75 raspunsuri la acest subiect

[danat]

Citat:

citat din mesajul lui cris-cris Buna, doamnelor......Si are destul de des accese de furie, din te miri ce prostii...daca nu castiga un joc de carti,daca nu ii iese o litera, cand scrie, diverse....Nu mai stim cum sa facem cu el ca uneori nu-l multumim cu nimic...Nu stiu ce sa fac...e o faza trecatoare? Ati patit si voi?Nu mai stim cum sa ne comportam sa nu il apuce iar nervii si sa inceapa sa urle.Va rog mult, spuneti-mi si mie cum e....Cris

Mie mi se pare ciudat ca va intrebati cum sa va comportati VOI, cei din jurul lui, parinti, bunici...Pai asta suna cam mult a "cautat intre cornite" si copiii simt al naibii de bine asta si speculeaza.Eu zic sa va purtati cum va purtati si intre voi, normal, echilibrat... si o sa vada ca nu mai impresioneaza pe nimeni, incetul cu incetul, cu circul lui.Intrebare: tipa cineva mai des la voi in casa? exista manifestari de acest fel, certuri, discutii mai pe ton inalt?Hobby******************************************"If you wanna make the world a better place, Take a look at yourself and then make a Change"

[carolinah]

Mai urlau si tipau si fetele mele (6 ani si 10 luni si 4 ani si 4 luni), insa eu le spuneam intr-una: cu plansul nu rezolvi nimic, cu urletele nu rezolvi nimic, te rog sa nu mai tipi, nu zbiera ca eu aud bine etc. Si niciodata n-am cedat cand incercau sa obtina ceva prin urlat, plans etc. Iti dai seama ca mi-a fost greu, ca mi-a fost mila, ca ma enervam cumplit, ca imi venea sa le dau orice numai sa nu mai urle/planga/zbiere... Le-am mai repezit si eu, ca-s om, dar n-au obtinut ce voiau ele sa obtina prin urlat!

Sau daca plangeau de frustrare ca nu obtineau ceva le spuneam: inteleg ca nu-ti convine, asa ca plangi cat simti nevoia si apoi hai la mine sa vorbim. In momentul cand realizau ca nu vor obtine nimic prin plans, se opreau ca ploaia de vara, brusc din torente

Si acum mai fac asta din cand in cand, ca frustrari si suparari avem fiecare si e normal sa plangi, insa e tot mai rar si li s-au diversificat tehnicile de negociere. De ex. zic ceva de genul" ah ce as vrea X, dar stiu ca nu se poate. Nu-i asa ca nu se poate mami? Si mami, impresionata de cat de intelegatoare sunt fetele, le da X.

Sau le distrag atentia de ex: aseara am fost numai noi 2 la restaurant, desi le luam si pe ele de obicei. Asa ca atunci cand le-am spus au urlat: nu-i coreeeeeeeeeeeeeect sa mergeeeeeeti numai voooooooooi!!!!! Ca atare eu le-am zis frumos ca de fapt nu-i corect ca eu le-am luat pe ele de fiecare data la restuarant si n-am auzit nici un "multumesc"... S-au oprit din plans/urlat si s-au gandit ca de fapt asa e... multumesc, mami si mergem data viitoare, nu? Da, evident!

Cam asa.

Caro

[rrox3]

Cris In primul rand trebuie sa fii consecventa, sa nu iti mai modifici comportamentul din teama de a nu provoca o criza de nervi copilului. Comporta-te normal si fa ce crezi tu ca e OK atat pentru tine cat si pentru el. Tu esti parintele si tu hotaresti ce se intampla. Repet, nu negocia ce nu poate fi negociat, dar explica clar si calm ce hotaresti. Cand urla, pastreaza-ti calmul, vorbeste-i cu intelegere, fii empatica, dar nu-ti schimba hotararile. Sigur ca o sa urle si mai tare - o vreme - fiindca e obisnuit sa obtina ce vrea urland si nu intelege de ce nu mai obtine. Asa ca va urla mai tare si mai tare, in speranta ca va fi suficient de tare ca sa obtina ce vrea. Nu te infuria pe el, voi l-ati invatat jocul asta. Spune-i ca-l astepti, cand se linisteste, sa vorbesti cu el sau sa te joci cu el, dupa caz.
Incearca sa nu-i mai dai atata atentie negativa si sa-i dai mult mai multa atentie pozitiva. Adica nu-l mai baga atat in seama cand urla si face crize, fii putin mai detasata. Si, in schimb, baga-l mult in seama cand se comporta OK. Lauda-l cand reuseste sa se calmeze si la orice alta reusita. Joaca-te cu el. Plictiseala naste furie la copii. Organizeaza-i o parte din timpul de joaca si faceti ceva impreuna (construiti, pictati, desenati, modelati,gatiti, etc).
Ai mare grija sa nu-i ignori nicio nevoie reala, in special afectiva. De multe ori dorintele exagerate ale copiilor mascheaza o nevoie reala generatoare de frustrari. Tine cont ca ei nu stiu sa-si exprime nevoile direct, nici nu le constientizeaza pe toate, dar le manifesta intr-un fel sau altul.
Si nu te invinui daca mai gresesti, orice parinte greseste. Eu nu ma feresc sa admit in fata fetelor ca am gresit intr-o anume situatie si nici sa-mi cer scuze, daca e cazul. Consider ca asa le respect ca persoane.
Daca vrei sfaturi avizate nu merge la medic, mergi la un psiholog. O sa te ajute sa-ti castigi siguranta.
Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[cris-cris]

Multumesc mult pt.sfaturi si incurajari.Sper sa treaca si perioada asta de agitatie.Vedem noi cum o scoatem la capat.

[freedelia]

Copilul, de PATRU ani, urla pentru ca se simte intr-un fel neplacur -- frustrat, amenintat, neglijat, etc. Daca pe deasupra felului in care se simte, parintele il mai si ignora sau il trimite undeva sa urle pana nu mai poate, nu vad cum ar putea sa se indrepte cu adevarat. A, da, incepe sa se comporte altfel, DE FRICA, ii e frica sa nu fie ignorat, stie ca oricum nu e destul de important incat mama sa se intereseze de ce plange sau sa incerce sa il impace -- si uite asa crestem copii care ajung adulti frustrati.

Daca vreunul din copiii mei plange ca e pateul prea fierbinte (Buflea, Fornetti sunt niste produse de patiserie foarte po****re in Romania), nu o sa ii spun ca e o prostie sa plamga sau sa il ignor. E clar ca e nemultumit, probabil sunt alte probleme dedesubt care il fac iritabil si ajunge sa planga din nimic. Il iau in brate, ii vorbesc frumos, ii spun ca vad ca frustrat si imi pare rau, ii ofer o solutie. In timp, copilul incepe sa imite acest comportament si sa caute el singur solutii, iar atunci cand nu poate, vine la mama si ii spune cum se simte, cauta ajutor, nu isi suprima sentimentele si ajunge sa se poarte cum vor parintii, el avand in interior mari probleme.

Un copil care face crize in fiecare zi are clar niste sentimente negative fparte puternice. Aceste nu pot fi vindecate decat cu multa dragoste si atenti, nu cu pedeapsa sau ignorare.



13+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)

[Laura25]

Eu nu as baga copilul in camera si sa inchid usa (chiar daca e camera lui), apoi sa-l fortez sa stea acolo, inchis, 'tz' minute. Tocmai acum, la varsta asta (4 ani au si ai mei si nu vorbesc de pe perti) dezvolta tot felul de frici si temeri. Limita intre real si imaginar e foarte subtire la ei si oricand intr-o umbra pot vedea un monstru. Daca il inchizi in camera lui si cand vrea sa iasa il fortezi sa intre, tinand usa inchisa .... nu vreau sa-mi imaginez cate chestii pot trece prin creierasul unui pui de cativa ani.

Si feciorul meu (si fata, dar mai mult el, avand alt temperament) plange repede si se crizeaza cand e ceva ce nu-i convine, dar time-out primeste doar cand face ceva gresit in mod intentionat (o loveste pe sora'sa, desi fusese avertizat anterior sa nu o faca, arunca, rupe, strica ceva intentionat). Cand il apuca nervucii, de cele mai multe ori sunt exprimari ale unor sentimente care mie mi se par intemeiate (pt el, la cei 4 ani ai lui). Il calmez vorbindu-i incet, tinandu-l in brate pana se linisteste, izolandu-ne IMPREUNA intr-un coltz de casa unde stau langa el pana trece tipatul si plansul si putem discuta in liniste. De fiecare data vorbim si explicam ce s-a intamplat. Nu primeste decat atunci cand e calm, cere frumos si poate, are voie sa primeasca. Daca nu e ok, nu ii dau nici daca plange nici daca roaga frumos. Dar ii explic si de 10 ori de ce nu are voie.

Si la exemplul cu pateurile, si pe mine ma apuca bazdacii cand mi-e foame tare sau mi-e pofta (norocul meu ca asta cu pofta nu mi se intampla des) de ceva nu merge cum trebuie (nu e paine, e mancarea pre fierbinte, prea rece, prea ....)

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene, Fotografiile noastre

Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi



'Cos what I feel is the only truth for me

[cris-cris]

Ma indoiesc sincer ca unii copii (printre care si al meu) urla pt.ca e frustrat, ignorat si super-pedepsit. Tocmai pt.ca nu este.Eu pe Stefanut nu l-am pedepsit de prea multe ori sa stea in camera lui, iar cand am facut-o nu a fost mai mult de 5-10 min.si cu supraveghere(lasam usa intredeschisa sau mai intram la el).Si am facut-o spunandu-i ca trebuie sa stea acolo sa se calmeze, mai degraba decat pt.ca e pedepsit.Si de ignorat nici nu se pune problema(urletele sunt cam greu de ignorat), doar ca i-am explicat ca nu avem ce discuta cand urla si mi-am continuat activitatea dinainte.Desi acest lucru de obicei atrage dupa el alti nervi, trantit de usi si palme(pt.mine).
Legat de exemplul cu pateurile, sa nu credeti ca i le-am luat din fata si l-am lasat urland: am incercat sa-l calmez,i-am spus ca suflam amandoi ca sa se raceasca, etc.dar nu prea merg alternativele, cand e nervos.Si oricum a fost doar un exemplu, cauzele pt.care se enerveaza sunt variate.
Eu doar incerc sa gasesc solutii sa ii reprim aceste iesiri furioase, sa ii schimb putin comportamentul, si nu pt.ca as vrea sa se comporte cum vreau eu, ca doar nu e robot, ci pt. a avea o relatie mai linistita, pt.a detensiona atmosfera care se creaza atunci cand urla si tranteste.

[lorellay]

Bun venit subiectul...

Situatia noastra..EXACT la fel.

Codrin are 4 ani jumate.SI de ceva timp face crize dianstea de nervi.In mine si tati inca nu a inceput sa dea.Da una dintre bunici s-a plans de asta.

De ex ieri..s-a trezit si trebuia sa iesim afara.I-am pregatit hainutele ca deobicei..m-am imbracat eu si Diana..si el nu era gata.L-am rugat frumos sa se imbrace cat fumez eu o tigara..sau daca vrea sa-l ajut.Pai tin-te ragnete...VREAU SA MA IMBRACIIIIIIIII...!!!"Codrin...cred ca m-ai rugat frumos si eu nu am auzit bine?!""IMBRACA-MA ACUMMMM!!!!"

Va dati sema ce urlete au fost...pana la urma m-am dus sa-l ajut cu toate ca nu concep sa nu se vorbeasca frumos (adica noi daca vrem sa faca ceva mereu e cu "te rog frumos", cand face ceva mereu e "multumesc")Asa e in casa la noi..tocmai sa le dam exemlpu.

Si noi l-am inchis in camera cu usa inchisa..psihologul a zis sa nu mai facem asta..dar sa stiti ca a fost singura metoda de calmare mai repede..ca asa urla juma de ora prin casa dupa mine..unde ma duc vine si el urland.

Toate astea au cam inceput acum in vacanta asta de vara....

Bunicii ii cam fac poftele..si eu cateodata.Ca ieri dupa ce a facut circ...ne-am dus in parc si s-a dat in masinutze.Mare greseala din partea mea[bang]Ce-o fi inteles el "maine urlu iar ca ma duce mami in parc la masinutze"

I se pune pata din te miri ce...vorba ta Cris...nu stiu ce sa spu sau sa fac sa nu-l apuce "pandaliile".Incerc sa evit crizele astea de nervi.Da cateodata ma ia pe nepregatite.

Eu recunosc..ii mai trag si cate una la fund...(hai dati cu rosii).Dar cine are copii care fac asa..si cred ca sunt destui..stie CAT DE MULTA RABDARE TEBUIE SA AI..si ca NU O AI CATEODATA.



Sorana [mamica]de Diana (10.11.2008) si [hagi]Codrin (15.02.2005)

Where there's a will there's a way!



[ Codrin]



[ Diana]

[cris-cris]

[quote]citat din mesajul lui lorellay

.Ca ieri dupa ce a facut circ...ne-am dus in parc si s-a dat in masinutze.Mare greseala din partea mea[bang]Ce-o fi inteles el "maine urlu iar ca ma duce mami in parc la masinutze"

I se pune pata din te miri ce...



Vaai, Lorellay, ce cunoscuta mi se pare situatia.Si eu patesc la fel cu Stefan....din orice.Stii, din cate imi amintesc din postarile tale mai vechi, parca esti din Arges?(scuze daca ma insel).Stii ca si tatal lui Stefan si parintii mei sunt tot de acolo....poate e ceva cu zona aia...Glumesc.

La fel face si Stefanut, si de multe ori cand trebuie sa plecam undeva.De obicei noi ne imbracam primii, apoi pe el, pt.ca se mai agita pana plecam si se murdareste, transpira, etc.Si cand vine faza cu imbracatul, sigur se enerveaza din ceva( ba sa nu-l imbrac eu, sa-l imbrace taica-su, ba ca nu vrea sosetele sau tricoul ala,etc).Si un intreg show pana suntem gata.Zi si tu ce sa faci: sa sistam plecarea in parc, sa ne dezbracam si sa stam acasa?...Si atunci, normal ca iesim, normal ca se da in prostiile din parc, ca altfel urla si pe acolo...si tot asa.

Din cauza asta sustin ca acest comportament nu e generat de frustrari sau sentimente negative, cum sustineau pe aici mamicile, ci doar de rasfat...macar de n-ar mai fi cu nervi si urlete...

Asta e...sper sa mai treaca cu varsta...

[alinam]

Si Vlad al meu e la fel, mi s-a sugerat de multe ori, de diverse persoane sa il duc la medic, tot aman momentul, eu cred ca e rasfat peste masura (sau asa imi place sa cred), l-am alintat cu buna stiinta, recunosc, si asa cum observa si cineva inainte,ne este groaza de scenele care le face, de aia ii facem in continuare toate mofturile, nu stiu cum si daca o sa iesim din cercul asta vicios. Noi am ajuns la disperare, se creeaza o tensiune in casa din cauza copilului si asta nu e bine, cred ca el simte. Vlad a fost un copil dificil de cand s-a nascut (sau poate eu o mama nepregatita, desi inainte sa nasc ziceam : copilul meu nu o sa faca scene, nu o sa ..... nu o sa .... )am vrut mereu sa ii arat ca e un copil iubit si alintat, dar am ajuns la extrema periculoasa.
Tipa, tipa non stop, daca se joaca tipa ca robotii lui de la desene animate (sau maraie), daca nu ii convine ceva iar tipa si urla, a inceput sa vorbeasca tarziu, pe la 2,3 ani a inceput sa imite, pana atunci vorbea nonstop da pe limba lui, cred ca asta a dat nastere unei frustrari, faptul ca nu era inteles, cand a inceput sa vorbeasca eram multumiti ca macar intelegem ce vrea, pana sa vorbeasca ii anticipam dorintele (daca ridica mana si maraia la dulapul cu dulciuri noi ne executam), l-am lasat sa vorbeasca cum a putut el, in ziua de azi inca nu vorbeaste despre el la persoana I, zice "vlad vrea afara" sau "vrei sa papi", am inceput de ceva vreme sa il corectam , evident ca intai zice "vrei afara" si cand ii spun :"vlad, cum se zice corect?" se corecteaza singur.
Astept intrarea in colectivitate si sper sa se scomodeze, desi cred ca ne asteapta zile grele. Afara in parc cu copii alearga continuu, mai sunt copii care se joaca cu un avion pe o patura, nooo ,n-ai sa vezi, vlad alearga si tipa .
Incerc cat pot eu sa corectez comportamentul lui, desi ma depaseste uneori, recunosc, din pacate sunt singura, bunicasu care e "bona" de la 8 la 4 il ingrijeste foarte bine nimic de zis, da e bunic si ii fae toate mofturile, taicasu la fel, nu poate refuza nimic copilului, degeaba le zic si le repet ca nu ii fac nici un bine.
ar fi multe de spus
...

Alina, mama de Vlad