mie imi plac manualele cu greseli (atata vreme cat nu abunda in greseli).
dintr-o greseala inveti mai multe decat din orice varianta corecta - important e sa nu consideri manualul ca reprezentand perfectiunea.
atata timp cat invatatorul vorbeste despre greseala, copiii invata, pe langa varianta corecta, si o lectie mai importanta: ca nimieni nu-i infailibil, ca greselile sunt bune atata timp cat inveti ceva din acea greseala si incerci sa n-o repeti.
auxiliarele n-ar trebui sa existe (din principiu) - atata vreme cat in manual exista si probleme/exercitii referitoare la materia studiata. daca ai chef sa aprofundezi, o faci deschizandu-ti orizontul de studiu, nu betonand caile deja batatorite.
in opinia mea, copiii scriu mai putin corect acum pentru ca citesc mai putin (in general); romana nu-i o limba chiar atat de fonetica * pe cat ne-o imaginam noi, care avem deja exercitiul ei, iar vizualizarea cuvintelor scrise ajuta mult.
(ca multe din cartile pentru copii - de orice gen - au o corectura execrabila este o alta discutie)
*diftongii cu semivocala u sau o, de exemplu, precum si i ul final, despre care s-a ajuns la concluzia ca sigur nu-i vocala, dar in mod sigur nu-i nici consoana , si care-i atat de amutit in unele cuvinte ca e dificil sa-l scrii, copil fiind, cu draga inima si fara indoieli - cu dilema: s-o scrie "oras" sau "orasi" daca "ursi"(mai multi) nu se scrie "urs" - ca de auzit se aude cam la fel. ca si ianuarie care s-ar pronunta la fel si daca s-ar scrie ianoarie.
problema mea cu manualele e ca vizual sunt in gama dintre total neatragator si absolut orbil (ok, un grafician costa), iar informatia din ele e spre total neinteresant. Pe langa asta, faptul ca sunt 10 greseli in manual mi se pare pasabil.