243 raspunsuri la acest subiect

[Judoka02]

Nu cred ca e ofensator si nici nu amdorit sa fie ofensator, e doar o analiza , realistic vorbind . 

Daca as fi inlocuit "lacomie" cu "aspiratii" suna mai bine , dar exprima acelasi lucru.

 

Nu exprima deloc acelasi lucru.

https://dexonline.ro/definitie/lăcomie

[danielag]

Nu am procente, eu nu sunt ata de buna la cifre, dar oportunitatile financiare se incadreaza pe acolo. Nu judec , am constatat.

 

Deci e doar o impresie personală, nu ai date care să suțină afirmația.

[XIO]

Eu nu am vrut sa plec din Romania, sotul nici atat. Socrul meu ne-a adus in concediu la verisoara sotului, in Munchen. Era ca un agent imobiliar sau vanzator ambulant, ne arata ce curate sunt strazile, cum iti zambesc tot timpul oamenii, cum se respecta semnele de circulatie, ca nimeni nu te claxoneaza, ce frumoasa e zona, ca ajungi in Italia la Gardasee in 3 sau 4 ore samd. Am zis ca da,e fain, ei isi permit de toate, dar nu voiam sa ne mutam.

 

Dupa ce am inceput sa merg in scarba la lucru, dupa ce am vorbit cu un fost student de la medocina care se mutase in Germania unde opera mai mult dect specialistii de la noi, la modul eu am avut 4 operatii in 1,5 ani, iar el vreo 100 si ceva, dupa ce am fost  oripilata de datul si luatul banilor,am zis ca ma gandesc sa  plec.sotul a spus ok, ma sustine, iar cand bunicii mi-au spus sa plec, ca in tara nu am nici un viitor,mi-am luat lucrurile si m-am aruncat in necunoscut.

 

 

Am colegi care acum castiga in Romania pe fluturasul de salariu mai mult decat castig eu in Germania, si lucreaza mai putin. 

Am primit oferta sa ma intorc, dar pt ce? Aceeasi mentalitate, eterna pozitie ghiocel.

Aici ma contrazic cu seful de sectie, el spun ca e un diagnostic, eu ii spun ca nu e acela, in Romania nu faci asa ceva ca nu ai voie. 

 

Este o sectie pe care as fi ramas,unasingura care intre timp a ajuns din pacate de la sef de sectie cu mentalitate de Germania la unul cu mentalitate de Romania. Dar macar cei care lucreaza acolo sunt fantastici si opereaza fenomenal. 

 

 

Nu banii sunt problema ci mentalitatea. 

 

 

[Admin]

Ieri am stat de vorba cu o familie de parinti tineri. Au un bebe de 8 luni.  Se aflau in Olanda in vizita la niste prieteni. Am intrat in vorba intamplator la o cafenea.  

 

Discutia a deviat catre situatia politica din Romania, despre invatamant, si sansele unei familii tinere. El are un job bun la o multi-nationala, ea sta inca acasa.

 

Mi-au spus ca isi doresc sa plece din tara si daca nu o sa reuseasca (ii tine o mama paralizata la pat de care au grija) mi-au spus ca o sa-si creasca copilul in ideea de a pleca din tara!

 

Au spus ca o sa-l pregateasca de mic sa gandeasca multi-cultural si o sa-l invete de mic limbi straine si o sa il trimita la scoli care ii ofera o sansa de a continua studiile in trainatate. 

 

What?!?! Am gandit eu! Copilul inca nu a implinit un an si ei au deja planuri f. bine stabilite pentru viitorul lui. Nu ii judec.  Am fost doar mirat de dorinta lor imensa de a pleca din Romania. M-am gandit daca peste 18 ani, cand copilul o sa ajunga la majorat... o sa mai existe Romania? Si daca da, cati romani o sa fie acolo (tinand cont ca populatia scade). 

 

Acum 20 de ani era o raritate sa aud romana pe strada in Olanda. Acum aud in fiecare zi! Majoritatea sunt stabiliti aici sau isi viziteaza copii, prieteni stabiliti aici.

[marius]

De cativa ani buni am le-am spus si fetelor mele acelasi lucru. Pentru ca viata se scurge zi dupa zi si conteaza cum se scurge. Nimanui nu o sa-i pese de ziua ta de azi sau maine, singura beneficiara va fi fiecare dintre ele. Astfel incat este o alegere, Pur si simplu alege varianta cea mai buna pentru tine. Adica nu-ti rata viata pentru ca nu ai alta. Tine de pragmatism.

[redactor]

ma tot intreb disperata - cati dinozauri manipulati mai exista in Romania ca sa ii creada pe pesedistii astia?

Cate generatii de sacrificiu mai trebuie sa treaca pentru ca lumea sa judece clar ce se intampla in tara asta? 

[Collins20]

Acesti dinozauri :) , sunt peste tot. Fiecare tara cu dinozaurii ei .

[Pepco]

Admin, de ce te miri? :)

 

e ceva normal in romania de acum.

 

si eu am "pierdut" cunostinte si prieteni si inca "pierd". unii m-ar fi luat cu ei si inca ma intreaba, chiar nu vii si tu?

[ankalaura]

Motivele pe care le-am avut acum 10-12 ani, putin inainte de plecare, nu sunt aceleasi cu motivele pe care cred acum ca ar fi trebuit sa le am.

La vremea aceea, nu cunosteam decat Romania (calatoriseram, dar nu e totuna, a calatori cu a trai undeva, nu cunosti comunitati si societati doar pentru ca ai calatorit, la fel cum nu le cunosti doar pentru ca te uiti la filme).

Asa ca a fost simplu: m-am saturat sa fac slalom cu caruciorul copilului printre excremente de catei vagabonzi sau nu, m-am saturat sa calc in scuipati si sa aud injuraturi in trafic sau aiurea, m-am saturat sa fiu mereu nevoita sa consult medici in clinici private pentru ca angajatorul meu nu concepea sa lipsesc vreo ora de la serviciu pentru o banala problema medicala a copilului sau a mea - banala in opinia lui, nu a mea.... Ma saturasem sa lucrez ca o bezmetica 10 ore pe zi, chiar si 12, ca asa era obiceiul, ca doar nu rupi usa la 5 sau 6, dupa caz, fiecare cu orarul lui, numai pentru ca atunci se termina oficial programul. Ma saturasem sa imi stea copilul 10-11 ore la gradinita dupa care de multe ori venea cu mine la serviciu, caci deh. Si alte tampenii de-astea, plus desigur, politica, economia, educatia. Dar cel mai mult si cel mai mult, pe locul unu, era chestia legata de excrementele de animale.

Inteleg ca s-au rarit - animalele fara stapan, zic. Nu stiu daca posesorii de animale aduna acum, in pungute, excrementele. Sincer nu stiu.

Vedeti voi, eu nu am nostalgii - si pe cuvant, nu vreau sa supar pe nimeni.

Nu vizitam Romania - asta e contextul, e departe, e foarte scump... In ultimii 9 ani, am ajuns de doua ori, o data in 2014 pentru 2 saptamani, o data anul trecut, pentru o saptamana. As fi ipocrita sa spun ca 100% nu mergem este pentru ca nu putem. Nu e adevarat. E greu, dar nu imposibil. Insa nu ne intereseaza sa mergem. Scuze pentru sinceritatea abrupta.

Vorbim romaneste acasa, desigur, copiii vorbesc si scriu foarte bine romaneste, precum si engleza, franceza (si avanseaza grozav de bine si in spaniola). Copiii sunt fericiti aici si nu inteleg societatea romaneasca. Nu cred ca vor dori sa se intoarca vreodata, si nici noi nu nutrim acest gand, nici pentru "la pensie" si pentru alte ocazii. Sa dea Dumnezeu sa nu se intample vreo nenorocire care sa ne forteze... Niciodata nu stii....

Acum... motivele pentru care stiu ca trebuia sa plec sunt mai subiective. Oamenii au nevoie sa fie limpezi la cap, sa respire aer curat si sa poata bea apa de la robinet fara sa se teama ca nu e buna, sa poata obtine usor orice informatie de la orice minister - caci de-aia se platesc impozite si contributii la buget -, sa poata sa trimita si sa primeasca acte prin posta fara sa se teama ca se pierde, se fura, sau mai stiu eu ce. Sa poti sa pleci de la serviciu la terminarea programului si sa te salute toti zambind, caci majoritatea pleaca, nu te eternizezi la job just like that, sa poti suna sa spui ca esti bolnav sau ca este bolnav copilul si sa nu suferi nici o consecinta, ba din contra, sa fii si platit pentru absenta aia, pentru ca ai disponibil zile speciale pentru asa ceva, sa poti sa te adresezi oricui, in orice institutie, sa fii ascultat si sa isi mai dea si straduinta sa iti rezolve problema - ca ea ea scoala, spital, ghereta unde se vand bilete de metrou sau cabinetul deputatului de sector. Si cate si mai cate. Sunt astea nimicuri? Lacomii? Or fi dar nu mi-e rusine ca-s lacoma in acest fel.

In pare rau, Romanie, de soarta ta, ce sa zic... Sper sa se schimbe ceva in bine, candva, nu stiu cand, sper cat mai repede.

Editat de ankalaura, 03 februarie 2019 - 05:06 .

[ankalaura]

Nu plecam noi, cred ca plecau copiii nostri. Ca e greu, sigur ca e greu, in realitate e mult mai greu decat crezi ca va fi, decat iti povesteste unul si altul, nici nu stii ce greu e, si ce e mai comic e ca nici nu realizezi imediat, ci abia dupa cativa ani. Cand ajungi in tara dorita, esti cumva anesteziat, ai niste mari ochelari roz, esti fericit, nu vezi decat ce stie creierul tau sa vada - in cazul meu, eram cu ochii holbati cand vedeam ce intreaga industrie este in spatele pungulitelor de strans excrementele de animale. Ei bine, sincer va zic, eram fascinata. Dupa un timp te obisnuiesti, incepi sa integrezi tot ce vezi, sa te adaptezi, usor usor, si abia apoi, daca te uiti in urma, iti spui... Bai ce greu ne-a fost, bine ca nu am stiut cu adevarat ce ne astepta, ca nu mai plecam, de frica.

Asa ca acum suntem la viteza de croaziera, cum se spune pe aici, si recunosc, nu ma duc sa votez la ambasada, nu mai am acte romanesti, nici macar pasapoart, caci mi-e groaza sa ma duc sa cer unul - va dau cuvantul meu ca biroul ala este molipsit, daca vreau sa ma re-simt ca in Romania, as face o vizita la consulat. So.. no mersi

Editat de ankalaura, 03 februarie 2019 - 05:12 .