48 raspunsuri la acest subiect

[jenn]

Eu imi amintesc ca apartamentele proprietate erau mai putine decat cele de stat si erau si altfel construite. Mai spatioase, mai mare casa scarii, uscator , etc fata de cutiile ce se faceau in ultimii ani de comunism. 

[Madanic]

Madanic, de ce crezi ca Asociatia de proprietari a mers in instanta si a castigat?

Pentru ca ii permite legea.

 

Exista o lege din 2007 care nu permite astfel de modificari fara autorizatie. Chiar daca le faci fara autorizatie nu poti vinde fara ea - nu se face cadastrul.

Eu am modificari in apartament si probabil fac parte din aia 0,000000%.

==

In fine pentru improvizatiile alea din Galati s-au trimis niste somatii prin care se cere demolarea constructiilor in timp de 30 de zile. sper sa se rezolve problema si aia chiar sa le demoleze.

 

Corina, nu ai dreptate. Indiferent cat de lungi sunt consolele in cazul asta nu conteaza - dimpotriva as zice eu, cu cat e mai lunga consola cu atat mai periculos balconul. Pentru ca balcoanele alea improvizate sunt grele - sustin persoane sau poate cine stie mobila de balcon. Am facut rezistenta materialelor in liceu, dar nu mai tin minte nimic. Doar bunul simt imi spune ca atunci cand vor pleca balcoanele alea e posibil sa o faca cu fatada cu tot. 

 

Da, dar legea se aplica doar daca oamenii sunt interesati sa o aplice. Pe autoritatea respectiva o doare undeva ca-s ilegale, daca nu era reportajul aflam de ele abia la prima tragedie. Locatarii blocurilor respective nu reclama pentru ca fie au si ei, fie vor si ei sa faca. In cazul asociatiei din care fac parte majoritatea proprietarilor isi doresc mentinerea aspectului cladirilor si respectarea legii de aia a existat o actiune in justitie.  Ceea ce e cu adevarat nasol e ca in Romania, foarte putini se deranjeaza ca macar sa-si puna intrebarea ce efect au modificarile respective asupra imobilului. Nu e necesar sa fii doct in rezistenta materialelor ca sa stii ca un inginer constructor sau un arhitect au rolul lor in proiectarea unui imobil sau a unei extensii. Problema e ca multa lume in Ro gandeste "self centered" si in lipsa de informatie. Sunt multi care refuza sa plateasca pentru renovarea fatadelor din care se desprind bucati mari de tencuiala ca "e prea scump" sau "e responsabilitatea primariei" fara sa-i intereseze ca exista trafic pietonal si ca fatada aia (care e proprietatea si responsabilitatea lor) le pune viata in pericol altor oameni. Mai mult, habar nu au ca sunt responsabili pentru plata daunelor conform legii in caz de accident.

Nu mai vorbim de zapada de pe imobil, turturii de gheata sau alte chestii de gen.

 

In Romania se merge mult pe "Poate ca ne ajuta Dumnezeu sa nu se intample" dar se uita ca Dumnezeu te ajuta, dar are nevoie sa mai pui si tu un umar.

[Madanic]

Merci Viviana pt lamuriri 

Referitor la puncte:

pct. 1 - case date prin intreprinderi - cam majoritatea isi luau asa. Alor mei nu le-a placut punctul asta, ca intreprinderea unde lucrau era in Pantelimon si nu le-a placut zona aia... au incercat punctul 2 - cerere la ICRAL (a durat parca vreo 2 ani) si asa au reusit sa obtina apartamentul de pe str, Turda, unde stau si acum. L-au avut in rate pe 15 ani, dupa 1990 cand s-a devalorizat tare leul, l-au achitat in totalitate si au luat actul de proprietate pe el.

 

punctul 3 la ce se referea? cumparat de la cine? de la alte persoane?  se faceau in anii comunismului contracte de vanzare-cumparare intre 2 persoane private (in mod oficial, ca sa fii cu actele in regula)? 

Ai mei au contractat prin credit un apartament cu 4 camere nou construit, in 1978 cand m-am nascut eu. De la stat le oferisera un apartament cu doua camere, si erau sanse mici sa poata upgrada prea curand, listele erau prea lungi si ai mei nu aveau nici o "proptea". 

In plus apartamentele oferite erau in cartiere cam nedesirabile. 

Mama si tata au facut un plan, si in 1989 aproape terminasera de platit apartamentul. 

[Letitia1]

In ziare erau numai anunturi de schimb apartament de x camere in zona z cu apartament de n camere zona y. Nu imi amintesc de anunturi de vinzari de apartamente/case pe vremea lui ceasca. Plus ca proprietarii trebuiau sa plateasca toate stricaciunile blocului, iar chiriasii nu plateau. De aia putini isi doreau sa fie proprietari.

[jenn]

La noi erau separate . Cateva blocuri " proprietate" si restul chiriasi. Nu erau in acelasi bloc si si. Anunturi nu prea erau pt ca nici oferte nu erau, multi ramaneau in case dupa parinti iar apartamente proprietate nu prea se mai construiau in ultimii ani de comunism, bunurile trebuiau sa fie ale intregului  popor. 

[viviana]

Madanic, amesteci niste termeni.

Am mai avut o discutie asemanatoare, nu stiu daca tot cu tine. In fine nici nu mai conteaza. 

 

Cert este ca imi displace profund cand vorbesti numai in termeni negativisti de Romania ca si cand tot ce e aici pute si noi suntem niste oi care habar nu au de lege si de capul lor.

Discutia a pornit de la un cartier janghinos din Galati. Un cartier pestilential, cum sunt atatea in lumea asta larga, de care nimeni absolut nimeni nu se ocupa. Si ma indoiesc ca e cineva proprietar prin blocurile alea uitate de primarii.

Sunt oameni acolo foarte saraci care probabil nici posibilitati prea mari intelectuale nu au.

Asta e o realitate. Dar sa intinzi discutia la intreaga tara nu mai reprezinta o realitate.

[viviana]

In ziare erau numai anunturi de schimb apartament de x camere in zona z cu apartament de n camere zona y. Nu imi amintesc de anunturi de vinzari de apartamente/case pe vremea lui ceasca. Plus ca proprietarii trebuiau sa plateasca toate stricaciunile blocului, iar chiriasii nu plateau. De aia putini isi doreau sa fie proprietari.

Ba da erau. Iar cei care se ocupau se numeau misiti.

Nu isi doreau sa fie proprietari pentru ca le era frica - nu era garantata proprietatea - si nici bani nu erau.

 

Daca luai de la stat era in rate, daca luai de la proprietar era cu banii jos.

[DarkBendis]

Tin minte ca se construiau si blocuri de apartamente "proprietate personala", unde puteai sa iti cumperi apartament  - dar cumva tot prin fondul de stat, adica nu se facea blocul si apoi cumparai apartamentul, se stia chiar inainte sa fie contruit cine va sta acolo, pe apartamente. In orasul meu blocurile cu apartamente proprietate personala erau de genul 2 scari, 2 etaje+parter, 2 sau 3 apartamente pe etaj, deci maximum 6 -8 familii intr-o scara. Apartamente de 3 sau 4 camere. Culmea, acelasi tip de apartament se facea si in blocurile cu apartamente de inchiriat (la stat), apartamentul nostru era identic cu cel cumparat de niste prieteni, doar ca noi locuiam intr-o scara cu 6 etaje, 4 apartamente pe etaj, ei stateau intr-unul cu vreo 6 sau 8 apartamente in cladire. Dar organizarea camerelor, numarul lor, marimea lor, era la fel.

 

Stiu sigur ca se vindeau case, apartamente.... si da, se schimbau locuinte cu gramada. De inchiriat "la particulari" nu stiu daca se putea, eventual doar daca sa zicem bunicii se mutau in apartament cu copiii lor , iar apartamentul lor il dadeau cu chirie... Si da, ca sa cumperi un apartament trebuia sa dovedesti de unde ai avut banii sa il iei. Sau nah, iti faceai credit

[Alizee]

Ghetouri exista in toate tarile, indiferent de cat de dezvoltata le-ar fi economia.

 

Balcoanele alea improvizate sunt pericol public; de la bun inceput, primaria ar fi trebuit sa le demoleze, fara sa astepte sentinte judecatoresti.

[Letitia1]

Taica-miu imi zicea ca atunci cind i-a fost repartizat apartamentul din centru, cea care se ocupa de acte i-a zis ca are salariul prea mare sa fie chirias, deci ii face acte de proprietar si o sa plateasca lunar rata pina termina de achitat. Cum nu isi dorea sa fie proprietar, a fugit repede la directorul institutiei si a aranjat ala sa ramina chirias. Dupa revolutie cind banii s-au devalorizat, au cumparat apartamentul cu banii jos. 

 

Stiu insa ca dupa revolutie era foarte scump sa inchiriezi si nici nu gaseai usor apartamente de inchiriat. Mi-ar fi placut si mie sa ma mut in chirie, satula de stat cu parintii in 3 camere, dar nu mi-am permis decit pe la sfirsitul anilor 90.