95 raspunsuri la acest subiect

[valentinag]

Am stat si am citit tot ce s-a scris si nu ma hotaram daca sa scriu sau nu.Pina la urma am zis ca nu conteaza daca o sa fiu injurata eu tot scriu,asa cum am trait. Pina la revolutie cind eram clasa a 8a: Am fost crescuta de bunicii mei la tara,unde am facut si gradinita,fara stat la cozi,cu soba duduind iarna,cu scaldat vara la Ialomita,ca mama si tata care veneau in fiecare duminica cu rata sa ne vada pe mine si pe sor'mea. In clasa 1 vin la Bucuresti,ai mei tocmai se mutasera in apartament,isi cumpara masina:Lada,mama ce mindru era tata ca are masina!De foame nu am suferit niciodata,aveau ai mei prieteni la abator,la alimentara,tata sofer de tir,nu prea era pe acasa dar cind venea din cursa era sarbatoare.Imi aduc aminte de sprite si pepsi la cutie,craci de banane verzi,portocale,rodii[despre care citeam in povesti],blugi si tricouri cauciucate care stirneau invidia colegilor si nu intelegeam de ce,video si combina muzicala cumparate de pe catalogul firmei Osterrman si cite altele. A urmat chemarea la politie a tatalui meu,pentru ca aveam mai mult de o pereche de cercei tortite asa cum avea mai toata lumea sau ca mama avea mai multe inele de aur. Au trecut si astea si vine decembrie 89 cind tata era plecat in iraq,ne informeaza un unchi despre evenimentele de la Timisoara,dupa care radioul nostru sta dat drumul non stop pe frecventa Europei Libere.Vine si tata,apucase sa intre in tara inainte de a se declansa starea de urgenta si aproape de Bucuresti afla ca a fugit dictatorul. Doamne ajuta ca o fim si noi in rindul lumii! Sper sa nu va suparati pe mine dar eu asa am trait. Valentina

[Marox]

Valentinag, de ce sa ne suparam pe tine?!!! Daca ai reusit sa traversezi acea perioada fara traume cu atit mai bine! Parintii tai au incercat sa va creeze o viata acceptabila, norocul vostru ca au reusit. Nu pt ca tu aveai tricouri cauciucate alti copii mincau numai margarina pe piine.

[Crystinne]

De doua ore citesc mesajele voastre si plang... nici macar nu stiu de ce plang... de durere poate...In nici un caz pentru ca mi-e dor de timpurile acelea. Anii comunismului mi-au lasat si mie rani.Poate de aceea plang acum... pentru ca ma dor!! Peste cele triste pe care voi le-ati enumerat si pe care le-am simtit din plin si eu ca atatia altii, mai adaug alte amintiri... M-au durut: Matricola de la liceu... uniforma obligatorie... Am terminat liceul (printr-o minune toti cei 4 ani, desi nu aveam pile) in timpul comunismului... Cordeluta alba, va amintiti? Fusta nu mai sus de genunchi. Orele de munca "patriotica" pe strazi, prin parcuri sau la uzine... 23 august, ore de vacanta distruse pentru a participa la pregatirea marelui spectacol pentru "marii" ne-oameni ... Individualitatea si creativitatea distruse... Erai unul din multimea de soimi ai patriei, pionieri ai comunismului, utecisti... Nu erai "tu" pentru ca nu era pentru nimeni important ce gandeai. Am simtit din plin cum este sa fii un adolescent "comunist" ... sa nu ai voie sa te tii de mana sau sa te saruti cu prietenul .. daca ai avut ghinion si tocmai a trecut o profesoara care te-a vazut, maine te va scoate in fata careului liceului... Nu ai voie la "seara de dans" decat 2-3 ore sub supravegherea a 2-3 profesori care pot sa aleaga muzica... Nu ai voie sa faci banchetul de sfarsit de liceu... e interzis! dar ai voie sa fii "interogat" de profosori, ce si cum lucreaza ai tai - poate ai noroc si ai tai au o functie "importanta" ca de ex. vanzatori in alimentara, si atunci notele tale sunt asigurate atata timp cat vii la scoala in locul temelor cu pretioase "pungute"... Ne strangeam cate 10-15 adolescenti pe ascuns, puneam bani si plateam din banii de eugenia sau prajiturile "Cartof" un fiu de sef de partid ca sa vedem un film la video. Asteptam ca ai lui sa plece intai de acasa... Donezi sange cat poti ca sa ai o bucata de carne de la restaurant... Pamantul cumparat de ai mei cu bani grei ca sa-si ridice o casa este luat ... este intr-o zona demolabila; se vor construi minunate "cutiute" de apartamente... Cum am profitat de "binele" amar al comunismului... Am fost in tabere gratuite de utc la aviatie (altfel nici nu mi-as fi putut imagina ca eu vreodata as putea sa merg in vreo tabara, parintii erau prea stramtorati)... Am putut sa merg pana pe la 12-13 ani cu ai mei in cate un concediu... Dupa aceea nu s-a mai putut. Traind in sud aveau ai mei permis de trecere in Bulgaria...Eram fericita ca aveam sosete frumoase albe bulgaresti, ca vedeam si mancam pentru prima oara inghetata cu ciocolata pe bat si beam braga bulgareasca... Asteptam in zilele norocoase de sambata cand nu era oprit curentul sa vedem un film strain la bulgari "Studio X" . Mai tarziu cand am auzit de "Dosarele X" nu am putut sa-mi scot din cap aceasta amintire...

[Crystinne]

Amintiri si mai pregnante... Prima zi de scoala din clasa I... tema pentru acasa: textul de pe prima pagina scris sub fotografia "mai marelui" de invatat pe de rost... Teroare!!!!! Creierasul meu mic refuza sa primeasca cuvintele acelea... "secretarul general al...etc" - 4-5 randuri numai titluri. Doua ore chin... mama langa mine... saraca ii era teama ca eu sa nu ma duc la scoala cu textul neinvatat ca sa nu fim luati in "colimator" ... Urlete si plansete ... vecinul (un nebun slobod la gura) striga sa ma lase in pace pentru ca eu nu voi fi niciodata comunista... Asa a fost!!! La 17 ani in tabara de aviatie am rasculat toti utecistii si am facut "greva" (adica sambata seara dupa orele de apel nu am mai vrut sa intram in dormitoare pentru ca nu ne mai dadeau singurele 2 ore pe saptamana de discoteca). Norocul meu a fost ca nu mi-a facut nimeni reclamatie pentru ca am fost mai multi uniti... Totul a fost dat uitarii... Alta amintire... noiembrie 1989. Eram la Sibiu sa-mi vizitez prietenul in armata. Am calatorit vreo 10 ore prin frig pana la unitatea lui; nu mi s-a dat voie sa-l vad pentru ca era stare de "necesitate"... tocmai vuia tara din pricina celor intamplate la Timisoara. Ca sa-l scot m-a costat 5 pachete de Kent si alte 3 la hotel ca sa ne lase sa stam totusi in aceeasi camera desi nu eram "rude" ... Revolutia! Stupoare! Ore in sir in fata televizorului tremurand de emotie si rugandu-ne sa se intample! La serviciu ... Am vrut sa plec dar seful de partid a incercat sa ne opreasca. Aveam 20 de ani,impreuna cu 2 colegi care l-au "atacat" si i-au luat cheile am deschis camera cu materialele "comuniste" ; cei doi au furat steagurile si au decupat stema dupa care le-au pus la poarta unitatii... Cei fricosi tremurau si incercau sa-i opreasca...Mai era putin si se incingeau la bataie cei pro si contra comunismului... 1991...Nu s-a schimbat nimic! Am fost printre primii care am fost dati afara. Nu pe motiv de competenta, altfel as fi putut ramane... Directorul m-a chemat intre patru ochi; as putea sa ma prefac ca nu am luat la cunostiinta de "restructurare" si sa raman - zice el - contra unui pret: destul de mare imi spun eu! Si plec!

[Samsara7]

quote:

---

Originally posted by radu_tud
As vrea sa accepuez un pic cele spuse de Trisha atunci cand se referea la dascalimea acelor vremuri. Nu se manca kkt ci se infuleca pe rupte, chiar era concurs care dintre profi sa haleasca cat mai mult rahat si propaganda comunista. Asta spune foarte multe despre structura lor, valorile si profesionalismul lor. Cum pot oare acesti indivizi sa formeze pe altii? O vreme dupa terminarea scolii am crezut ca acei oameni doar s-au prefacut, ca asa erau vremurile, trebuia sa ai un anume discurs dar ca ei de fapt sunt niste oameni adevarati. Radu Tudorica

---

Asta mi-a adus aminte de o scena care m-a lasat masca. Eram la liceul Creanga, prin 1984 si aveam ca diriginta o profesoara care parea foarte de treaba. Era ceea ce numim o "doamna" la propriu si la figurat ... Ei bine, la o ora din aceea (nu mai stiu cum se numea, dar nu dirigentie) cand trebuia sa ne facem autocritica, si eram indoctrinati, am ramas pur si simplu stupefiata. Si mi-am schimbat total parerea de diriginta noastra, dar nici astazi nu o pot intelege. A inceput sa ne vorbeasca despre parcursul politic al lui ceausescu si la un moment dat, vocea a inceput sa ii tremure si sa planga de emotie. Efectiv vorbea cu atata patos despre "tovarasul tra la la si secretarul tri li li" incat ne-am intrebat daca nu e intr-o doaga. Ca i se cerea sa faca propaganda politica, intelegeam, dar sa verse lacrimi de parca vorbea despre un tata bun si iubitor, care face atatea pentru poporul nostru...ei bine am fost dezgustata. Bineinteles ca nimeni nu a indraaznit sa comenteze aceasta scena mai apoi, se asternuse tacerea, amnezia dar cuvintele si lacrimile acelea au papasat ingrozitor sufletele multora. Cred ca ne gandeam ca nu avem nici o sansa cu astfel de oameni,sa se schimbe vreodata ceva.... De multe ori ma intreb, si azi, cum puteau unii sa fie asa de indobitociti? Si la Revolutie m-am intrebat deasemenea cum isi va tine lectiile respectiva profesoara si cum va privii in ochi elevi pe care - poate cu putin timp inainte de izbucnirea evenimentelor, ii indopa cu o morala de doi bani; pe care nimeni nu a silit-o sa o faca in acel fel si nici nu a ramas scris in anale. Oare cati erau ca ea? Mihaela

[unul_dintre_cei_multi]

Poate nu de emotie plangea. Poate isi plangea de mila. Nu pot crede ca au existat vreodata oameni atat de dobotoci incat sa verse lacrimi de emotie? Pentru ce? Pentru cartelele de paine si de lapte? Cand am auzit pe unul ca a zis ca era mai bine inainte pentru ca toti aveau un serviciu.... Cum pot crede ca asta e adevarat? Cum dracu' de nu i-au vazut pe toti "liber profesionistii" care erau? Si sa nu-mi spuna careva ca somajul pe vremea aia era 0% ca... Iar de mancatorii de kkt nu cred ca omenirea va scapa vreodata. Sunt peste tot. Ca raia. De asa ceva nu poti scapa.