Eu am plecat anul asta - la 42 de ani, dar ma gadeam deja de cativa ani la optiunea asta asa ca incet, incet, m-am pregatit (in sensul de acreditari care sa imi permita sa lucrez in alta parte, dat copilul la cursuri intensive de limba engleza si luat certificari).
Dar pana anul asta nu am fost hotarata. In 2018 insa am trecut prin mai multe intamplari care m-au facut sa simt ca nu mai pot trai in Romania, ca ma sufoc acolo.
Nu o sa intru in discutia despre situatia politica, o stim toti. Nu am plecat din motive financiare, ne descurcam destul de bine.
Clasa a 6-a m-a adus in pragul isteriei. Intr-o scoala buna din Ploiesti, Carla avea doua stari: plictiseala si anxietate. profesorii, cum ii stim: lipsiti de interes, frustrati. Materia e cum e. La sedinta, diriginta ne cerea "zecisti". Asta era singura ei tinta, numarul de zecisti.
Dar nici asta nu a fost, ca eram obisnuita.
Insa in martie am avut un accident minor (m-am taiat la mana) si a trebuit sa merg la urgente, la spitalul de stat. Nu mai fusesem ca pacient intr-un spital de stat de cand am nascut.
La urgente, intrand cu mana bandajata cu hartie de menaj din care picura sange pe jos am fost ignorata complet. Ma dusesem fara sa arunc buzduganul inainte, fara sa sun "un prieten" nimic. Am aratat mana la receptie si mi s-a spus sa astept sa mi se faca "fisa". A fost momentul in care am sunat un prieten din spital, care a sunat doctorul de chirurgie plastica, care a trimis asistenta sa ma conduca direct pe sectie.
Si dragii mei, am intrat in sala chirurgicala si am avut un soc. Pereti scorojiti, pat vechi de 30 de ani probabil, "campul steril" gri si zdentuit.
Am fost cusuta si bandajata imediat.
M-am intors la spital si pentru scosul firelor, pe alta sectie, la fel de decrepita si imputita.
Nu sunt o tipa anxioasa referitor la sanatate, dar pentru prima oara am inceput sa ma gandesc: daca am un accident de masina? Daca face fi-mea apendicita si nu am timp sa merg la Bucuresti?
La cateva luni dupa aceea m-am imbolnavit de rujeola. Pentru ca epidemie, cea mai rea din UE. Da, stiu, ar fi trebuit sa ma vaccinez. Alt spital, aceeasi experienta.
Pe de alta parte, in Ploiesti nu s-a facut dezinsectie si deratizare de 2 ani (la momentul plecarii mele, poate intre timp s-a rezolvat). De ce? PNL si PSD s-au certat pe licitatii. Asa ca anul trecut am avut soareci in bloc (si in apartament). Iar anul asta gandaci. Nu gandaci de bucatarie, ci de-aia mari de canal. Atat de mari ca ii auzeam noaptea mergand pe parchet. In dormitor.
2 ani!!!!! Fara deratizare si dezinsectie.
Si astea au fost asa, culmile. Au fost sute de motive mai mari si mai mici.
Asa ca eu nu mai vreau sa platesc taxe in Romania si sa primesc inapoi un rahat. Un rahat de sanatate, un rahat de educatie, un rahat de igiena.
Culmea ironiei e ca eu am parte de dubla impozitare la sanatate, o data de la salariu si inca o data de la cabinet.
Asa ca am plecat. Mi-e putin greu acum la inceput, multe lucruri noi. Dar o sa fie bine.
Nu e mare scofala, inca 3 oameni au plecat din Romania. Asta-I tot.