250 raspunsuri la acest subiect

[rommyna]

Seara buna fetelor! Agitatie mare in casuta la noi, nu gluma   Ma gandeam cand vom fi toate in prenatal, sa vezi capitole peste capitole   

 

Claudia ma bucur tare pentru bebelina ta, s-a facut mare mare! Sa ajungeti cu bine la termen si sa cresteti si mari si frumoase. Cand am mers eu la morfologica acum 2 saptamani bebe al meu nu avea decat 530 de grame, dar oricum, este o diferenta mare intre varsta gestationala de atunci si cate saptamani de sarcina ai tu acum. Cred ca este cea mai frumoasa perioada din viata noastra   

 

Crisi, eu nu stiu cum e cu somonul. Sunt pareri si pareri, la fel cum sunt pareri si pentru icre sau alte alimente. Fiecare face cum simte ca este mai bine, dar daca ti-e pofta, mai bine mananci decat sa poftesti. Eu nu am rezistat saptamana trecuta in fata icrelor..so   

 

Ari, deja ai mers la intalnirea cu moasa? Mi se pare oau, pana acolo mai avem. Cum de te-ai intalnit cu ea: te-a trimis doctorul sau ai ales tu o moasa-daca este posibil asa ceva? Mie mi se pare ca mai e o gramada de timp pana la marea intalnire, asa ca stau ca stau calma si pe pozitii.

In locul pernei de gravide eu folosesc smecheria cu pernutele sub burta si intre coapse.   

[rommyna]

Noi in seara asta..varianta completa   

[Claudia0702]

Multumesc Rommy asemeni! Foarte frumoasa burtica ta,parca ma vad pe mine,de fapt suntem toate la fel  numai burtici... Si ce motanas frumos ai,facea perechea ideala cu Evi meu     Of ...acum am tocmai pe 3 decembrie programare la doctora,ce greu o sa traca pana o s-o vad din nou pe micuta mea...data viitoare merge si taticul sa o vada,cate emotii citesc si in ochii lui....apropo,eu nu intru fara el in sala de nasteri ca nu pot,nu-mi imaginez singura....am stabilit deja...

Si mie mi-a spus doctora sa intru in contact cu  o moasa sa mai discutam ,sa ne cunoastem...

[rommyna]

Motanul este sterilizat, a avut multe pretendente, dar toate propunerile au venit dupa ce l-am sterilizat   

 

Ati ales foarte frumos numele bebelinei voastre, imi place foarte foarte mult 

Noi mergem pe 30 nov la urmatoarea vizita medicala. Inca nu stim nimic de moasa si restul. O sa vedem ce ne zice domnul doctor la consultatie. Despre nastere m-a intrebat sotul daca poate intra in sala de nasteri, dar inca nu stim asta. Eu nu ma supar daca nu poate sta cu mine, va fi suficient de traumatizant pentru unul dintre noi, nu vreau sa ramana saracul cu sechele       Oricum va fi o perioada de adaptare dupa venirea lui bebe strumf pentru amandoi si as vrea sa intram cu bine, nu sa fie saracul speriat de tot   

[crisicar]

Ce burticuta dragutica!  Romina, dar de ce crezi ca tati al vostru va fi speriat? A dat semne? Pai daca el ar fi speriat, despre tine ce sa mai zici? Trebuie sa fie tare ca sa te incurajeze pe tine si sa te poti sprijini pe el   

Asta e parerea mea...(nu da cu rosii :) )    

[rommyna]

Ce burticuta dragutica!  Romina, dar de ce crezi ca tati al vostru va fi speriat? A dat semne? Pai daca el ar fi speriat, despre tine ce sa mai zici? Trebuie sa fie tare ca sa te incurajeze pe tine si sa te poti sprijini pe el   

Asta e parerea mea...(nu da cu rosii :) )    

 

Asta o presupunere de-a mea, dar el nu s-a aratat speriat, ba dimpotriva.  Sunt foarte multe lucruri de care ma intreaba, pe care s-a oferit deja sa le faca sau la care sa participe. Si asta fara a-i spune eu sau a aduce vorba despre ele. El singur a zis ca-l va spala pe bebe, ca il vom schimba cu randul noaptea and so on. Si asta nu poate decat sa ma bucure. Si tot el a venit cu intrebarea din senin: eu pot sa asist la nastere? Acum vom vedea daca se poate sau nu, dar ar fi o experienta interesanta.

 

Chiar daca mai glumesc eu zicand ca va ramane cu sechele, adevarul este ca nu-i pot refuza eu dreptul si bucuria de a-si vedea copilul din primul moment al vietii. Si poate va conta si pentru mine prezenta lui, va avea cine sa ma rasfete   Acum ma ajuta cu toate, ma menajeaza si incurajeaza. Intotdeauna el a fost sustinatorul numarul unu al meu in tot ce am facut, dar si sprijinul cel mai mare...cel putin de cand suntem sot si sotie si nu numai   

[crisicar]

Eeeee, i-auzi ce tati curajos si implicat aveti! Foarte frumos din partea lui! Si tu il descrisesei asa...usor panicos :)) Sau, cel putin, asa mi s-a parut mie

[Geluk]

Neata!

Rommyna, frumoasa mamica si frumoasa burtica dar cam serioasa. Unde-i zambetul ala pana la urechi, de graviduta fericita?

Eu inca in pijamale. m-am trezit un pic cam greu azi si nu am avut timp sa imi dau pijamalele jos asa ca am tras un pantalon larg pe mine peste pantalonii de pijama si geaca groasa si am dus fata la scoala.

dar mi-am facut buzele

Acum stau langa un capuccino si ma gandesc cu ce sa incep. Vreau sa mut mobila prin casa. Atat cat pot. Mai mult impins ca nu ma apuc de ridicat.

Vad ca vorbiti despre implicarea sotilor. Eu am nascut cu sotul si moasa. Unul de un picior unul de un picior.Fara el nu cred ca m-as fii descurcat. Atata incredere am avut in el cand imi spunea"aici sunt, crezi ca as lasa sa se intample ceva rau? te ajut eu"si s-a descurcat minunat. Doar ca mi-a dat drumul un minut cand a iesit capul fetei sa ii faca poze.  Poze facute frumos ca se vede doar capul fetei.

Deci sfatul meu; implicati-i de la inceput. traumatizant nu este, o minune, un miracol da. La asa ceva nu ai ocazia sa participi prea des in viata. Sincer imi pare rau pentru sotii care stau la usa si nu sunt alaturi cand asa ceva se intampla.  Primul scancet, privirea mamei care nici nu mai respira cand isi vede puiutul, toate astea trebuiesc impartite cu tata.

Eu fara sot nu nasc  si e posibil sa luam si fata cu noi pentru ca nu avem cui sa o lasam.

E, dar ce zic eu, ca acum cateva mesaje ziceam ca nasc acasa, blup si gata. Asa ca o sa am familiuta mea langa mine.

Pupicei si un sfarsit de saptamana linistit, cu plimbari, filme bune, bunataturi, dragoste si iubire!

[rommyna]

Pentru Geluk   

 

 

 

M-a impresionat foarte tare povestea ta legata de nastere si de prezenta sotului. Mai mai ca mi-au dat lacrimile. Si ma ajuta sa inteleg mai bine niste momente, sa-mi deschid mintea.

 

Eu nu pot sa-mi imaginez ca voi naste acasa, prea multe lucruri in mintea mea care ma impiedica sa iau o astfel de decizie   Cred ca mai am foarte mult de "crescut" pe anumite planuri ca sa pot face asta, iar salturi spectaculoase nu intrevad in urmatoarele 3 luni si jumatate. Vom merge la spital si voi naste acolo.

[Aricioaica09]

Ei... ce subiecte frumoase ajungem sa dezbatem :) Si ce poze frumoase, Rommyna! :)

 

Asta cu prezenta tatalui la nastere e unul dintre subiectele mele preferate de discutat :)

 

Eu cred ca cel mai important este ca tatal sa poata avea acces la aceasta alegere. Sa nu fie conditionat din afara, de reguli, proceduri si protocoale spitalicesti. Apoi la fel de importanta este comunicarea din familie, sa nu fie conditionat nici de mamica. Sa fie libera lui alegere, fara niciun fel de constrangere, dar sa se astepte ca la momentul T0 exista o probabilitate sa se razgandeasca, si ca daca se intampla asa, e la fel de ok.

 

Nasterea, asa cum am vazut-o eu de fiecare data (din afara :) ) este un eveniment incarcat de emotii, frumoase, intense, inspaimantatoare pe alocuri... Ratiunea are mai putin de-a face :) Un barbat nu va sti niciodata ce se intampla in corpul unei femei in acele momente, dar va fi martorul efectelor intregului proces... Uneori tind sa cred ca pentru un barbat e mai greu decat pentru o femeie, indiferent daca asista sau nu. Femeia isi traieste momentul ei, dar barbatul, poate fi cu inima cat un purice si dupa usa si langa mamica.

 

Daca e dupa usa, totul e o incertitudine pentru el. Nu poate decat sa faca pasi in lungul si in latul holului si sa tresara la fiecare usa deschisa pana isi gaureste pantofii :)

 

Daca e langa mamica, cu siguranta va avea o surpriza cand va vedea cum isi traieste mama travaliul. Daca nu e pregatit, si nu stie la ce sa se astepte, poate percepe trairile mamei ca pe o adevarata suferinta de la care el incepe sa se simta responsabil sa o "salveze". Dr. Michel Odent spunea ca in conditiile astea creierul barbatului secreta foarte multa adrenalina. Adrenalina e contagioasa, adica daca un om e nervos intr-o incapere, starea lui e usor preluata de ceilalti din incaperea respectiva. Asa si mamica poate deveni stresata si asta inhiba hormonii care conduc la producerea dilatatiei, si travaliul poate incetini. Ce vrea sa spuna el este ca nu intamplator, de-a lungul istoriei omenirii, nascutul era o treaba "femeiasca" iar barbatii isi vedeau de-ale lor pana aparea mostenitorul.

 

Personal, am vazut travalii foarte frumoase cu ambii parteneri laolalta, "dansau" prin camera tinandu-se in brate, el ii facea ei masaj... la nasterea la care am asistat acasa (singura) mamica a nascut stand cu un picior pe piciorul lui si cu celalalt pe piciorul meu, usor flexat, cum ar veni, tinandu-ne de dupa gat pe amandoi... Si el a fost mai mult decat fericit sa poata face pentru ea asta... Dar am luat parte si la situatii in care, dupa un travaliu frumos petrecut impreuna, el a ales sa se strecoare frumos din camera de nastere, simtindu-se foarte usurat ca poate face alegerea asta, chiar daca initial isi propusese sa fie acolo pana la capat... Povesti si povesti... sunt convinsa ca nu e o regula general valabila, dar ca e important ca toti participantii sa fie "open-minded" si sa accepte unul de la celalalt orice reactie...

 

Rommyna, parca tu ma intrebai de intalnirea cu moasa. In Romania nu se obisnuieste treaba asta, dar eu sper din tot sufletul sa fie din ce in ce mai obisnuita... Adica sarcinile cu risc scazut sa fie supravegheate si monitorizate de moase, asa cum se intampla in Occident... Moasa la care am fost imi este prietena si cu siguranta va fi langa mine la nastere. Insa ea da consultatii si oricarei persoane este interesata.