45 raspunsuri la acest subiect

[Admin]

Vad din ce in ce mai multe stiri despre adolescenti care se sinucid, despre adolescenti care nu rezista presiunii de a face performanta.

 

Pe de alta parte vad stiri despre faptul ca adolescenta s-a prelungit. Tinerii stau mai mult cu parintii, nu vor sa isi inceapa o cariera, nu au responsabilitati, nu inteleg valoarea banului, etc.

 

Stiu, cele doua puncte de mai sus nu se exclud mutual, ba mai mult, unul poate sa fie consecinta celuilalt. Dar va intreb, mai ales pe parintii mai trecuti prin viata:

 

Exista mai mult stres si presiune pe adolescenti decat acum 20 - 30 de ani?

 

Ma refer mai ales la stresul de a face performanta si nu stresul si iluzia creata de Social Media cu standarde de viata fake.

[viviana]

Da, este mai mult stress si mai multa presiune.

Ca sa intri pe piata muncii si sa ai si satisfactiile dorite trebuie un randament mai ridicat, abilitati de comunicare peste normal.

 

Piata muncii e in scadere. Joburile bune se gasesc greu.

 

Da adolescenta s-a prelungit. O simt, o vad in fiecare zi. Nu imi pare rau. Ca s-a prelungit si varsta de pensionare si speranta de viata.

O sa munceasca copiii astia pana la 70 de ani.

Decat sa zici ca iti incepi a doua tinerete la pensie mai bine intarzii putin in aia reala de-i prima.  Cand iti merg toate ca unse.

[andaghe]

Adolescenții de astăzi mi se par la fel ca cei de acum 30 de ani, ca structura vorbesc.

Dar a crescut nivelul de trai, au apărut atât de multe facilități, utilități, servicii și dispozitive, incat trebuie sa munceasca din greu pentru a avea o "viață ușurata". Un paradox care îi prinde la mijloc și cam pune presiune de adolescenții de astăzi. 

Mă gândesc că e din cauza că ei nu știu alt fel de viață, noi mai concepem viața și fără telefon, și fără mașină câteva zile, și fără destul de multe. Ei nu. Și toate costă bani. Iar banii nu se întorc cu lopata...

[danielag]

Și eu voiam să spun că stresul adolescenților de acum 60-70 de ani nici nu se compara cu cel de al adolescenților de acum. Mulți știau că trebuie să muncească din greu ca să aibă ce pune pe masă. Unii au trecut prin război, foamete, naționalizări, închisoare.

 

Acum e alt stres, pentru că nevoile de bază sunt acoperite pentru mulți (deși pătură săracă există și acum, ei trăiesc și mai rău). Dacă ai un acoperiș deasupra capului și ce pune pe masă cât de cât, stresul s-a mutat la acceptarea socială.

 

Nu cred că e mai greu de intrat pe piața muncii. Trebuie doar să fii serios, să vrei să înveți, să vrei să începi de jos dacă nu știi să faci mai nimic. Am văzut mulți tineri nepregătiți care vor să fie plătiți cu bani mulți. Și am citit și pe forum multe situații în care firmele ar vrea să angajeze și n-au pe cine.

 

Să nu se înțeleagă că nu mai sunt tineri serioși și muncitori. Doar că majoritatea au o plasă de siguranță în părinți și nu mai sunt dispuși să înceapă de jos. Sunt studii nenumărate despre millennials că preferă să stea cu părinții și să cheltuiască pe ”experiențe” (călătorii, de exemplu). Nu-i un lucru rău, dar în generația noastră altele erau prioritățile (să devii independent cât mai repede, de exemplu).

[andacos]

Da, este mai mult stress si mai multa presiune.

Ca sa intri pe piata muncii si sa ai si satisfactiile dorite trebuie un randament mai ridicat, abilitati de comunicare peste normal.

 

Piata muncii e in scadere. Joburile bune se gasesc greu.

 

Nu pot fi decit de acord cu ce a spus viviana aici, as adauga ca cerintele uneori sunt putin cam exagerate, cel putin in societatea in care traiesc,Cerintele societatii adica.

 

Pentru mine nu exista absolut nicio comparatie intre adolescenta mea si adolescenta copilului meu, e o diferenta atit de crasa incit nici nu ma mai gindesc sa compar.

 

Si eu cred ca e mai mult stres pentru ei, nu ca noi nu am fi avut stres insa era de alta natura.Astazi daca nu tii standardele ridicate,esti out pur si simplu.

 

Si mai cred ca traind in vremuri bazate foarte mult pe material, e normal ca asta sa-si pune amprenta si asupra copiilor nostri, daca visurile noastre erau normale pentru vremea respectiva,acum eu au visuri si dorinte materiale ,foarte, foarte ridicate.

[Letitia1]

Dacă noi, veniți din România, cu studii făcute in Romania, ne-am făcut un rost aici, el trăit aici, școlit aici, cu toate la nas, ce motive ar avea sa nu fac performanța? Ce stresuri are? Eu nu sint de-acord ca tineretul de azi are mai mult stres.  Au crescut in primul rind mult mai cocoloșiti, mulți nu știu sa facă un ou! De aia si stau cu părinții mai mult. Oportunități sint slava domnului, cu muuult mai multe decit pe vremea Nostra, numai sa vrea sa le găsească și sa le urmeze.

 

Ps eu o sa ies la pensie la 67 de ani, așa ca nu-i de mirare dacă tânăra generație o sa iasă la 70!

Editat de Letitia1, 18 mai 2018 - 23:18 .

[Letitia1]

Macar părinții noștri au trăit pe vremea repartițiilor, noi am fost lăsați cu fundul in balta, intr-o perioada extrem de tulbure, după revoluție. Fiecare s-a descurcat cum a putut, mulți nu au practicat meseriile pentru care au studiat niciodată, ca au trebuit sa se reorienteze. Apoi nu tu internet sa-ți cauți de lucru mai ușor, sa-ti promovezi CV-îl mai repede, sa te informezi, sa faci networking, nimic din tehnica asta care ne ușurează viața nu exista atunci.

 

Iar faptul ca acum se poate ieși din țara atit de ușor și mai ai și drept de munca in toată Europa, drept de studiu in toată Europa, mi se pare un vis, care pe vremea Nostra nu exista. Acum tineretul are mult mai uite opțiuni decit am avut noi vreodată ! Care-i presiunea? Sa aibă buzele Angelinei și fundul Kardashiencei? 

Editat de Letitia1, 18 mai 2018 - 23:40 .

[Qarina]

Incomparabil mai mult stres .... adica eu nu aveam alt stres decat sa invatz bine sa nu ajung la coada vacii :) si chestia asta m-a motivat atat de bine ca am reusit sa me descurc si peste mari si tari:)

 

copiii mei au stresul de a performa si excela academic, extracuricular, in comunutate, de a jungla intre responsabilitatile aduse de toate ariile mentionate + sa mentina o viatza sociala, sa mai aiba timp de o carte etc.

 

toate astea pe fondul unor asteptari sociale ridicate (la scoala vorbesc), atentia treaza sa nu cada capcana alcoolului, drogurilor intr-o lume unde dependenta incepe in cabinetul doctorului si tot asa.

 

cand mai am timp mai scriu :)

[Qarina]

stai ca mai am, ca inca nu au venit trupele :)

 

 

back to comparat stres, nu stiu despre voi, dar eu chiar nu aveam alta treab adecat sa citesc, sa invat, sa socializez. mama a facut toata treaba acasa si eu eram din categoria :nu stiu sa fac un ou". spre deosebire de ai mei copii, care gatesc, fac curat, se ocupa de masina de vase si reciclabile ..

 

mai departe:

 

cu internet si cat de usor gasesti un job.

 

ma intreb: acum 20 de ani, in bucuresti, sa consideram ipoteza ratb angajeaza soferi de tramvai, nu cer altcev decat diploma de liceu si carnet de sofer fara incidente si ofera salariu cu 20% peste salariul mediu national, beneficii, uniforme, incaltaminte, teleoane etc

 

50 de candidati pe un loc ar fi un nr rezonabil? aud la radio, vad in ziar...

 

acum 2 zile la noi in sat: angajam soferi pt light rail, aceleasi cerinte, salariu 60 k pe an, toate beneficiile ce le-am spus, campanie online

 

300 de aplicatii/ loc in prima zi. oameni dispusi sa se mute de la cateva sute de km departare. pai primeau ei ziarul local care se distribuie pe o raza de max 30 km, acum 20 de ani?

 

o fi mai usor cu internetul, o fi mai greu .... 

 

buflea povestea ca a aplicat la 100 de joburi cand i s-a mutat serviciul si a ramas fara. la cate joburi am aplicat noi cand am terminat facultatea, in Romania pana sa plecam ...? 

Editat de Aqai, 19 mai 2018 - 03:18 .

[danielag]

Aqai, noi acasă făceam curat și ajutam la mâncare, călcat, spălat (nu existau mașini de spălat automate ca acum) deci nu eram din categoria ”nu știau să facă nici un ou” :). Deci nu era o regulă pe vremea respectivă.

 

Și nu aș compara căutatul de job la 40 de ani când ai o anumită poziție și anumite așteptări salariale cu căutatul de job pe care l-am făcut noi când am terminat facultatea. Eu când m-am angajat prima oară, m-am angajat pe un salariu infim. Ceea ce acum nu mai e posibil. Mulți tineri vor direct salarii de manageri, deși ei nu prea știu multe.

 

Da, internetul a deschis piața de muncă pentru mai mulți oameni. Dar asta eu o pun și la plusuri. Gândește-te că într-un oraș mic pe vremea când am terminat noi facultatea, locurile de muncă erau puține și nici nu aveai acces la altele. E bine sau e rău că poți candida și la locuri de muncă din alte orașe?