Buna fetelor dragi,
Incep cu povestea clasica a celor trecuti prin incercarea FIV: sunt un nou membru al comunitatii, cu dorinta mare de bebe, neputinta insa, incercare FIV, cu un nenorocit de beta pozitiv la inceput, dar care crestea greu in saptamana 3 si apoi normal in saptamanile ce au urmat, si care mi-a dat o mie si una de sperante, dar pana la urma sarcina s-a oprit din evolutie. (Gynera, iulie 2016) Aproape clasic, nu?
Pt ca nu stiu ce ar trebui sa fac mai departe, (teoretic stiu, urmatorul FIV), "inima/creierul" nu-mi dau nici un mesaj cu ce si cum ar trebui sa continui. Daca la prima alegere am mers pe sentiment, sau mai bine zis cum am simtit cu inima, sa-mi placa doctorul, sa ma faca sa ma simt bine in relatia pacient-doctor, adica cu empatie, acum parca as vrea ca cel pe care il aleg SA STIE CE SA FACA EXACT pt cazul pe care il reprezint eu.
Pana acum mi s-a dat impresia ca au cateva retete/metodologii de lucru/"protocoale" cum le zic ei si le folosesc oarecum cu ochii inchisi fara prea multe corelatii cu setul de analize pe care il bagi sub nas. Daca reuseste din prima, ai avut super noroc, daca nu, FIV2, FIV3... etc, ce conteaza banii?! nu sunt o problema pt ei. :)
Astfel v-am descoperit. Analize? Doctori? Clinica? Pur si simplu habar n-am. Dar imi vine sa iau "problema in propriile maini", cum s-a mai exprimat cineva pe aici in trecut...si nu prea stiu cum…
Sigur, peste tot se aude de mare clinica din Grecia, reclame, net, colegi, prieteni, prieteni ai prietenilor, cunostinte, etc, dar eu din cand am inceput sa citesc acest forum, din scoarta in scoarta, despre FIV Grecia si acum, acesta despre dr V., am observat ca nr nereusitelor il depaseste lejer pe cel al reusitelor. Vorbesc doar de fetele care si-au scris experienta aici.
Si tot cititnd si citind, ma rugam pt fiecare fata sa-i reusesca ca sa prind si eu incredere sa merg pana la "capatul lumii", Atena (din pacate am trecut printr-o interventie chirurgicala in afara tarii si stiu ce inseamna asta, e f f f greu fizic, chiar daca psihic te linistesc conditiile “ de afara”) ... dar au fost putine povestile de succes. Cel mai tare m-am regasit in povestea Clarei84 care a avut si ea un beta pozitiv, dar pana la urma nu a fost sa fie si ii inteleg perfect sentimentele si mesajele si tonul din ele...
Si atunci se ridica intrebarea de unde procentul de 50-60 la suta reusita, vehiculat in media?
Este undeva afisat nr de fete care au facut FIV la Atena si au scris pe forum experienta lor, cu bebei in brate, si cele care inca plang (cel putin in sufletul lor, daca nu fizic) dupa o experienta negativa?
As mai vrea sa va impartasesc ca in marea incercare de bebei, aventura a inceput cu Tutunaru, de la a carui brutalitate am ajuns la simpatica Dracea (asta clar nu pot sa-i contest), iar dupa, am poposit si la flegmaticul medic Albu, asa pt concluzii, sa zicem: “Pai, hai sa vedem, 32 ani, 6 ovocite, 30% sanse de sarcina”. Nici macar 30% de bebel in brate…Atunci fetele de 38 ani cu 3 ovocite ce sanse au? 5%? Lor le spune lucrul acesta?
Bine, trebuie sa recunosc, raspunsul acesta a venit, dupa ce l-am intrebat direct: cu ce difera conditiile de laborator din Romania la ora actuala fata de cele din Atena, Viena sau Praga?!
So, mai ramane sa trec si pe la carismaticul/zambaretul dr V din cate am inteles si ajung tot la intrebarea: eu ce fac mai departe?
Iar pt laura_71, din experinta ta de pana acum am inteles ca ai ramas cu 4 clinici la care te gandesti sa incerci. Poti sa ne spui si noua din cine este formata lista ta scurta?
Multumesc mult pt intelegere!