206 raspunsuri la acest subiect

[Sept-Oct2011]

o sa va ajutam noi sa refaceti topicul - :)  si sa il aranjam frumos.

Cand ma puteti ajuta sa refac prima pagina ,dati un semn .Eu maine as vrea sa o refac. Daca mi se pot pune niste pasi aici cum pot readuce textul initial in primul mesaj si cum il pot prelua mereu pe primul la noul subiect,ori un link catre un subiect unde mi se explica acesti pasi,mie imi este deajuns pentru moment.

Merci ...

[nanna_mika]

Neatza fetele! Cafeaua e gata! Trezirea, somnoroaselor! Eu abia m-am ridicat din pat. Noroc cu soarele ca ma ajuta sa ma trezesc ;-) Sa aveti o saptamana usoara! Va pup!

[michella78]

buna dimineata!

nanna, multumim de cafeluta, delicioasa!

eu mi-am uitat telefonul acasa azi! sunt asa de obosita! uff, eu am uitat cu desavarsire de week-endul turcesc! trebuie sa il urechez pe sot, ca el m-a vrajit si am uitat ....

nu stiam ca Inez face actoria! trebuie sa fie tare frumos! felicitari pentru reprezentatie!

klau,   alt sfat decat rabdare nu am pentru voi. povesteai ca sunteti intr-o perioada mai dificila. poate ca resimte si emotiile negative si le exteriorizeaza asa.  poate te simte pe tine speriata de ceva si e si el speriat. luat  in brate, mangaiat, atat cat va permite. si vorbit mult cu el, cat mai calm. poate si stat mai mult pe afara, sa alerge, sa isi consume energia! sunt sigura ca e doar un episod trecator!

va pup si va doresc o saptaman usoara!

[klau_ditza]

NANA multumim de cafea. Esti  o draguta, ca de obicei 

 

Am avut un weekend de cosmar... Pot sa spun ca la munca e relax total fata de acasa. Un weekend plin de urlete, plansete, manifestari, crize. Sunt la capatul rabdarii. Copilu' se tranteste pe jos si se zvarcoleste ceva de nedescris. Suntem la capatul puterilor. Ieri ne uitam si eu si sotul cum se zvarcolea pe covor in toate felurile si chiar nu mai stiam ce sa facem. Nu mai stiu cate astfel de episoade am avut week asta. A facut o groaza de cucuie ca nu mai stim cum sa il tinem cand se zbate...Cred ca il duc la popa saii citeasca ceva ca e de speriat.

In fine, poate nu aberez da' nu mai pot. Se trezeste si noaptea urland

Poate ma ajuta cineva cu niste linkuri utila ca nu mai stiu cum sa procedez

HELPPPPP!

[Lali_mete]

Buna dimineata !

 

Klau te inteleg perfect ! acum doi ani la fel ceream si eu ajutorul fetelorde la dovlecei pentru ca efectiv plecam plangand cu Paul din parc,din magazine, de la baie ... plangand eu ,nu el,sau si eu mai exact.

 

Acum cateva minute Teodora plangea pentru ca a reusit sa se incalte cu o sandaluta,dar cu a doua nu,si era suparata . Ea reuseste sa se faca inteleasa si e mai putin frustrant pentru ea,dar Paul nu vorbea,asa ca plangea si mai nervos,mai cu patos,se trantea pe burta sau pe spate direct din picioare si se dadea cu capul de podea, daca nu reactionam in secunda doi la cererea lui ori daca il rugam eu ceva,ca de exemplu sa mergem acasa,din parc.

La noi solutia a fost sa il pregatesc inainte de orice actiune. De exemplu inainte sa iesim din casa il luam sa pregatim hainutele,pentru ca nu ii placea dezbracat-imbrracat hainele , daca pelcam din parc catre casa il anuntam ca o sa plecam curand acasa. Daca riposta ii explicam de ce sa plecam  pe cel mai calm ton de care eram capabila ,si explicam,si explicam,de am auzzit si reactii de genul "daca era al meu ii trageam doua la buci si il luam pe sus,sa vada cine e seful!" ,iar raspunsul meu ,dupa ce potoleam copilul era "bine ca e al meu , si nu al d-voastra , ca noi suntem familie nu firma cu angajati!"  

 

Uite aici un link : http://www.urbankid....ta-2-ani-14091�

si inca unul : http://crinuta.eu/20...mper-tantrum/�� ,aici imi plac comentariile .

 

 

M-am enervat teribil dand peste ceva articolase scrise de Irina Petrea ,sau interviuri cu ea ,a noastra "supernanny"... femeia asta are copii ? Si asa le face,daca are,si daca sunt/au fost la varsta datului cu fundul de pamant ? Ii inchide in camera si ii face santajisti , ii pedepseste pentru orice lucru sa le arate cine e mai tare ? Jesus, au doi ani nu zece !

 

Eu cand eram cu Paul in plina perioada de "crize" am inceput sa ma educ intai pe mine,sa ma invat cm sa reactionez la fapta lui,cum sa il iau, fara sa ii induc o stare si mai proasta,fara sa imi induc mie o stare si mai proasta. Am invatat ca in acele momente sa nu imi mai pese nici ca deranjeaza copilul meu, nici ca altii comenteaza,sa nu mai ascult o vorba,si mai ales ,sa nu las pe nimeni sa intervina. Daca mie mi-a facut copilul o criza de nervi in autobuz pentru ca voia neaparat sa apese un buton ce ii spune soferului ca in autobuz este o problema si ca trebuie sa opreasca,iar eu nu l-am lasat,si el a inceput sa tipe,sa se arunce pe spate ,sa planga cu lacrimile innodate in barba, iar eu ii explicam incet,doar lui la ureche, mangaindu-l si asigurandu-l ca atunci cand ceva ne este permis facem,cand nu,nu , cand eu incercam sa il calmez ca mai apoi,cand se opreste din plans sa si inteleaga de ce nu s-a putut intampla cum a vrut el, pai sa nu se bage nimeni ca ii spun vre-o doua,pe acelasi ton dragut pe care ii explic si copilului acele lucruri . Daca cel de pe scaunul alaturat isi tot da cu parerea,si mai si incearca sa imi ia copilul din brate,ca doar el/ea a crescut "j-de mii"de copii ,si eu sunt mama tanara si nestiutoare ca unde da mama creste si ca o palma scoate copilul din criza mai abitir decat explicatiile mele de " mama de aia moderna ce sta pe net toata ziua", eu nu mai pot sa ma concentrez pe treaba mea . Si treaba mea in momentul ala nu este sa fac copilul sa taca cu orice pret,ci sa il fac sa inteleaga ca daca el apasa acel butin afecetaza multi oameni care trebuie sas e deplaseze cu autobuzul,si ca noi incalcam o regula daca nu avem nevoie sa coboram si totusi apasam butinul .

In fine,ca m-am lungit .

 

Parerea mea este ca in astfel de momente cel mai important este sa linistim intai plansul copilului ,apoi sa il facem sa inteleaga de ce nu a putut avea loc actiunea cum a vrut el. Daca Teodora vrea masinuta din mana fratelui ei,dar el abea a luat-o si se joaca el cu ea,deci nu vrea sa i-o dea, ea se tranteste pe jos,si tipa,si urla,si spune ca "Papau' nu da chia !" . Eu nu ii iau jucaria lui Paul ,ci o rog sa aleaga alta pentru ca pe aia a luat-o deja Paul .

E mult de discutat pe aceste subiect,si oricat de neverosimil ar parea , merge cu explicatul,merge cu mangaiatul si tinutul in brate fara a "rasfata si razgaia" , merge cu pupatul cand face nazbatii si cu vorbitul. Am mai spus si cu alte ocazii.Am luat bataie copil fiind cat sa satur si sa sperii inca trei generatii de copii. Primul impuls la trantelile lui Paul a fost sa ii dau una la fund ca doar eu l-am facut pe el ,nu el pe mine . Apoi m-am gandit la ce simteam eu cand luam bataie fara drept de apel,cand nu aveam voie sa fac decat ce imi dadea mama voie,cand acel äi voie"nu avea aceleasi limite de la o discutie la alta,si ca se putea schimba totul si sa iau bataie din senin,dupa mintea mea. Dupa mintea mamei nu era din senin,pentru ca eu trebuia sa anticipez,si sa stiu ce e voie si ce nu, ce e frumos si ce nu, ce am voie sa spun si ce nu.  Asa ca eu mi-am promis mie ca nu o sa imi bat copiii ,ca o sa le spun ce au gresit ,ca o sa le explic pentru ca a doua oara cand se intalnesc cu aceeasi situatie sa nu gandeasca "fac,ca daca afla mama iau o bataie si trece ,apoi o iau de la capat ",sau "nu fac ca daca aude mama ma omoara " , ci sa gandeasca "oare ce consecinte are ce fac ,pentru mine?"  .

E mult de munca pentru adultul care a fost invatat ca o palma din cand in cand nu strica,si ca daca nu il bati ti se urca in cap,si mai ales e greu pentru parintii care se asteapta ca ai lor copiii sa stea cuminti,sa nu planga dupa mama,sa manance tot si orice, sa doarma singur ,sau sa adoarma singur ,sa doarma toata noaptea,etc . 

 

 

Nanna merci de cafea !

 

 

Fetelor,unde sunteti ? Toate v-ati ascuns ?

 

 

Disparuse jumatate de mesaj ....

Editat de Lali_mete, 20 mai 2013 - 09:37 .

[Lali_mete]

.

 

M-am enervat teribil dand peste ceva articolase scrise de Irina Petrea ,sau interviuri cu ea ,a noastra "supernanny"... femeia asta are copii ? Si asa le face,daca are,si daca sunt/au fost la varsta datului cu fundul de pamant ? Ii inchide in camera si ii face santajisti , ii pedepseste pentru orice lucru sa le arate cine e mai tare ? Jesus, au doi ani nu zece !

 

Eu cand eram cu Paul in plina perioada de "crize" am inceput sa ma educ intai pe mine,sa ma invat cm sa reactionez la fapta lui,cum sa il iau, fara sa ii induc o stare si mai proasta,fara sa imi induc mie o stare si mai proasta. Am invatat ca in acele momente sa nu imi mai pese nici ca deranjeaza copilul meu, nici ca altii comenteaza,sa nu mai ascult o vorba,si mai ales ,sa nu las pe nimeni sa intervina. Daca mie mi-a facut copilul o criza de nervi in autobuz pentru ca voia neaparat sa apese un buton ce ii spune soferului ca in autobuz este o problema si ca trebuie sa opreasca,iar eu nu l-am lasat,si el a inceput sa tipe,sa se arunce pe spate ,sa planga cu lacrimile innodate in barba, iar eu ii explicam incet,doar lui la ureche, mangaindu-l si asigurandu-l ca atunci cand ceva ne este permis facem,cand nu,nu , cand eu incercam sa il calmez ca mai apoi,cand se opreste din plans sa si inteleaga de ce nu s-a putut intampla cum a vrut el, pai sa nu se bage nimeni ca ii spun vre-o doua,pe acelasi ton dragut pe care ii explic si copilului acele lucruri . Daca cel de pe scaunul alaturat isi tot da cu parerea,si mai si incearca sa imi ia copilul din brate,ca doar el/ea a crescut "j-de mii"de copii ,si eu sunt mama tanara si nestiutoare ca unde da mama creste si ca o palma scoate copilul din criza mai abitir decat explicatiile mele de " mama de aia moderna ce sta pe net toata ziua", eu nu mai pot sa ma concentrez pe treaba mea . Si treaba mea in momentul ala nu este sa fac copilul sa taca cu orice pret,ci sa il fac sa inteleaga ca daca el apasa acel butin afecetaza multi oameni care trebuie sas e deplaseze cu autobuzul,si ca noi incalcam o regula daca nu avem nevoie sa coboram si totusi apasam butinul .

In fine,ca m-am lungit .

 

Parerea mea este ca in astfel de momente cel mai important este sa linistim intai plansul copilului ,apoi sa il facem sa inteleaga de ce nu a putut avea loc actiunea cum a vrut el. Daca Teodora vrea masinuta din mana fratelui ei,dar el abea a luat-o si se joaca el cu ea,deci nu vrea sa i-o dea, ea se tranteste pe jos,si tipa,si urla,si spune ca "Papau' nu da chia !" . Eu nu ii iau jucaria lui Paul ,ci o rog sa aleaga alta pentru ca pe aia a luat-o deja Paul .

E mult de discutat pe aceste subiect,si oricat de neverosimil ar parea , merge cu explicatul,merge cu mangaiatul si tinutul in brate fara a "rasfata si razgaia" , merge cu pupatul cand face nazbatii si cu vorbitul. Am mai spus si cu alte ocazii.Am luat bataie copil fiind cat sa satur si sa sperii inca trei generatii de copii. Primul impuls la trantelile lui Paul a fost sa ii dau una la fund ca doar eu l-am facut pe el ,nu el pe mine . Apoi m-am gandit la ce simteam eu cand luam bataie fara drept de apel,cand nu aveam voie sa fac decat ce imi dadea mama voie,cand acel äi voie"nu avea aceleasi limite de la o discutie la alta,si ca se putea schimba totul si sa iau bataie din senin,dupa mintea mea. Dupa mintea mamei nu era din senin,pentru ca eu trebuia sa anticipez,si sa stiu ce e voie si ce nu, ce e frumos si ce nu, ce am voie sa spun si ce nu.  Asa ca eu mi-am promis mie ca nu o sa imi bat copiii ,ca o sa le spun ce au gresit ,ca o sa le explic pentru ca a doua oara cand se intalnesc cu aceeasi situatie sa nu gandeasca "fac,ca daca afla mama iau o bataie si trece ,apoi o iau de la capat ",sau "nu fac ca daca aude mama ma omoara " , ci sa gandeasca "oare ce consecinte are ce fac ,pentru mine?"  .

E mult de munca pentru adultul care a fost invatat ca o palma din cand in cand nu strica,si ca daca nu il bati ti se urca in cap,si mai ales e greu pentru parintii care se asteapta ca ai lor copiii sa stea cuminti,sa nu planga dupa mama,sa manance tot si orice, sa doarma singur ,sau sa adoarma singur ,sa doarma toata noaptea,etc . 

 

 

Nanna merci de cafea !

 

 

Fetelor,unde sunteti ? Toate v-ati ascuns ?

 

 

Disparuse jumatate de mesaj ....

Editat de Lali_mete, 20 mai 2013 - 09:38 .

[Lali_mete]

si inca unul : http://crinuta.eu/20...mper-tantrum/�� ,aici imi plac comentariile .

 

 

 

Nu inteleg de ce nu apare mesajul intreg ....

[klau_ditza]

MICHELLA te pup! 

LALI  imi era dor de tine si de “autostrazi”.  Multumesc pentru linkuri. O sa le studiez.

Am citit cu atentie ce ai scris. La noi problema e ca de cele mai multe ori izbucneste fara un motiv evident. Imagineaza-ti ca incepe sa faca crize si prin somn. De ex daca el doarme in patut, incepe sa planga, il iau cu noi in pat, incerc sa il mangai si sa il linistesc. El izbucneste si mai tare. Se da jos din pat si se tranteste de tot ce prinde: dulap, pat usa, pe jos. In timpul asta noi ne straduim sa il linistim in cel mai calm mod. Am incercat si metoda “nu il baga in seama cand are astfel de iesiri”. Nu merge nimic. Se calmeaza greu… Si chiar nu imi pasa de ce zic cei de langa mine cand vad astfel de crize.

Of! Sper sa nu dureze mult etapa asta.

Printre altele, fara glume, saptamana asta vorbesc si cu un preot sa ii citeasca ceva.

 

Cireasa de pe tort: azi l-a intrebat bona daca vrea sa faca nani si s-a dus singur in patut si a adormit. Cu noi nu mai vrea sa adoarma nici in pat, nici in patut. Cel putin adormitul la pranz e un cosmar.

[Lali_mete]

Klau poate are frustrari in ceea ce va priveste. Si tot cu exemplul vin . Paul nu mananca cu mine la masa, sau nu langa mine si adoarme foarte greu langa mine in pat. De ce ? Pentru ca am incercat sa il fortez o singura data sa manance ,acum mai bine de un an , si l-am bruscat tot o data,la somn, pentru ca se facuse 1 dimineata si el tot se foia,iar eu nedormita de ceva vreme,si a doua zi el urmand sa mearga la gradinita , l-am pus cu forta,si am cam tipat la el sa doarma,ca e tarziu,si ca noaptea oamenii dorm nu se uita pe pereti. Si de atunci uite asa miorlaie si smiorcaie,si uneori plange cu sughituri de frica daca ii spun eu hai la masa,ori il pregatesc de somn.   Poate il afecteaza tare ca lucrati amandoi,si tu si sotul , poate ii lipsiti mai mult decat iti imaginezi,ori te-a simtit frustrata si nervoasa,si de acolo intrati intr-un cerc vicios greu de spart .

[klau_ditza]

Of Lali... O sa vad ce e de facut... Problema e ca si eu si sotul -persoane rabdatoare de altfel - ne-am cam pierdut rabdarea. Respiram profund si incercam sa mergem mai departe. Sper ca zilele ce urmeaza sa aduca liniste...

 

Ai tai copii ce pozne mai fac? Sunt adorabili impreuna