Eu nu am trait din punct de vedere al joburilor perioada 1990-2000, eram in scoala, dupa 2000 am inceput sa lucrez.
Eu aam senzatia ca joburile noi aparute nu acoperea nici pe departe forta de munca numeroasa, disponibilizata in urma concedierilor masive din anii aceia.
Stiu de la parinti si alti oameni din generatia lor cat de disperati erau sa reuseasca sa-si pastreze jobul vechi (cel din 1989, sa nu intre pe lista neagra a concedierilor - se faceau pe etape, seful face liste si propunea oameni pt disponibilizare, nu vroiai sa fii acolo). In paralel, fiecare isi cauta altceva, inaintea unei potentiale concedieri.
Ai mei aveau la revolutie 38-40 de ani (cam cat am si eu acum) deci nu f tineri, cu ceva ani de munca in spate. Si la fel ca si acum, cam ce era pe la 40 de ani sau trecut de 40 de ani, era considerat expirat. Se cautau tineri, 20 + ani, pt diverse joburi. Stiu ca au incercat si ei cu CV-uri, interviuri si nu au reusit nimic. "Va cautam noi" ura si la gara. A fost o perioada f stresanta in casa, ce mai auzeam si eu...
Nici stofa de comercianti nu au avut, nu si-au deschis firme, buticuri, sau sa faca curse in Turcia, Iugoslavia (pana sa inceapa razboiul), Bulgaria, dupa marfa si sa o vanda in targuri, consignatii sau propria firma. Se castiga f bine asa, daca reuseai sa vinzi, nu plateai taxe, impozite, era mai haiducie asa, tot ce incasai era al tau :))
Plus salariile care erau la stat erau mici, se tot indexau periodic... dar inflatia era mult peste, cresteau preturile ca fat frumos.... A fost o perioada tare grea, ca si copil am resimtit-o un pic. Bine nu am dus-o rau, nu am murit de foame, nu am ramas in "fundu' gol", aveam tot ce imi trebuia pt scoala, meditatii in clasa a 8-a pt admitere la liceu, dar ne mai scazuse standardul de viata fata de anii anteriori: de ex. nu am mai plecat in concedii, ca pe vremuri, vreo cativa ani (eu mai mergeam pe la bunici, dar imi lipseau mare, muntele de pe vremuri, cand era lege concediul "de la stat" - bine, platit de noi, dar decent ca pret), nu aveam acces la tot felul de haine (blugi, adidasi si ce aparuse pe atunci) decat asa din cand in cand (si iti cam lua ochii tot ca aparuse atunci)... Oameni din jurul meu, mai intreprinzatori (comert) o duceau mult mai bine :))
In timp lucrurile s-au mai aranjat, dar ai mei tot prin cunostinte au mers mai departe cu joburile pana la urma (la tata un fost coleg de serviciu plecat mai demult, si-a facut firma si l-a cooptat ulterior pe tata, mama la fel, a intrebat in stanga si in dreapta de vreun job functie de competentele pe care le avea, si asa a fost cooptata in diverse joburi in decursul timpului).
Scuze de off topic: Insa legat de subiect, cred ca nu poti sa detii adevarul absolut si sa zici clar ca intr-o anume perioada era mai greu sa nu. Depinde f mult de conjunctura din acel moment, de oportunitati, de varsta, de aptitudini, de ce se cauta pe piata la un moment dat, de presiunea la care esti supus (de cei din jur sau de tine insuti).... e greu de dat un verdict.
In nici o perioada nu este usor: mie (si prin ochii de copil, dar si privind in urma, cu mintea de adult) mi s-a parut f grea tranzitia din anii '90, insa nici perioada de acum nu mi se pare usoara... sunt multe de spus...
Editat de monicabo, 02 august 2018 - 11:01 .
