265 raspunsuri la acest subiect

[eumada]

cu asta nici eu nu-s de caord.....dar ce sa faca saracul copil?Ma gandesc ca e cenusareasa fara surori vitrege.Pare matura fata asta,probabil intelege multe.

[adolescenta]

Buna seara!

 

Domnule Marius,va multumesc mult pentru sfat.Sincera sa fiu, oricat as vrea sa renunt la unul dintre parinti,n-as putea,orice mi-ar face unul dintre ei.Sunt construita,sau poate asta e personalitatea mea de adolescenta(desi ma indoiesc ca ma voi schimba f mult),astfel incat sa iert tare usor,sa ma emotionez repede.Nu stiu sa imi tin emotiile in frau si sunt sensibila,tocmai de aceea sunt dispusa sa iert pe oricine mi-a gresit,mai ales fiind vorba de un parinte.Si,cu atat mai mult,fiind sensibila,am nevoie de afectiunea mamei.Va multumesc, o sa tin cont de vorba si, de multe ori, in experienta limitata de viata pe care o am(si totusi, luand-o altfel,e vasta,pt ca am trait lucruri de care multi nici macar n-au auzit),mi-am dat seama ca incercand sa ii multumesc pe toti ies eu,de fapt,in pierdere.

Doamna CorinaDani,referitor la ceea ce imi spune, nu intotdeauna de fata cu tatal meu, insa, de multe ori,o mai face.Pt ca si el imi mai reproseaza, mai rar ce-i drept,dar tot o face.Va multumesc si sper sa reusesc sa port o conversatie cu tatal meu,el este constient ca sunt mai matura in gandire decat copiii de varsta mea,chiar el mi-a spus-o, desi imi spune ca sunt naiva,asa ca sper sa ma inteleaga.

Doamna Mik, nu stiu cat trebuie sa se asume mama,avand in vedere ca nu locuiesc la ea.Pt cateva zile/o sapt pe an(sper ca o sa vina vremuri mai bune..),nu cred ca e cazul sa isi asume nimic in afara acelor zile,si, in acele zile,ar trebui sa isi asume responsabilitatea fata de mine, ar trebui sa ma indrume, sa ma sfatuie.Totusi,trebuie s ama sprijine,desi de la distanta,pe plan financiar(ceea ce o face de ceva timp) si pe plan moral,acum,cand am nevoie f mare,din mai multe privinte,ceea ce vad ca inceacrca sa faca,ca ma incurajeaza si ca ma ajuta,chiar de,la un moment dat,va fi online sau prin telefon.Si da, asa este,am nevoie de stabilitate,de sprijin,si repet,problema mea nu e sa ma duc la ea,ci cum sa ii impac pe toti 3 ca sa nu mai fiu stresata, sa nu mai aud critici si sa nu mi se mai interzica sa ma vad cu mama decat un timp limitat.Va multumesc pt raspuns.

Mada,asa e,si pe mine ma doare ca nu si-a petrecut alaturi de mine anumite clipe,tocmai de aceea vreau sa ii ofer sansa de a-mi fi alaturi in clipele ce vor urma.Calatoriile au pornit de la acel barbat, pana a o cunoaste pe mama el calatorea singur,cu salariul obtinut de el.Acum, muncind amandoi,banuiesc ca isi permit sa calatoreasca.Mama mi-a zis ca,atunci cand calatoresc,cauta conditii minime de cazare,cat mai ieftine,nicidecum lux, pt a-i ajunge banii.E posibil sa fie adevarat, e posibil sa nu fie.Chiar nu stiu.

Doamna J G,eu n-am uitat ca sotia tatalui meu a decis sa faca asta de buna-voie, si nesilita de nimeni,dar,asa cum ati spus dvs.,ea a uitat.Si reprosurile sunt dureroase pt mine.Nu stiu cum o sa le rezolv, dar o sa incerc, si da,ca argument voi folosi examenul.Va multumesc!

Doamna Szivarvany,asa este,skype-ul este rezolvarea.Referitor la ordinele judecatoresti, mama mi-a spus ca,daca tata nu ma va lasa la mare,o sa mearga la politie si la judecatorie pt ca are drepturi,iar tata mi-a spus ca astea sunt amenintari care il infurie si mai tare, ca oricum la politie nu rezolva nimic,si ca nu trebuie sa ne prezentam neaparat daca vom fi chemati.Slava Domnului, n-a fost nevoie de scandal si asa ceva, ii multumesc lui Dumnezeu, pt ca m-am rugat mult la Dumnezeu ca sa ma pot duce cu mama la mare.Va multumesc mult!

Doamna Katya,din nou,ati pus punctul pe I.Apartamentul este de fapt apartamentul mamei vitrege si camera a fost foarte `venerata`,mi-a fost facuta acum 5 ani cu mobila adecvata varstei, roz,pt copil,cu covoare cu printese, etc.,si mi s-a reprosat de pe atunci ca a costat 30 de milioane.Mama mea vitrega este mai mare cu cativa ani decat tatal meu.Si da,la acele aspecte se referea tatal meu.Ma simt si vinovata,si stresata de multe ori, si jignita, dar asta este.La bunica materna....bunica materna a murit la scurt timp dupa ce m-a luat tata,intr-un accident.Traiesc si acum cu o trauma, ea m-a crescut si m-a iubit nespus si eu am facut-o sa sufere f mult,pt ca tata nu ma lasa la ea, nu ma lasa sa ma vada,sa o vad,sustinand ca ma influenteaza negativ.Si pt mine e dureros si e crud gandindu-ma ca nu m-am putut vedea azi cu mama,ca o sa ma vad doar maine,si ca duminica imi voi lua la revedere de la ea.Ma doare foarte tare faptul ca pleaca.O s aincerc sa le spun ca nu mai vreau sa aud denigrari la adresa mamei, e f dureros pt mine,la inceput inghiteam (si cate am auzit!...),insa acum mi-e din ce in ce mai greu.Sunt constienta ca mama n-a fost icoana de biserica,ca a facut greseli cu duiumul,ca nu e cea mai buna mama,insa la fel de constienta sunt ca are regrete, ca ma iubeste si ca isi doreste sa petreaca mai mult timp cu mine, indiferent ca a pierdut atatea momente, atatea clipe din viata mea.Va multumesc din suflet pt tot!

Doamna Monicabo,asa este,aceleasi lucruri ma deranjeaza foarte tare si pe mine.

Cam asta este de spus in `povestioara` mea,si astazi sotia tatalui meu mi-a spus ca bia asteapta sa plece mama mea, si mi-a spus ca am venit slaba de la mare(desi eu i-am zis ca m-am cantarit si ca am un kg in plus),si ca nu mai mananc prea mult dulce pt ca mi-a zis mama ca sunt grasa(iar mama mi-a zis ca am un corp f frumos).In fine, sunt prinsa la mijloc,ametita,stresata,buimacita.Nici eu nu stiu cum sa mai reactionez, ma doare sufletul gandindu-ma ca maine e ultima zi din anul acesta alaturi de mama, as vrea sa tina o vesnicie ziua de mine,gandindu-ma ca ma reintorc acasa,fara mirosul ei,fara imbratisarea ei,fara zambetul ei si mangaierea ei.Nu, nu ma intelegeti gresit,nu vreau sa locuiesc la mama, voi sta aici,desi printre critici,judecari si reprosuri pt ca da,am stabilitate,educatie etc.,insa repet:sper din toata inima mea ca de acum incolo sa petrec mai mult timp cu mama mea,am nevoie mare de ea.Si da,asa cum ati mai zis,cheia rezolvarii sunt eu,comunicarea cu ei,mai ales cu tata.Voi decide si voi gasi un moment oportun cand sa o fac, desi deocamdata cred ca nu e timpul si nici cazul,urmand un an greu...Dar va tin la curent.Si va multumesc tare pt sfaturi, mai astept,de orice fel ar fi,ma ajuta foarte mult.Ma bucur ca am scris aici.Am gasit sprijin si raspunsuri intelepte.Va sunt recunoscatoare.

Editat de adolescenta, 22 august 2014 - 17:50 .

[adolescenta]

Ca sa fiu sincera,imi vin in minte traume ale copilariei traite si alaturi de ei, pt ca mi-a fost greu si cu ei.Imi aduc aminte certuri, reprosuri din partea lor,neintelegeri, ore intregi in care am plans si in care mi s-a zis ca sunt o proasta si ca nu impresionez pe nimeni daca plang (citez pe sotia tatalui meu).Nu e usor pt un copil sa auda astfel de vorbe.Si cu atat mai mult ca sunt sensibila si ma doare si o privire urata,sau doar o vorba.

O repet si de o mie de ori daca se poate:le sunt recunoscatoare, ii iubesc, le multumesc, raman la ei, nici nu ma gandesc sa ma duc la mama,dar nu vreau sa se inteleaga ca aici am numai lapte si miere,ca eu,de fapt,vreau sa fug la parintele permisiv si iubitor.Nicidecum.Eu, cum am mai zis,vreau sa imi fie bine atat la mama,cat si la tata.Si sa petrec timp cu amandoi,desi nu se poate in egala masura deocamdata,pana la 18 ani.

[eumada]

Mai papusa spune-i tatalui tau ce ne-ai spus si noua....macar legat de reprosuri....pari un copil bun si e pacat sa suferi.Acu` draga mea nu trebuie sa te agati de primul care-ti ofera afectiune,ci sa mai rabzi un pic....invata,citeste....dar nici nu da buzna sa le zici la amandoi adevaruri de astea.Tu-i stii mai bine si vei sti cand sa deschizi subiectul.cati ani ai acum?

[monicabo]

Imi pare rau, este foarte greu cand parintii sunt despartiti, apar noi parteneri de viata... 

Cati ani ai? Pentru ce examen te pregatesti? Capacitate, bac? Multa bafta iti doresc!

Si incearca un pic sa te detasezi de presiunea asta, sa nu mai pui la suflet toate reprosurile, gen ala cu camera ta - le auzi, treci mai departe...

[adolescenta]

Mada,asa este,solutia e sa ii spun tatalui meu, insa n-am suficient curaj, mi-e frica de reactia lui, mi-e frica ca nu cumva sa inteleaga gresit si sa ii spuna sotiei lui, apoi s ama streseze amandoi, sa ma critice, etc.,in anul acesta,cand am nevoie de liniste,sprijin, fara stres.Am 14 ani, fac 15 in octombrie.

[adolescenta]

 

Imi pare rau, este foarte greu cand parintii sunt despartiti, apar noi parteneri de viata... 

Cati ani ai? Pentru ce examen te pregatesti? Capacitate, bac? Multa bafta iti doresc!

Si incearca un pic sa te detasezi de presiunea asta, sa nu mai pui la suflet toate reprosurile, gen ala cu camera ta - le auzi, treci mai departe...

Fac 15 in octombrie, ma pregatesc de capacitate.Sunt stresata si din cauza capacitatii f tare, e oarecum si normal, insa....inainte sa plec la mare, sotia tatalui meu mi-a spus astfel:`daca voi vedea ca o sa decazi dupa ce vii de la mare,ca vei veni influentata,si daca voi vedea ca vei avea probleme la examen,ca vei lua note mici,eu il voi parasi pe taica-tu si imi voi gasi pe altcineva,ca m-am saturat`.Acum,eu ce sa zic?Daca as fi inconstienta,proasta,m-as gandi sa nu invat,sa iau note mici ca sa scap de ea.Bineinteles ca nu voi face asa ceva, nici nu imi doresc sa scap de ea,pt ca o iubesc,o indragesc,in ciuda defectelor pe care le are si,la urma urmei,niciunul nu e perfect si toti avem defecte.Si repet,din nou,nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni,desi am tendinta sa o fac.Dar e dureros,sunt dureroase cuvintele de genul.

Mi-a mai spus,inainte sa plec la mare, ca sunt naiva si ca voi spune tot din casa.N-am inteles ce trebuia sa spun, sau sa nu spun.Trebuia sa spun ca ma cearta, ca imi reproseaza, ca o judeca pe mama?Nu, nu am spus nicidecum,insa m-a deranjat sa ma faca atat naiva cat si prostuta si sa imi dea indicatii ce sa ii spun si ce sa nu ii spun mamei.In fine, oricum sunt mai multe de zis,mi-am varsat mult naduful aici si m-a ajutat mult.

Cat despre detasat...e cazul sa o fac,sa fiu putin mai indiferenta.Altfel,ma stresez si imi dauneaza.

[eumada]

dupa cum discuti si argumentezi si dupa cum scrii,fara greseli ma indoiesc ca esti naiva..poate doar ei te cred asa,dar tu esti o adolescenta normala,cu mult bun simt si moderatie AS zice...

 

Pacat ca -ti zice de astea.....din ce in ce mai mult am senzatia ca e o poveste cu mashtera,pe bune daca nu...poveste in sensul ca parca toate mamele vitrege sunt la fel ca in povesti.

[adolescenta]

dupa cum discuti si argumentezi si dupa cum scrii,fara greseli ma indoiesc ca esti naiva..poate doar ei te cred asa,dar tu esti o adolescenta normala,cu mult bun simt si moderatie AS zice...

 

Pacat ca -ti zice de astea.....din ce in ce mai mult am senzatia ca e o poveste cu mashtera,pe bune daca nu...poveste in sensul ca parca toate mamele vitrege sunt la fel ca in povesti.

 

Mi s-a spus de atatea ori ca sunt naiva(ei) incat inclin si eu sa cred ca asa e

Nu stiu daca toate mamele vitrege sunt ca in povesti,or fi si de-alea bune.Nici a mea nu e ca alea din povesti, nu e atat de rea, haina, egoista.Are un suflet bun, ma iubeste asa cum stie ea, ma sprijina, imi ofera conditii, doar ca:o judeca pe mama,imi reproseaza o gramada de lucruri,cateodata ma jigneste f mult si imi spune niste lucruri foarte dureroase.Alternez si eu in diferite stari,cateodata parca o ador cand imi vorbeste frumos,desi nu e afectuoasa,cand e de acord cu un gust de-al meu, cu o carte pe care vreau sa mi-o cumpar, ori cu o haina,ori cu o parere...alteori mi se pare ca e foarte nedreapta.In principal, e o femeie buna,sufletista,a facut un efort mare ca sa ma creasca si tocmai ca ea si-a dorit asta,n-a obligat-o nimeni,tocmai de aceea ar trebui sa nu se planga si sa nu mi se planga mie,sa ma faca sa ma simt rau.Pt ca ma simt rau cand mi se reproseaza.

[Selene_Bunny]

Oamenii astia mari, cate tampenii le pot iesi pe gura, auzi, daca iei note mici la examen, ai decazut din cauza fufei de ma-ta si eu il parasesc pe tac-tu, ca m-am saturat. Of, of.

 

Scoate-l pe tatal tau in oras, la o inghetata, spune-i ca ai nevoie sa te asculte, sa aveti o discutie de la suflet de fiica la suflet de tata si povesteste-i ce ai povestit aici. Iti tin pumnii sa te asculte.