata a făcut absolut tot posibilul să se facă bine. 

 

Tata avea pentru ce să trăiască și era o persoană împlinită: avea o familie mare, 2 copii sănătoși, o carieră bună, o soție iubitoare, o casă frumoasă, zero împrumuturi în bancă, nenumărate prietenii și oricând își permitea să meargă în vacanță. 

 

Nu este vorba despre a fi ”slab mental” sau ”egoist”. Tata a avut o viață frumoasă și tot a suferit de o boală psihică... pentru că da, depresia este o boală psihică. Te face să crezi lucruri care nu sunt adevărate și te usucă ușor. Este o boală extrem de urâtă și extrem de greu de înțeles. Pentru mine, pentru mama și pentru fratele meu a fost și este extrem de greu de înțeles. Tata era un om iubit și totuși s-a omorât. 

 

O depresie profundă duce adesea la o funcționare mentală mai slabă și la pierderea capacității de a se vedea într-o perspectivă mai largă. Totul devine întunecat. Nuanțele și speranțele dispar. La fel cum unii pot muri de cancer sau infarct... la fel pot alții muri de depresie. 

 

Să îți vezi tatăl cum dispare încet încet din cauza unei boli mintale este atât de... nu știu, nu am cuvinte pentru ceea ce simt. E pur și simplu groaznic. Anual se sinucid în jur de 800 000 de oameni. Sunt mai mulți decât cei care mor în războaie, din cauza crimelor sau din cauza atacurilor teroriste... la un loc. Nici măcar în trafic nu mor atât de mulți oameni, dar totuși nu se discută prea mult despre suicid. De ce? Nu e nimic rușinos în a fi bolnav. Tata era bolnav și mi-e dor de el. 

 

Cum trebuie să fii în jurul unui om deprimat: 

 

- Arată că îți pasă și că vrei să ajuți! 

- Ascultă și pune întrebări! 

- Nu judeca indiferent de cât de ciudat ți se pare ceea ce auzi. 

- Dă-i speranță! 

- Vorbește-i despre soluții. 

- Îndeamnă să caute ajutor. 

- Nu ține secrete, de multe ori e nevoie să știți cât mai mulți despre asta. 

- Întreabă deschis dacă se gândește la suicid. Dacă da, caută ajutor URGENT! 

 

/M

 

[mihaela_s]

Nu am scris pana acum, insa parerea mea e ca depresia nu vine de la parinti. Vine de la parinti daca ei nu stiu sa o recunoasca. Daca ei vad ceva in neregula si o considera fitza. Ca pe vremea lor, vezi doamne, nu exista asa ceva, ca mamele lor le tranteau vreo doua si inchideau discutia sau ii trimiteau cu vaca la pascut. Cam asa cred eu ca vine de la parinti, nu pentru ca i-au rasfatat prea mult, sau au fost permisivi, sau prea restrictivi. (Scotand din calcul abuzurile sau incesturile viol.) Miha, nu as spune ca depresia e o boala, e o tulburare (tratata in psihiatrie), cu multe cauze necunoscute, dar preponderent atribuita unor predispozitii genetice (si cum ai spus tu, neurotransmitatori - tulburare biologica) peste care se pot suprapune, in unele cazuri factorii de mediu, (cei din familie care creeaza un mediu conflictual, ostil) ca un trigger (declansator) pentru episoadele depresive.

 

Perfect de acord cu tot ce ai scris!   
 

[velvet]

mi-au dat lacrimile, miha...

[mihaela_s]

Și mie velvet...:((

[aminna]

 

 

Miha, nu as spune ca depresia e o boala, e o tulburare (tratata in psihiatrie), cu multe cauze necunoscute, dar preponderent atribuita unor predispozitii genetice (si cum ai spus tu, neurotransmitatori - tulburare biologica) peste care se pot suprapune, in unele cazuri factorii de mediu, (cei din familie care creeaza un mediu conflictual, ostil) ca un trigger (declansator) pentru episoadele depresive.

 

 

ce anume ii lipseste ca sa o consideri boala?

 

in medicina, asta este definitia bolii: "Alterare a sanatatii unei fiinte vii. Modificare organica sau functionala, tulburare a echilibrului normal al organismului - proces patologic care afecteaza organismul.
Orice boala se defineste printr-o cauza, prin simptome, prin semne clinice si paraclinice, printr-o evolutie, printr-o prognoza si printr-un tratament."