265 raspunsuri la acest subiect

[adolescenta]

Mada,asta e lucrul care,sincer,ma sufoca aici:reprosurile.Altfel,stiu ca imi vor toti de bine,chiar de,pe moment,nu inteleg de ce ma cearta,sau de ce nu ma lasa acolo,sau sa fac cutare lucru.Separat adica in camere diferite, cu program diferit.Stam intr-un apartament mic, ei dorm in sufragerie pt a-mi oferi mie camera mea, si intotdeauna,cand vin de undeva,spun ca le-a fost bine in camere separate,sa se uite la tv la ce vor,sa nu se sufoce unul pe altul,ceea ce pe mine ma depaseste si ma doare sa aud cum imi reproseaza ca le-ar fi mult mai bine fara mine.

Cat despre a sta asa pana plec la studii...mai sunt 5 ani,nici prea mult,nici prea putini,si sunt constienta ca o sa ii pot duce si ca o sa pot sta aici pana voi pleca,pt ca imi ofera conditiile necesare pt a invata ca,mai apoi,sa urmez o facultate.Si ma sprijina in contextul acesta,amandoi,chiar toti 3.

[Letitia1]

Nu ati putea tine legatura prin skype de exemplu? Va vedeti o data pe saptamina si in felul asta iti ostoiesti si tu dorul de mama? Tu trebuie acum sa-ti canalizezi toate energiile catre scoala, asta ar trebui sa fie cea mai mare grija a ta. La telefon vorbiti?

 

Cind eram de virsta ta (si mai mare) intr-una imi reprosa maica-mea ca stau prea mult pe afara, ei i-ar fi placut sa ma vada toata ziua cu nasul in carti. Si maica-mea nu e vitrega! Adolescenta e o perioada grea si pentru adolescent si pentru parinti. Ai sa vezi ca lucrurile or sa se mai aseze cu timpul. Ai incredere in tine si totul o sa fie bine.

[adolescenta]

Domnule Rufus,asa este referitor la mama,pot crede doar ce spune.Adevarul sigur sigur n-am de unde sa il stiu,oricat mi-as dori.Cred ca o sa mai existe clipe in care voi relationa cu mama,de anul trecut ma suna destul de des,imi trimite bani si pachete si isi ia mai in serios rolul de mama.Si da,asa mi-a spus si tata,ca de obicei,parintele la care stai,cel cu pedepsele si cu regulile,e oaia neagra,pe cand,celalalt,e cel mai bun si mai indragit.Dar nu e asa.Eu iubesc pe amandoi la fel,doar ca,ce nu gasesc la unul,gasesc la celalalt,si invers.

Mada,cu siguranta,daca o sa mai am nevoie de vreun sfat,vreo nelamurire,o sa revin.Va multumesc din suflet timpului acordat acestui subiect extrem de delicat pt mine,imi fac bine si mi=au facut bine toate sfaturile de aici,pt ca ma ajuta sa gandesc,oarecum,`la rece`,sa stiu ce e mai bine sa fac.Si da,cel mai bine mi-e aici,indiferent de reprosuri si altele in genul.Aici am stabilitate,conditii propice dezvoltarii mele,desi n-am afectiune precum mi-as dori.Imi doresc doar sa reusesc sa o vad mai des pe mama,fara perioade de stres atunci cand vine/se pregateste sa vina,fara influentari,etc.Sa reuseasca,parintii mei,macar de dragul meu,sa aiba o relatie amicala,macar de curtoazie daca se poate.Pt ca mi-ar prinde nespus de bine.Si sa nu mai aud judecati,nici critici,nici nimic.Sper sa se rezolve toate,intr-un final.Sper..

Editat de adolescenta, 22 august 2014 - 12:11 .

[adolescenta]

Doamna Letitia,chiar anul acesta am vorbit cu mama,cand a venit,si mi-a spus ca ar vrea sa vorbim si pe skype,pt ca am skype,si are si ea.Deci va fi o solutie grozava,pe care o sa o pun in aplicare.Si da,ma suna,nu chiar saptamanal,dar destul de des fata de cum vorbeam odinioara.

Imi imaginez ca adolescenta e grea atat pt mine,dar mai ales pt parinti,insa uneori as avea nevoie de mai multa libertate,cateodata imi era si frica sa o intreb daca sa ies pt ca stiu ca ma certa si imi spunea ca ies prea des.Nu sunt un copil olimpic la toate,am note bune la toate materiile dar nu excelez la matematica(frica mea cea mai mare pt anul asta),la fizica,chimie,obiecte in genul asta.Sunt mai mult pe partea umana decat cea reala,si ei tot imi repeta ca ar trebui sa indragesc matematica,ca ar trebui sa lucrez mai mult.Ok,asa e,ar trebui sa o fac,dar o fac fortat,eu n-am nicio pasiune fata de acest obiect pe care ajung sa-l urasc!Anul asta voi face pregatire,sunt constienta ca am nevoie sa lucrez cat mai mult pt examen,nu sunt la un nivel scazut la mate,dar am realizat ca trebuie sa lucrez ceva mai mult,si totusi sper sa nu ma mai forteze atat cu indragitul ei.In fine,sper ca toate sa se rezolve,in timp.

[marius]

Am un sigur sfat. Pe viata si daca nu-l scriu il stii tu singura. Niciodata, dar niciodata sa nu renunti la mama si la tatal tau indiferent de imprejurari.

Restul vin si pleaca inclusiv mama vitrega... eu prefer sa spun sotia tatalui tau.

Sa faci exact ceea ce simti, sa lupti pentru ceea ce iti doresti. Toate cele din jurul tau se vor alinia dupa cum vei decide tu. Iti trebuie doar un pic de curaj.

Vezi tu.... tu trebuie sa fii prima care in functie de cum simti tu trebuie sa iei deciziile tale. Altii nu au cum sa simta in locul tau. Poti sa incerci sa le explici dar... cam atat pentru ca fiecare va judeca doar din punctul sau de vedere si de foarte multe ori din interes propriu care nu va coincide neaparat cu interesul tau si asta deja o simti pe pielea ta. Asa cum spui ca primesti cu portia invata sa dai si tu cu portia, adica portioneaza-ti ceea ce oferi pentru ca altfel viata te va seca.

Exista o vorba ce eu o consider destul de importanta si pentru tine chiar daca este scurta:

Nu stiu care este calea spre succes si fericire, insa a-i multumi pe toti este sigur calea spre esec si nefericire.

 

Capul sus! Si invata se cerni ceea ce consideri ca ai nevoie, de ceea ce consideri ca ai mai putina nevoie sau chiar deloc.

[CorinaDani]

un prim pas ar fi sa discuti cu tatal tau intre patru ochi, sa-l rogi sa discute cu sotia lui in legatura cu acele aspecte/discutii/reprosuri pe care ti le face mama vitrega si care pe tine te ranesc/exaspereaza. explica-i faptul ca esti constienta si vesnic recunoscatoare pentru eforturile pe care le-au facut amandoi sa te creasca. insa asta nu le da dreptul sa-ti scoata pe nas cu fiecare ocazie tot ce au facut pentru tine.

explica-i tatalui tau ca astfel de lucruri adauga stres suplimentar la stresul pe care il vei avea anul acesta cu scoala, cu pregatirea examenului. si ca ti-ar fi de mare ajutor ca mama vitrega sa se mai abtina din cand in cand sa faca acele afirmatii si comentarii. de curiozitate, ea ti le spune de fiecare data de fata cu tatal tau ?

intreaba-l pe tatal tau, daca el ar fi fost in locul tau, cum s-ar fi simtit sa fie tocat la cap cu aceste lucruri, reprosuri, afirmatii ? daca erai un adolescent cu probleme de comportament, slab la invatatura, impertinent cu parintii, mai ziceam ca aveau si ei dreptate sa-ti spuna una-alta.

incearca sa ai aceasta discutie cu tati undeva in afara casei, iesiti la plimbare in parc, la o inghetata si spune-i ce ai pe suflet. cu tact, diplomatie, rabdare si argumente inteligent formulate s-ar putea sa obtii rezultate foarte bune in relatia cu parintii. important este sa-ti faci din tata un aliat si un confident, sa-l faci sa vada lumea putin si prin ochii tai, din punctul tau de vedere. isi va da seama ca ceea ce doresti si ai tu nevoie nu este atat de greu de realizat, daca exista bunavointa din partea tuturor celor implicati.

[Mik]

Eu cred ca fugi dupe himere si cauti complicatii.

mama ta nu poate (nu vrea) sa te asume. Punct.

 

Restul sunt bazaconii. O mama care calatoreste non-stop si trebuie sa munceasca nitel ca sa stea o saptamina cu copilul ei la mare nu cred ca e un parinte responsabil. In ipoteza ca ai pleca cu ea, ce te face sa crezi ca ti-ar acorda timp non-stop ?

Cind a putut sa te creasca se duce in cluburi si discoteci. Sa nu-mi spui ca e atitudine de om responsabil.

 

Ai nevoie de stabilitate sa poti face macar liceul si sa poti fi independenta.

[eumada]

asta am zis-o si eu.Pe mama poti s-o iubesti,poate s-a schimbat,dar anii care isi pun amprenta,anii copilariei....nu i-a petrecut langa tine.Nu ti-a tinut mana in timp ce faceai literele,nu te-a sarutat cand plecai in clasa I la scoala dimineata.... Multi dintre cei de aici lucreaza in strainatate.Nu stiu cat se poate castiga intr-o saptamana doua,ca sa poti calatori dupa aia...cand trebnul e foarte scump in UK sa zicem....

[Rufus]

Am un sigur sfat. Pe viata si daca nu-l scriu il stii tu singura. Niciodata, dar niciodata sa nu renunti la mama si la tatal tau indiferent de imprejurari.

Restul vin si pleaca inclusiv mama vitrega...

 

 

Relativ...foarte relativ.

Nu trebuie sa renunti la parinti...dar de multe ori ei pleaca fara sa se uite inapoi.

Si ramane te miri cine sa-ti fie sprijin...

[J G]

E absolut normal ca, la varsta de 15 ani, sa idealizeze parintele absent. Cand va mai creste si ba avea propriul copil, va judeca mai matur lucrurile... deocamdata, e un copil care a trait fara mama (inteleg ca sotia tatalui nu si-a asumat acest rol) si acum, la varsta primelor "crize existentiale" e greu de acceptat asta, si are nevoie sa compenzese aceasta lipsa. Absolut normal.

 

Adolescenta, problema care trebuie si poate fi rezovata este cea a reprosurilor. Nu uita (se pare ca mama ta vitrega a uitat) ca a fost alegerea ei sa se casatoreasca cu un om care avea un copil, sa ramana alaturi de el. Tu, vad ca te cam consideri datoare, si nu esti. Asta trebuie sa faca parintii pentru copiii lor. Asta facem mai toti pe aici, fara sa ne indatoram pe viata copiii. Ca argument, spune-le ca-ti trebuie liniste pentru examen.

Succes!