95 raspunsuri la acest subiect

[bubi]

of, eram tanara :))) de aia au alt farmec vremurile alea... *cand se lua lumina, imi scriam temele la o lampa cu kerosen pe care o adusese tata din Japonia. Oh, ce frumoasa era, facea si cald bineeee, dar cam mirosea... *stateam bineinteles la coada la ratie. Pe langa ratie, se gasea la liber: sampanie si conserve de peste, gramada......erau pline rafturile *tata facea aeromodele si mai pleca pe la concursuri afara. Aveam si noi cu acea ocazie 1 pereche blugi si guma Fruity Juice (miam, miam ) *practica agricola era momentul de atractie al fiecarui an de liceu. In '89 eram in clasa a XI-a. Trecuse deja practica agricola din anul acela. Dar in a XII-a, a fost mare necaz ca am pierdut-o! Dar mare bucurie ca nu mai trebuia sa invat Economia Politica cu toate citatele din congrese... Lucrurile aveau alta valoare, dar si noi aveam alta.. Doamne, cum trece timpul! http://www.desprecop...p?nickname=bubi

[Marox]

N-aveam decit 16 ani la Revolutie, dar cred ca ce m-a marcat cel mai mult din anii comunismului este lipsa deschiderii culturale (sorry, suna groaznic a limbaj de lemn !). Sa ma explic: va mai amintiti cele 2 ore de program de televizor? Va amintiti cum incercam sa prindem bulgarii? Si cum mai toti bucurestenii (cel putin) o balmajeau pe bulgara? In 80 cind a aparut "Cel mai iubit dintre paminteni" tatal meu incerca prin toate mijloacele si relatiile sa cumpere cartea. Iar eu, cu mintea mea de copil de 7 ani, ma intrebam "Da' de cind si pina cind vrea sa citeasca o carte despre tovarasu'"?, ca doar, nu-i asa, nu-mi puteam imagina ca ar putea fi un altul decit Ceausescu?!! Intr-o iarna, cind bunicul era la noi, da bunica telefon si cere sa vorbeasca cu el. Tatal meu raspunde: "Nu poate...are intilnire cu Monica!". Era vorba, bineinteles, de Monica Lovinescu de la "Europa Libera"... Prin clasa a X-a a cumparat mama niste Paris Match-uri (25 lei bucata!!!)de la o colega de-a ei, care le primea de la o matusa, etc. Asa am aflat eu de Caroline de Monaco si Lady Diana. Le-am dus la scoala si am avut un succes urias, cam toate profele m-au rugat sa li le imprumut, inclusiv cea de Economie politica. Intr-a XI-a nimerisem, intr-un mod cam nesperat, intr-o clasa de copii pilosi si care aveau posibilitati materiale mult superioare mie. Am fost absolut ingrozita sa aud ca o colega a dat 50 lei pe un poster cu George Michael decupat din revista "Bravo". In toamna lui 89 am stat vreo 2-3 ore la coada la o librarie pt "Changi" de James Clavell si am plins de ciuda ca n-am mai apucat.Iar "Shogun-ul, daca va mai amintiti, a fost cartea anului 1988. Si cartile care erau vindute in pachete, o carte buna alaturi de 2-3 porcarii pe care nu le lua nimeni... Noi n-aveam video, nici televizor color, iar cind aveam ocazia sa vad vreun film era un eveniment asa de important... Tot prin 89 am aflat ca exista un canal TV numai cu muzica (MTV) si altul numai cu desene animate, pur si simplu nu puteam crede. Mai tineti minte "Liceenii" si "Declaratie de dragoste"? Ce se mai imbulzea lumea...Am inregistrat "Liceenii" si din cind in cind il revad, am impresia ca retraiesc adolescenta, cu uniforme, cu practica la atelier. Cam asta e, as mai scrie, dar m-am intins prea mult, las locul si altor amintiri...

[Babee]

Aseara am citit mesajele voastre, am ras si-am plans, mi-am amintit de copilarie.Frumoasa, urata, a fost a mea, si-a tuturor.Astazi m-am gandit sa completez rubrica dragilor....si pretenilor.... Am crescut intr-o familie de intelectuali(tata ingineri, mama contabila), pentru care corectitudinea a fost pe primul plan, si le multumesc din suflet.Datorita meseriei, tata se mai 'invartea'(pus si fortat de mama, desigur), sa mai 'alerge' dupa cate-o roata de cascaval, un dulce pentru ea..(uite eu copil ce nu manca dulciuri, sau rar, si la evenimente).Tin minte si eu ciocolatele pe care le papam la gramada, la scoala, la ziua vreunui coleg, cand se vedea cate o cutie de bomboane Candia, era eveniment.Imi placeau, singura fiind, puteam manca orice in colectivitate, acasa nu prea.Parintii mei au avut mereu predilectii pentru carti, cultura, plimbari.Cu chiu cu vai, cu pile peste pile, obtin ai mei parinti pasapoarte...mama de-abia astepta, va dati seama...hai pregatiri, schimbat bani prin ONT, si aia putin, ca erau pe persoana, un anumit numar...tata aranjeaza cu un prieten ce lucra la fabrica de conserve sa-i bage bancnote de 100 lei in conserve de carne.In fine, mai ascund ei pe unde pot(bani se gaseau, nu era chiar problema...), si hai la drum, cu batrana Dacie.Tin sa va povestesc, ca mama m-a plimbat de cand eram in burtica(la 4 luni ghem mic la mama, eram la Odessa).de data aceasta, le-a fost frica, si-au spus, orice ar fi copilul ramane acasa.Ei..care nu puteau pleca nicaieri fara mine.Normal ca iesirea din tara trebuia facuta prin Rusia(URSS la vremea respectiva).Si uite-asa ajung parintii mei, si se minuneaza, si da-i vizitari de muzee, tot ce se putea, avizi de cunoastere si de largirea orizonturilor.Poze, sute de poze..era ceva extraordinar...Si fac scumpii mei parinti turul:Rusia, Polonia, Cehoslovacia(deh..era un stat, acum sunt 2), hai si Germania(DDR si RFG).Cu chiu cu vai au intrat, in fine...ajung ei si viziteaza..si ..raman fara bani...Pe timpul respectiv nu-si faceau griji sa stea la hotel, ma papa ursul sau mai stiu eu ce..si dormeau in masina, pe marginea autostrazii(am uitat sa precizez ca mai erau niste prieteni cu ei, 2 masini ).Raman fara bani, acum hai sa scoatem bani, desfac ei conservele, va dati seama ca nu se mai putea manca carnita(vara, iulie, cald..), banii trebuiau scosi.Cu toate ca fusesera pusi in plastic, se murdarisera, si puteau a mancare.Si uite-asa ai mei, dimineata la 7 se pun sa spele bani, si ii agatau de-un tufis din apropiere.In parcarea respectiva, apare si-un autocar cu nu mai tin minte ce straini, si se uitau saracii la ei.Imaginati-va:toata lumea in pijamale, bani pe crengile tufisului...deh...tinerete...Au reusit cu chiu cu vai sa schimbe banii(aveau foi de schimb, si alea facute rost tot cu pile...)Niciodata nu cumparau cine stie ce..au vazut toate muzeele si palatele posibile, au mancat (in special inghetata si dulciuri mama), s-au distrat iar pentru copil, tin minte ca asta era inainte de-a merge la scoala, si-mi luase mama ghiozdanel din piele cu pisicute ca la bicicleta..era atractia lumii, rechizite..si faimosii ciorapi albi, pe care i-am purtat pana s-au rupt..dar a stiut sa-mi ia diferite marimi, si-asa mi-au ajuns 4 ani de zile.Dulciuri nu prea, ca nu-i placeau copilului, dar mi-amintesc de cateva sapunuri si de un Rexona pe care-l pitise si se dadea cu el la sarbatoare. Eu cam curioasa de felul meu, cotrobai prin clasa a 3-a la mama in dulap, si gasesc intr-o cutie de carton, asa, niste chestii moi, si ciudat impachetate.Erau si cam lipicioase, si-mi zic:astea-s bigudiuri.Trag de ele, dau sa vad ce sunt, na ca se rupe 'bigudiu'.il vad lungit si zic, astea-s baloane...si uite-asa ma gaseste mama umfland prezervative....circ a fost, dar peste ani radeam in hohote amandoua. Bun, s-au plimbat....dar au avut probleme apoi...si li s-au retras pasapoartele.Dupa alti 4 ani reusesc sa si le ia inapoi, si hai in Polonia, la varul cumnatului mamei.De data asta, in familie, iar dupa o luna de stat au venit socati.frumos, extraordinar, dar tata nu putea pricepe cum puteau aia sa cumpere mere la bucata, felie de pepene, etc.Strugurii erau cei mai scumpi, iar tata zicea:ehe, si la noi sunt podgorii, si ce bine e(peste ani va zice tata:am ajuns ca polonezii, luam mere la bucata).Din punctul asta de vedere, bine ca traia bunica la tara, si pe langa fructe(eu mananc de rup), mai erau si-o gaina, un curcan, oua, deh, ca la tara, dar ce bine era. Mi-amintesc ca mama nu tinea bananele pe sifonier, ci in sifonier...de ce, habar n-am.Noi nu mancam lapte si iaurt, ca nu-i placeau mamii, nu stateam deci la coada, iar paine ne facea bunica, si era super.Frig, mi-aduc aminte..vai,ce rau era la bloc.Noroc cu bunica, statea la 5 minute de noi, la casa.plecam dimineata la scoala, mergeam la bunica.faceam lectiile, la 4 la mama, si faceam frigul.Dar tata, ingenios, luase un calorifer Electrolux, cu ulei, mergea cu curent electric.Cand se oprea, lumarea, la bucatarie, se-apuca mama de mancare, sau dadea drumul la soba cu gaz.Mi-amintesc ca pana la ora 7 faceam lectiile la bec, iar dupa sapte citeam.La lumanare, citeam 'Fram ursul polar'.V-amintiti cartea??Mama...ce mai citeam..atat de mult imi placea sa citesc, ca noaptea, o simteam eu pe mama dormind, si luam ceasul electronic(cand era curent), si cu lumina de la el citeam carti...rezultatul a fost miopie in curand, dar s-a vindecat....ce bine... Practica..mama, ce de struguri am adunat...dar si ce frumos era..era ca o vacanta...culmea, noua ni se dadeau bani pentru fiecare galeata pontata....dar cand ii primeau, normal, mergeau la fondul scolii. Tin minte ca la finalul clasei intai, spune tovarasa invatatoare ca la premiere putem merge cum vrem noi imbracati.Bun, imi pune mama sosete albe , fota , ie, si funda alba in par...A iesit circ....m-a trimis tovarasa acasa sa ma imbrac cu altceva....dar mama n-a vrut... si-uite-asa cu coronita in mana, cartile la mama, si premiul, ca ni le-a dat si n-am mai stat la premiere, mergem acasa...Am mers apoi la bunica la tara, si a plans saraca, dar mi-a facut o coronita de margarete, si-a zis ca asta e cel mai frumos premiu.Ce stiam eu atunci...sau multi dintre noi???Revolutia m-a prins in clasa a 7-a, la cateva zile dupa aniversarea zilei mele, o zi atat de frumaosa, dar m-a socat.Eram la bunica, tata spala masina, eu mancam, si radoiul mergea, erau cantece patriotice, cum era normal, si tin minte perfect:'E REVOLUTIE OAMENI BUNI; DICTATORUL A CAZUT'.M-a socat, alerg la tata, asculta si el la radio, sa treaca timpul...si m-au bagat in casa si sa nu zic nimic.Seara, fuga la Europa libera...ascultam toti, si mama plangea.II era frica sa nu murim...dar plangea de bucurie ca va fi bine pentru toti romanii.Au dat drumul la televizor, o mobila de altfel in casa, noi preferam cartile, si m-a socat cand i-am vazut morti.Asa, ca pe animale.Dar m-am bucurat ca nu mai merg sambata la scoala[:D]COpil...nu? Pentru noi n-a fost cine stie ce.Multi s-au imbogatit, sau cei ce o duceau bine inainte, o duceau si dupa.Noi am fost constant aceeasi.Dar, bucuria parintilor mei, ca au putut apoi, sa vada lumea..iar eu am vazut-o prin ochii lor.Cand am mers prima data la Paris, orasul preferat al mamei, puteam inchide ochii si spuneam tot ce e, mama redase perfect.A fost minunat. Stiti, ma gandeam ce ni s-a intamplat noua.Intr-un alt mesaj m-am intrebat ce-o sa fie cu copii nostri?Le va fi cum ne-a fost si noua, mai rau sau mai bine???[:(!]Vom trai si vom vedea, incerzatori sa fim... Scuze c-am scris asa mult, m-a luat valul amintirilor.De spus ar mai fi...cred ca asa li se intampla tuturor... 'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.' Iubi, mamica cu burtica:)

[Anina_n]

Ca la mai toti de pe aici, cozile la paine, lapte, oua, alimente(unt,faina,ulei,zahar) date cu ratia, mai tarziu chiar si painea pe cartela, sunt cele care imi vin in minte prima data. Familia noastra avea 6 membri si cum se dadea pe nr. de persoana, stateam aproape cu totii la cozi pt. a putea cumpara cat sa ne ajunga. Imi amintesc de pregatirile facute si defilarile pt. vizita mult prea iubitului conducator sau cele pt. 23 august. Imi amintesc de uniforma de soimi ai patriei, de cea de pionieri, de cravata rosie cu tricolorul pe margine(o mai am si acum, plina de semnaturile colegilor dintr-a VIII-a), de orele de 45 de min. si pauza de 5 min. iarna, pt. ca la cursurile de dupa-masa sa nu ramanem pe intuneric cand se lua curentul. Imi amintesc de "Gumela", de bombonelele acelea colorate si aromate, intr-o cutiuta transparenta, "Cip-cip", de niste bomboane ca de sticla, trase pe o sfoara subtire, de glucoza, de ciocolata amaruie cu niste trandafiri galbeni pe ambalaj, de inghetata "Polar", de sucul "Sorela", si de multe altele care s-au mai amintit pe aici. Plus painea cu untura sau chiar goala ce o mancam de multe ori... Bine-nteles nu pot uita, nici eu, frigul din casa, cititul la lumanare, programul de 2 ore pe seara de la tv. Dar imi amintesc cu placere de jocurile ce le jucam pe afara in fata blocului, pana se intuneca : sotron, de-a ascunselea, ratele si vanatorii, lapte gros, tzara, tzara vrem ostasi, de-a prinselea, elastic sau cum era Jocurile Olimpice, faceam si noi afara(concursuri de gimnastica, fotbal, judo, atletism) si multe alte jocuri pe care acum, copiii nu le mai joaca, defel. Imi amintesc de fiecare inceput de an scolar(din cl. a V-a pana intr-a XI-a) cand mergeam la recoltat cartofi. Imi amintesc de dorinta de a calatori, de a vedea alte tari, de a cunoaste alti oameni, alte culturi, de a vedea cum este la altii, daca este chiar ca in filme. Sunt multe amintiri, care frumoase, care triste. Fiecare isi are amintirile lui pe care le va impartasi mai departe copiilor, nepotilor, asa cum si le va aminti... Nina & Nina-Cristina (1 an si 7 luni)

[osolita]

Eu mi-am mai amintit inca de ceva(pe langa toate cele spuse in topicul asta): melodia lui Stevie Wonder - I Just Called To Say I Love You. Era una dintre melodiile care se dadea la radio si-mi placea tare mult desi eu nu intelegeam atunci ce spune, stiu ca fredonam la joaca: a gest go.

[milana]

daca vreti sa mai cititi ceva despre acelasi subiect http://www.expres.ro...?news_id=129439 - 27 saptamani

[Luc]

nu m-am asteptat sa fie un subiect de lunga durata ( cu intrerupere cu tot) ce lipsuri am trait nu vom uita, dar perioada in care la 4 dimineata se descarca laptele in fata alimentarei si pana la 6 nu-l fura nimeni, va mai amintiti - cei care au o anumita varsta - nu spun care!..? Ca in fiecare weekend plecam la munte sau la mare? Nu sunt fan C., nu voi uita cozile si cumparaturile pe sub mana...dar imi este dor de bunavointa de atunci a oamenilor, de distractiile pline de continut si de tot ce inseamna adevarata valoare a vietii. mici pupici,L

[coral]

Citind ce ati scris asa de curate m-au napadit amintiri. Simbata 23 aug am lucrat si in pauza de masa s-a nimerit sa vorbim despre tara noastra, erau o poloneza, un croat, un canadian si eu. Cind am inceput sa le spun de cartela de piine, ratia de oua si de cozile la care te asezai fara sa stii ce se da, de sticlele de lapte insirate ordonat de pe la 3 dimineata in asteptarea laptelui de cartile care se dadeau pe sub mina si aveai grija sa ii lasi si celei de la librarie ceva, au ramas inmarmuriti. Nu-mi plac bibliotecile cu bibelori si cite o carte de glume sau una ce face bine ca coperta. Imi amintesc ca in 93 am vazut la o alimentara in Iasi biscuti Poieni, am luat 20 de pungute argintii. Va mai amintiti de pasat dee dinti Optima cu miros de banane? Cea mai cumplita chestie nu se gasea vata si atunci cind gaseai trebuia sterilzata. In 88 am fost intr-o excursie in Germania de est, am avut o diriga beton si nu stiu cum a reusit sa se invirta si sa ne duca in excursia asta. Imi amintesc ca am calatorit cu usile inchise la vagon si fara apa, ce luasem din tara am baut repede. Tot drumul a fost un vis , stateam cu ochii lipiti pe geam claie peste gramada si ne miram de chioscurile din gari, de lumina de pe strazi, de arhitectura si de cum aratau toate. Daca ma gindesc bine ne-au inchis pentru ca aratam ca niste salbatici. In Budapesta un coleg a sarit din tren, bravo lui. Am uitat sa spun ca aveam si 2 secu cu noi. Ne-au blocat si geamurile. In final am ajuns, de la autocar si pina la camera de hotel de la zidul berlinului care era o uritenie de beton si pina la Saint Souci totul a fost o o alta lume in care calcam cu grija sa nu o stricam. Imi amintesc un gest al unuia din cei 2 timpiti isi luase o guma si a aruncat hirtia pe jos, o doamna in virsta s-a aplecat, a luat-o si a dus-o la cosul care era la 1m. Tin minte ca in Dresda din cauza timpitilor era sa nu vedem Bolta verde, ei aveau de vindut niste vaze din portelan rosu, si uitasera sa ia hirtiile. Noi am intrat in galerie si ei afara pe o banca au intins vazele, mi se facuse o rusine… Desi aveam 18 ani mai la primul mic dejun toti ne-am mirat de cita mincare poate sa existe, noroc cu ghida care era casatorita cu un roman, cei de acolo cele 2 zile cit am stat ne-au adus toate felurile de mincare. Atunci am vazut intr-o vitrina primul calculator, iesisem noaptea sa vedem orasul, era Craciunul si aveau lumina. There is a difference between knowing the path and walking on it.

[Adela P]

Doamne cate amintiri rascoliti cu fecare mesaj! Cred ca cei mai multi dintre noi vedeam totul prin ochii nostri de copii la vremea aceea. Si daca nu observam chiar toate murdariile care se petreceau la momentul respectiv, se datoreaza parintilor nostrii care ne-au oferit o copilarie fericita in pofida faptului ca aveau greutati si faceau sacrificii. Va mai amintiti de pantalonii tricotati mulati pe care toata lumea de la mic la mare ii avea, copii si femei? Ii purtam pe sub sarafane. Ii povestesc sotului meu unele lucruri si nu-i vine sa creada. Aveam la ratie un sfert de unt de persoana pe luna. Noi eram patru in familie deci primeam unul intreg. Sau cand veneau sarbii cu autocarele si vindeau Eurocrem si ciocolata CipiRipi. Si altii cumparau si le revindeau dublu. De la sarbi le luau cu 5 lei un eurocrem mic si-l vindeau cu 10 lei. Sau eternul nechezol in loc de cafea. Tin minte cumpara maicamea ness de la sarbi si trebuia sa-la scunda de mine ca eu il beam. :)) Hei, dar imi amintesc o chestie laudabila care se facea atunci: reciclatul. Trebuia sa ducem la scola hartie reciclabila. Acum nimeni nu mai recicleaza nimic in Ro. Toate merg la gunoi: conserve , plastic, hartie. Adela http://community.web...er/adela23_1999

[Eleni]

Am incercat sa imi amintesc lucruri nementionate de voi aici. Mi-a revenit in minte samponul in forma de calut de mare cu care ne-am spalat ani de zile si ciocolata aia chinezeasca cu albine pe ambalaj. Mamaaaa, ce buna era! Cand trebuia sa impartamama ciocolata aia la trei ( ca eram trei surori), parca plesnea sufletul in mine. Daca imi mai vine ceva in mine, mai spun. Cu drag, Elena & Maria Bucuria