Am citit pana la pag 5 si apoi am sarit la sfarsit pentru ca vreau sa mai dau si eu un exemplu (care are cam toate situatiile posibile):
M s-a casatorit cu B si amandoi au luat numele lui: Ionescu. Un an mai tarziu M si B au divortat dar M a pastrat numele de familie a lui B (a motivat ca nu vrea sa isi schimbe toate actele, in secret spera ca sa vor impaca, B a fost de acord). Cativa ani mai tarziu M pe care o chema Ionescu a facut un copil cu C pe care il chema Vasile, fara sa fie casatoriti. C mai are un copil pe care il cheama C Vasile. Pe actele din spital pe copil il cheama X Ionescu. Ulterior, la starea civila s-a transformat in X Vasile (caci tatal a facut demersurile necesare pentru recunoasterea copilului). Mai tarziu M si C s-au despartit si M s-a recasatorit cu F care are numele de familie Gheorghe si au facut impreuna un alt copil pe care il cheama V Gheorghe. F Gheorghe mai are si el un copil I Gheorghe.
Explicatiile care s-au dat cel mai des copilului nu au fost de ce il cheama pe el Vasile, pe ma-sa Ionescu si, apoi, pe soru'sa Gheorghe si pe cealalta sora a lui Vasile si pe fratele vitreg Gheorghe. Asta a inteles din prima.
Explicatiile cele mai dese au fost de ce ma-sa si ta-su nu mai locuiesc in aceeasi casa? De ce ma-sa s-a casatorit cu tatal soru'sii mai mici ? De ce soru'sa mai mare locuieste in alta parte? De ce fra'su vitreg nu poate sta tot timpul cu el? De ce nu poate sa-l sune? De ce nu locuiesc toti in aceeasi casa?
Over-and-over again. Nu ca n-ar intelege (zic si eu) ci pentru ca nu este de acord cu hotararea adultilor respectivi (lucru absolut normal de altfel, nici eu n-as fi de acord).
Singurele rautati pe care le-a auzit copilul de la alti copii au fost legate de faptul ca are doi tati.
Nici una n-a avut treaba cu numele parintilor. Nici la scoala, nici la gradinita, nici de la educatoare, nici de la invatatoare, nici de la asistenta, nici de la femeia de serviciu. Nimeni nu l-a intrebat cum o cheama pe mama lui pe numele de familie.