132 raspunsuri la acest subiect

[Margot]

Eu am o parere a mea, una este sa visezi si sa stii sa-ti interpretezi visele tale(la altcineva nu se potrivesc de nici o culoare) si alta este sa-ti ghiceasca cineva.Eu una nu cred in asa ceva.Asa-zisele prezicatoare se uita la tine si te citesc daca esti un pic panicata imediat isi dau cu presupusu si insista poate obtin mai mult.Cu hopurile este o chestiune relativa, fiecare din noi avem cate ceva, ba a racit copilul, ba a il doare piciorul pe sot, ba pe tine te doare capul.... Prostiile astea uita-le nu trai cu frica asta stii tu cum e cu energiile negative si puterea subconstientului. In ceea ce-l priveste pe tatal tau, pot doar sa-ti spun ca si tatal meu este mort din 1994,eu am avut o relatie mai stansa cu el eram fata tatei, m-a iubit f mult , iar dupa ce a murit il visam in fiecare noapte aproape ca venea sa ma ia cu el, si de fiecare data ma scapa maica-mea.Apoi m-am rugat sa ma lase in pace caci eu il iubesc dar nu vreau sa merg cu el,si a inteles.

[adi69]

quote:

---

Originally posted by maudi
adi69, fenomenul se datoreaza energiei statice din atmosfera, atunci cind e prea uscat aerul. :)

---

Inseamna ca la mine a fost aer uscat vre-o cinci ani de zile? Dia si bebe Rucsi

[l_carmen2003]

quote:

---

Originally posted by sorana Normal, am pozat copilul la botez. In prima poza de dupa botez apare aura. Nu am trucat in nici un fel poza, am ramas tablou cand am vazut-o. Poza este si in albumul meu, micsorata, nu se vede f. bine. Poza initiala, facuta cu o camera digitala, are o rezolutie buna, lumina din jurul capului copilului este si in spatele capului nasei. Chiar daca poza este facuta contra luminii (spre fereastra) este totusi ciudat efectul luminos, sferic, aparut in jurul capului copilului. Sfera luminoasa depaseste galeria si, cum spuneam, capul nasei. Eu am patit o chestie fantastica la ultimul botez. Asta toamna, am pierdut-o pe bunica mea care m-a crescut de la 6 luni pana la 6 ani. Ma chinuiam de mult sa am un copil dar nu ramaneam insarcinata... Dorinta ei a fost sa traiasca sa imi vada copilul. Cand era in spital, la terapie intensiva, ma duceam zilnic de 2-3 ori la ea si o rugam sa lupte si ii promiteam ca o iau la mine sa o ingrijesc si ca daca se va face bine va trai sa imi vada copilul... Atata bucurie era in ochii ei cand ma auzea vorbind de copil... nu putea vorbi si nici nu se misca doar ma mai strangea uneori de mana usor si clipea ... dar ochii ii zambeau... Din pacate eram constienta ca nu se mai putea face nimic, dar simteam asa deodata ca atunci cand pierzi pe cineva drag cumva se "compenseaza" cu aparitia unui "cineva" drag (!!) Bunica s-a dus pe 29 sept si pe 13 nov a trebuit sa botez un baietel. L-am botezat la biserica Zlataus - Ion Gura de Aur din Iasi. Dupa botez, preotul ia copilul si-l inchina in altar. Sotul meu a vrut sa-i faca poze si aparatul a declansat doar pana a intrat in altar si la iesire, oricat s-a straduit sotul meu aparatul nu a declansat sa-l pozeze in altar. Si apoi preotul mi-a dat copilul in brate si sotul meu a facut o poza. In poza apare un halou care cuprinde copilul, ma cuprinde pe mine dar se vede f clar orice detaliu al meu si al copilului. Poza a fost facuta cu o camera digitala Olympus 2200. Cei de la Dansor au spus ca nu isi dau seama ce e cu poza... si cum s-a obtinut efectul de lumina. Preotul m-a intrebat de copii si i-am spus ca noi botezam pt ca ni-s dragi copiii dar nu avem copii, desi ni-i dorim. "Cati copii ati botezat?" "Pai cam unul pe an de cand ne-am casatorit." Mi-a citit atunci o slujba. Dupa 3 zile de pe 16 nov pot spune ca a inceput prima saptamana a sarcinii mele. Am aproape 35 de saptamani si astept barza cu un baietel in august. Si inca ceva. Cu o saptamana inainte de a se pune problema ca as fi insarcinata am visat ca am nascut un baietel superb. Dupa 2 saptamani, pe 25 dec. am aflat ca astept un copil, care a miscat pe 25 martie. Cat e paranormal din asta? Carmen

---

[l_carmen2003]

Scuze ca am uitat sa inchid quote-ul mai sus!

[carola]

eu stiu ca exista un corp energetic in jurul celui de carne. adica , corpul nostru este mult mai mare,dar nu il poate vedea toata lumea.

[camelia-daniela]

Da Carola...corpul nostru este energie, care este la rindul ei reflectatä. Aceastä reflectie, se numeste aura, dacä nu mä insel, si nu se vede...se poate vedea numai printr-o technicä specialä. Aura depinde si ea de mai multe chestii...de puterea energiei pe care o ducem cu noi, de stare noasträ spiritualä si chiar de starea sänätätii noastre. Pupici, Cami.

[carola]

stiti ca ,corpul de energie protejaza pe cel de carne? atunci cand te doare ceva,inseamna ca durerea a trecut de corpul de energie,ceea ce este mai grav.

[camelia-daniela]

Mi se pare logic!!! Cind esti sänätos, cimpul de energie care se alcätuieste in jurul corpului este ca un "scut" puternic...pe cind, atunci cind esti bolnav, acest cimp este mai subtire si poate fi pätruns mai usor de cätre energiile "perverse" ( vint, frig, umezealä...) Cami.

[simonab]

Super interesant subiectul asta ... va rog fetelor mai continuati sa scrieti si nu plecati sa vorbiti pe yahoo sau alte chat-uri ... nu ne plictisiti ! eu una am citit cu sufletul la gura si mi-au dat lacrimile in unele cazuri. E reu sa pierzi persoane foarte dragi ! Va rog totusi povestiti in continuare ca noi citim si cateodata nu mai scriem ca vrem sa continuati caci ne acuza multa lume ca scriem mesaje numai ca sa avem mai multe 'stelutze" si sa trecem la alte categorii de membrii DC. Va multumesc si astept povestirile voastre si discutiile voastre si VA ADMIR FETELOR !!!!!!!!!!!!!!! Simonab

[acristina]

Imi este foarte greu sa povestesc asta, pentru ca subiectul este foarte dureros pentru mine si foarte proaspat, dar, poate vorbind mai mult despre ce mi s-a intamplat voi reusi sa accept mai usor. Acum doua luni am pierdut o sarcina in saptamana 24. Intr-o zi copilasul meu care era foarte vioi, pe care-l vazusem la echograf si careia oscilam daca sa-i dau numele Angela, n-a mai miscat. I s-a oprit inima. Cu o seara inainte de a muri am visat ca aveam in brate un copilas, ca-l spalam si il duceam la doctor pentru un control de rutina; in tot timpul asta, langa mine si copilul din brate era bunica mea (care a murit acum 7 ani si pe care am iubit-o f. mult) si nu scotea nici un cuvant. Am stat internata in spital (la Polizu) 10 zile cu copilul mort in mine si nu reuseau sa-l scoata, iar intr-o seara am visat ca treceam pe langa o gradina plina cu copaci cu flori albe, iar in gradina se jucau doua fetite de cca.3-4 ani, imbracate in rochite albe si supravegheate de o batrana. Cand am ajuns in dreptul fetitelor, una din ele, blonda cu codite, a rupt-o la fuga si mi-a taiat calea, dupa care s-a intors la batrana din gradina. Dupa acest ramas-bun, in dimineata urmatoare medicii au reusit sa scoata bucati, copilul din mine.Nici nu am avut ce sa vad, sa tin in brate. Nu mi-am revenit; inca mai jelesc dupa copilul meu, dar stiu ca atunci cand ma voi duce dincolo ma voi intalni cu doua fiinte tare dragi mie: bunica si fetita mea nenascuta.