Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Problema de adolescenta


265 raspunsuri la acest subiect

#261
BellaDonna

BellaDonna

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 1.973 mesaje

Postat 14 septembrie 2014 - 21:25

AdiS

 -- Uite aku' inteleg de ce mama mea vitrega [:)] , (eu nu o consider asa), nu comenta nimik din ce ii povesteam. 

 uite ca e greu sa intelegi, la mine la fel ca la adolescenta, tatal meu vitreg comenta si avea multe replici [:)]  si e greu de descris frustrare prin care treci, la abuzul verbal, caci e abuz verbal, si doare si mai mult venind de la mama/tata vitreg decat de la parintele biologic,

de ex: fratele meu a preferat sa renunte la scoala si sa plece de acasa nemaisuportand abuzul verbal, a plecat la bunica, in dezavantajul lui mai tarziu relund scoala fiind si mai greu, dar ce vreau sa spun la varsta de 14,15 etc ani e foarte greu sa faci fata la agresiunile psihice

pai si.....da si eu ma plangeam si ma ascultau multi dar fara a veni cu un sfat pertinent care sa-mi foloseaca, si cand ma gandesc imi pare rau ca mi-am deschis sufletul unor persoane care doar se faceau ca ma asculta ce folos.....da.. da ...dau din cap si imi pare rau ......hai sa fim seriosi

se ajunge la asa o detasare si neimplicare de frica a ce???? sa fim corecti...si ce facem cu victima ......??? a tot ea e de vina ca nu tace si inchide in opinia voastra


  • 2

#262
BellaDonna

BellaDonna

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 1.973 mesaje

Postat 15 septembrie 2014 - 00:47

si acum sa sintetizez mesajul copy/paste a lui ab

deci :

1 asculta, nu judeca si nu arata emotii/nu da sfaturi

 

2 apeleaza la autoritati


  • 0

#263
AdiS

AdiS

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 867 mesaje

Postat 15 septembrie 2014 - 09:56

Asa este. Este posibil sa nu inteleg partea asta cu abuzul verbal pentru varsta de 14-15 ani.
 
Nu am trait asta. In schimb am trait partea in care parintii nr. 1 respectiv nr. 2 nu se vorbeau de rau sau mai rau, porcaiau, unii pe ceilalti in fata mea. Acum la varsta adulta si dupa ce am avut copil, am realizat ca sigur au avut sentimente lovite, frustrari, nervi, suparari unii pe altii dar ele nu au ajuns la mine. La mine ajungea rezultatul. De foarte putine ori am auzit observatii din categoria negative la adresa celorlati si si acelea prinse in zbor. Mi se strangea inima, dar ideea este ca nu m-am simtit niciodata raspunzatoare pentru ele. Erau ale lor, sa si le rezolve intre ei.
 
Pe asta am trait-o si ceea ce se intampla de o bucata de vreme incoace pe topic este ca adultii se contrazic in fata copilului. Pare ca nu se doreste a se opri pentru ca inca nu s-au terminat de spus adevarurile dintre/dinspre adulti. Mi se pare o situatie similara cu ce traieste adolescenta acasa doar ca mai soft si intr-un virtual reglementat. pentru adulti. 
 
Poate site-ul are in vedere o sectiune noua de consiliere a adolescentilor care sa fie si reglementata. Sfaturile sunt minunate atata timp cat persoana respectiva respecta ceea ce i s-a spus. Aku' si sfaturile, cine are drept de veto si isi asuma consecintele in cazul in care scenariul nu decurge asa cum a fost scris? Sau , dupa mine - mai ales, cine face follow up ca e ok ... sau nu?

  • 0

#264
marius

marius

    Membru VIP

  • Moderators
  • 25.012 mesaje

Postat 15 septembrie 2014 - 12:11

Platforma www.desprecopii.com (forum) nu isi asuma responsabilitatea acestor informatii postate de catre utilizatori. Se pleaca de la premisa ca oricare postare a oricarui utilizator este una necertificata profesional. De aceea orice demers ulterior, orice decizie personala luata de oricine este strict pe raspunderea unilaterala a acestei persoane, www.desprecopii.com neasumandu-si sub nici o forma vreo consecinta, prejudiciu moral, material sau de oricare alt ordin ca urmare a asumarii informatiei publicate de un alt utilizator.


  • 0

#265
Alizee

Alizee

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.337 mesaje

Postat 15 septembrie 2014 - 12:51

Platforma www.desprecopii.com (forum) nu isi asuma responsabilitatea acestor informatii postate de catre utilizatori. Se pleaca de la premisa ca oricare postare a oricarui utilizator este una necertificata profesional. De aceea orice demers ulterior, orice decizie personala luata de oricine este strict pe raspunderea unilaterala a acestei persoane, www.desprecopii.com neasumandu-si sub nici o forma vreo consecinta, prejudiciu moral, material sau de oricare alt ordin ca urmare a asumarii informatiei publicate de un alt utilizator.

 

 

Adolescenta, citeste cu mare atentie mesajul acestui moderator.

 

 

Daca tu consideri ca nu poti discuta cu tatal tau si cu sotia acestuia, ia-ti inima in dinti si mergi la psihologul scolii. Roaga-l sa pastreze discretia discutiilor dintre voi si explica-i ca ai nevoie de un specialist care sa te asculte si indrume. 

 

Noi, nespecialistii, chiar daca suntem adulti si parinti, nu avem cunostintele unui psiholog si, oricat de bune ar fi intentiile noastre, te putem indruma/sfatui gresit, fara sa ne dam seama.

 

Mergi si discuta cu psihologul scolii.

 

Succes !


  • 1

#266
adolescenta

adolescenta

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 44 mesaje

Postat 01 august 2021 - 16:21

Bună ziua!

 

Nu am mai scris de muuuultă vreme aici, deși am citit subiectul destul de des, am citit răspunsurile primite, am citit felul în care priveam problemele mele pe atunci. 

 

La momentul acela nu prea vedeam rezolvări și nu-mi doream decât să plec de acasă la facultate, adică să treacă timpul odată și să nu mai locuiesc acolo. Între timp s-a întâmplat asta, imediat trec în anul 3, sunt studentă și... Orașul în care locuiesc și sunt studentă, la vreo 300 și ceva de km de casă, mi-e mai acasă decât locul unde m-am născut și am crecut. Și probabil asta se întâmplă în cazul tuturor la un moment dat, la alții mai devreme, la alții mai târziu, ne schimbăm cu toții la un moment dat locul numit „acasă”, evident, depinde mult și de ceea ce am trăit în acele locuri...

 

Uneori nu vreau să îmi amintesc perioadele când eram mai mică, perioadele de mama-tata-mama vitregă, perioadele de certuri, de învinuiri, de reproșuri. Am aproape 22 de ani și văd lucrurile altfel acum, nu-i învinuiesc pe niciunul (încerc, de fapt), atât au știut să facă, atât au putut, fiecare mi-a vrut binele. Între timp mama vitregă și tatăl meu s-au despărțit la câteva luni după ce am plecat la facultate, tatăl meu a avut o relație extraconjugală și a așteptat să plec eu la facultate ca să facă și el pasul acesta, mi-a mărturisit el însuși că tot ceea ce a fost între el și mama vitregă n-a fost iubire, ci a fost o nevoie de-a lui de stabilitate, de ceva matur și stabil, dar după a realizat că are nevoie și de dragoste și... În fine, mă abțin să mai judec, o fac des și în aceeași măsură îmi repet că nu am de ce s-o fac și nu sunt responsabilă pentru faptele alor mei. Dar am cam simțit lucrurile astea, adică la un moment dat am știut sigur că nu e deloc dragoste ce e între ei, doar stau împreună din comoditate, din... alte varii motive, doar din iubire nu. Tatăl meu mi-a tot spus că, dacă nu eram eu la mijloc, el ar fi plecat mai devreme, dar n-a vrut să-mi strice mie viitorul, în fine... 

 

Dacă mă întrebați de mama vitregă, despre relația mea cu ea, încă ținem legătura și o vom ține mereu. E adevărat că poate n-a știut mereu cum să se comporte și cum să gestioneze situația, dar îmi repet că atât a putut, atât a fost învățată să facă, ea a fost crescută într-un mediu dur, lipsit de iubire și afecțiune etc, a reiterat ceea ce i s-a oferit acasă. Și n-o învinuiesc doar pe ea, de fapt încerc să nu-l învinuiesc nici pe tatăl meu (și el a contribuit la creșterea și la educația mea, normal, deși în ultimii ani de liceu a fost și absent, avand în vedere relația extraconjungală), nici pe mama... Am ajuns să fac terapie, merg la psiholog, știe doar mama, tatăl și mama vitregă nu ar fi deloc receptivi la asta, dar pe mine mă ajută mult. Mă ajută mult pentru că în continuare lucrurile sunt dificile, dacă acum câțiva ani era conflictul mama și mama vitregă+tata, acum e conflictul mama vitregă-tata în floare, în sensul în care mama vitregă face aceleași lucruri pe care le făcea și referitor la mama mea în trecut, îmi vorbește urât de tata etc. Eu o consolez și o susțin, deși sunt sătulă să aud cât e de ... tatăl meu, ce a făcut etc. L-am judecat destul pe tata, dar în același timp îmi dau seama că e viața lui și sunt alegerile lui, i-am repetat că nu ar fi trebuit să înșele, în același timp, cu toate că o lungă perioadă n-am fost fericită cu alegerea lui și m-a frustrat, m-a chinuit ceea ce a făcut, îl văd fericit și asta pentru mine contează.

 

Habar nu am cum să sintetizez ceea ce vreau să scriu, nici măcar nu mi-am făcut un plan înainte, scriu ce simt, ideea e că am citit și recitit subiectul ăsta și am simțit nevoia să vin cu un update. Un update prin care să zic că sunt studentă, că lucrez un fel de part-time (primesc task-uri lunare și banii sunt în funcție de câte task-uri primesc și câte ore reușesc să lucrez), că simt că am lucruri care încă dor înăuntrul meu, că încă mă simt un copil care caută afecțiune și sprijin de la părinți, dar nu le găsesc mereu, că am început să fac terapie pentru că simțeam că doare și pentru că aveam o relație destul de toxică, adică eram f. dependentă de partener (încă sunt cu el, a fost de multe ori colacul de salvare pt situațiile în care mama vitregă mă suna non-stop și vorbea urât despre tata, și nu mă lăsa să am timp personal și mă controla, la polul opus - tata, care nu prea mă sună și pare dezinteresat, dar așa e el, și cu asta încerc să mă obișnuiesc, văd partea bună a lucrurilor - îmi oferă libertate și are încredere în mine, și mama, cu care s-a îmbunătățit relația de când am plecat la facultate (dar și în liceu, am avut ocazia să ne vedem mai des), deși și în cazul ei și al meu sunt lucruri care mai provoacă răni sau care ne zgârie pe amândouă. Nu-i ușoară viața mea acum, dar nu era nici pe-atunci când scriam mesajele anterioare, ce e diferit acum e că pot să-mi iau singură viața în mâini și pot să decid pentru mine asumându-mi deciziile, deși încă sunt fetița din 2014 căreia îi e frică să nu supere pe nimeni, căreia îi e frică să spună adevărul, care nu prea știe să pună limite, care nu are încredere în ea și care ia lucrurile personal, care se crede responsabilă pentru ce fac și pentru ce zic alții. Și desigur că lucrurile astea se vor putea rezolva cumva, cândva, eu una așa sper, măcar singură să le rezolv, dacă adulții din jurul meu nu sunt atât de conștienți de problemele lor... 

 

Am susținere financiară din partea părinților mei naturali, cu mama vitregă, repet, țin legătura, am fost acasă și am petrecut câteva zile și cu ea, n-aș vrea să rup vreodată legătura (și tata nu mi-a impus asta niciodată) pentru că îi sunt recunoscătoare că m-a crescut, că a făcut tot ceea ce a știut și a putut, ba chiar în liceu s-a îmbunătățit relația considerabil, în sensul în care simțeam că mă sprijină și puteam să vorbesc mai multe lucruri cu ea (iar asta s-a întâmplat odată ce am început să am rezultate școlare și să obțin premii la etape naționale). Sunt ok din punct de vedere școlar astăzi datorită în special mamei vitrege, care m-a susținut, m-a încurajat să învăț (uneori poate că nu așa cum aș fi vrut), nu sunt ok în schimb pe partea asta emoțională, mi-e destul de greu să mă adaptez, comunic greu, nu prea reușesc să spun ce mă deranjează, dar aici deja sunt lucruri care țin de mine și eu sunt singura care le pot rezolva. 

 

Consider că a fost o perioadă urâtă și grea cea în care am scris pe aici, dar lucrurile și-au găsit cumva rezolvarea, iar acum, de la distanță, mi-e mult mai ușor să păstrez legătura cu cei 3 părinți ai mei, cu toate că orgoliile au rămas la fel de mari, cu toate că uneori sunt sătulă să aud cât e de... tata sau sunt sătulă să aud că am 2 părinți „idioți” și care „nu mă merită”. Eu încerc să iau lucrurile bune din fiecare relație, deși sunt și lucruri rele în toate 3 și, exact ca atunci când eram mică, eu sunt cea care sunt la mijloc, cea în capul căreia se sparg toate oalele. Cam atât despre mine, despre problemele mele de adolescentă, atunci erau unele, acum sunt altele, dar în principiu au aceeași bază. Îmi cer scuze că m-am lungit atât și... Vă mulțumesc pentru că atunci când am avut atât de mare nevoie, mi-ați oferit răspunsuri și ajutor! 


  • 3


Intrebari Panica

  • Naștere naturală cu epidurală?

    tudorgeanina
    - Ieri, 23:26

  • Bebe regurgiteaza

    Koryna89
    - Ieri, 19:52

  • Transpozitie de vase mari si stenoza pulmonara

    AndraSt
    - Ieri, 17:35

  • Forma capului la bebelusi

    Georgiana2107
    - Ieri, 15:07

  • Forma capului la bebelusi

    Georgiana2107
    - Ieri, 15:06

Bloguri

  • O sa nasc prin cezariana

    RoxanaGmp
    - Astăzi, 10:58

  • Când soțul nu e acasa

    MariaLuciana
    - Astăzi, 09:34

  • Am inceput cursurile prenatale

    MonaRamo
    - Ieri, 22:43

  • Cursuri cursuri

    ancamaria22
    - Ieri, 22:36

  • Ce mancam in sarcina

    adelinasappy
    - Ieri, 22:02

Retete

  • Pancakes cu cereale Cheerios Ovaz

    GratielaPopa
    - iun 11 2020 22:19

  • briose cu fructe de padure si Nestlé Cheerios

    GINA-MONICA
    - iun 03 2020 08:33

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

Ultimele aprecieri

  • Judoka02Poza lui %s

    Judoka02
    ii multumeste lui

    lili_mar
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • Laura25Poza lui %s

    Laura25
    ii multumeste lui

    Qarina
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • Laura25Poza lui %s

    Laura25
    ii multumeste lui

    Letitia1
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • Laura25Poza lui %s

    Laura25
    ii multumeste lui

    andacos
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • mcocaPoza lui %s

    mcoca
    ii multumeste lui

    dana vio
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -