75 raspunsuri la acest subiect

[cris-cris]

Buna, doamnelor.

Am si eu nevoie de un sfat in legatura cu baietelul meu de 4 ani si 3 luni.Problema sta cam asa: e f.f.nervos, uneori i se pune pata pe cate o prostie, se enerveaza, urla, tranteste usile, ne bate pe toti din casa...Sa va dau si cateva exemple: ieri vroia sa manance Forneti, desi nu prea ii iau mereu, ca stiu ca nu prea sunt indicate...Totusi i-am luat, a mancat vreo 2 pe drum spre casa, apoi, cand am ajuns acasa a mai vrut...dar se cam racisera...atunci le-am incalzit...cand le-am scos de la microunde...erau fierbinti....si a inceput sa urle ca sunt prea fierbinti, sa tranteasca usile...eu am incercat sa-l ignor, i-am spus ca nu discut cu el cand urla...si mai rau urla...Intr-un final s-a calmat singur....
Si are destul de des accese de furie, din te miri ce prostii...daca nu castiga un joc de carti,daca nu ii iese o litera, cand scrie, diverse....Nu mai stim cum sa facem cu el ca uneori nu-l multumim cu nimic...
In rest, are momente cand e cel mai dulce copil, ne intelegem de minune.Adevarul e ca e si cam rasfatat de toata lumea...dar ma ingrijoreaza nervii astia, furia asta....Parintii mei ma sfatuiau sa ma duc la doctor, "poate ii da ceva sa se calmeze..."
Nu stiu ce sa fac...e o faza trecatoare? Ati patit si voi?
Nu mai stim cum sa ne comportam sa nu il apuce iar nervii si sa inceapa sa urle.

Va rog mult, spuneti-mi si mie cum e....

Cris

[gaba-rema]

Citat:

citat din mesajul lui cris-cris Parintii mei ma sfatuiau sa ma duc la doctor

Eu cred ca e o idee buna cu mersul la dr.
Nu e musai sa "îi dea ceva" (medicamente), dar macar va poate spune despre ce e vorba. Adica, daca sunt accesele normale ale unui copil mai rasfatat, sau daca e vreo tulburare cu adevarat.
de când a început sa fie asa?

[mgabi]

Buna.

Este clar vorba de rasfatz. Eu am fetita si sunt momente in care atunci cand nu i se cuvine ceva are cateva astfel de manifestari. Tot rasfat este si la noi. Cum spui sunt momente in care ne intelegem de minune parca nici nu e copilul meu. Asta se rezolva cu timpul cu multa rabdare si incearca si tu asa cum fac si eu in acele momente sa-i vorbesti normal fara a ridica tonul la el spunandu-i doar o singura data ceva si foarte hotarat asa ca o "supernany". Poate functioneaza. La mine mai merge asa din cand in cand. Am observat ca atunci cand copilul are tendinta asta de manifetare parintele nu trebuie sa tipe la el sau sa-i vorbeasca la mai tare decat el, ci sa-i vorbeasca normal si copilul se linisteste. Eu tot inerc acesata metoda si sper sa obtin rezultate in timp. Este tare greu [bang] si mi-e tare rusine ca se intampla asa.

[cris-cris]

Citat:

citat din mesajul lui gabi3604 Citat: citat din mesajul lui cris-cris Parintii mei ma sfatuiau sa ma duc la doctor Eu cred ca e o idee buna cu mersul la dr. Nu e musai sa "îi dea ceva" (medicamente), dar macar va poate spune despre ce e vorba. Adica, daca sunt accesele normale ale unui copil mai rasfatat, sau daca e vreo tulburare cu adevarat. de când a început sa fie asa?

Baiatul a fost dintotdeauna plin de energie, chiar agitat, dar nervii astia au inceput sa apara cam de un an...sa zic...adica manifestarile astea nervoase, ca si inainte era agiatat, mai tipa, dar parca nu se criza asa...
Faza e ca aceste crize de nervi apar aproape zilnic, in momentul cand nu-i convine ceva...dar nu dureaza decat 5-10 minute si apoi se calmeaza, fie singur, in camera lui, cand ii spun ca e pedepsit si sa stea acolo pana se linisteste(desi nu prea merge, ca iese din camera dupa mine, urland si mai tare)..sau cand incercam sa-l "pacalim" cu altceva, sa-i distragem atentia de la sursa nervilor...dar nici asta nu functioneaza mereu...tare greu mai e..

[gaba-rema]

Citat:

citat din mesajul lui cris-cris Citat: citat din mesajul lui gabi3604 Citat: citat din mesajul lui cris-cris Parintii mei ma sfatuiau sa ma duc la doctor Eu cred ca e o idee buna cu mersul la dr. Nu e musai sa "îi dea ceva" (medicamente), dar macar va poate spune despre ce e vorba. Adica, daca sunt accesele normale ale unui copil mai rasfatat, sau daca e vreo tulburare cu adevarat. de când a început sa fie asa? Baiatul a fost dintotdeauna plin de energie, chiar agitat, dar nervii astia au inceput sa apara cam de un an...sa zic...adica manifestarile astea nervoase, ca si inainte era agiatat, mai tipa, dar parca nu se criza asa... Faza e ca aceste crize de nervi apar aproape zilnic, in momentul cand nu-i convine ceva...dar nu dureaza decat 5-10 minute si apoi se calmeaza, fie singur, in camera lui, cand ii spun ca e pedepsit si sa stea acolo pana se linisteste(desi nu prea merge, ca iese din camera dupa mine, urland si mai tare)..sau cand incercam sa-l "pacalim" cu altceva, sa-i distragem atentia de la sursa nervilor...dar nici asta nu functioneaza mereu...tare greu mai e..

când eram copil aveam accese de furie distructiva, isterica, numai ca erau "la interior", pt. ca mi-era frica sa nu fiu pusa la punct daca ma manifest. Dar simteam ca as fi facut exact ca baiatul tau, daca nu ma temeam de reactia alora din jur.
A trecut cu timpul: gradi, scoala au fost utile.

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui cris-cris Nu mai stim cum sa ne comportam sa nu il apuce iar nervii si sa inceapa sa urle. Cris

Cred ca aici e problema.
Lipsa de consecventa, ezitari, cedari fara motiv,...
E normal sa persiste si sa dezvolte un comportament care ii aduce beneficii. Adica urla si, pana la urma, cineva ii face pe plac... sa nu mai urle.
Trebuie multa atentie sa separi dorintele copilului de nevoile reale - fizice si afective - si sa ai grija sa implinesti intotdeuna nevoile, si nu neaparat dorintele. Sa-i explici fara sa negociezi ce nu poate fi negociat. Sa il ajuti sa se calmeze, fara sa accepti furia ca metoda de mani****re.
Cauza furiei unui copil de 4 ani e intotdeauna in relatia cu parintii (sau adultii responsabili de el). Tu imi pari - scuza-ma daca nu e asa - tematoare si ezitanta in relatia cu el.
Iar ideea "sa-i dea doctorul ceva sa-l calmeze" o gasesc depreciativa la adresa copilului. In loc sa identifici ce genereaza furia, sa-ti asumi anumite greseli de parentare (inevitabile oricarui parinte!) si sa le indrepti, tragi imediat concluzia ca e copilul defect si trebuie calmat medicamentos...
Poate ti-ar fi de folos o discutie cu un psiholog.
Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[gaba-rema]

Bunicii copilului au sugerat ceva despre medicamente calmante, nu Cris.

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui gabi3604 Bunicii copilului au sugerat ceva despre medicamente calmante, nu Cris.

Da Gabi, stiu sa citesc
La ideea bunicilor ma refeream. Daca Cris a scris-o aici inseamna ca a considerat-o o optiune.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[buflea]

Si eu am un baietzel de 4 ani si jumatate.
Time-Out ... asta e solutia.

Time-Out inseamna "un loc" de preferinta izolat de restul lumii din casa, unde sa stea si sa urle pana se calmeaza. Este normal sa aiba crize de neputintza, ce trebuie sa invete este SA SI LE STAPANEASCA, sa managerieze frustrarea, sa respire adanc si sa invete sa traiasca cu nefericirea de a nu manca al 3 lea Forneti (apropo, ce este Forneti asta ?)

La noi Time-out-ul este camera lui, cu usa inchisa. Sta acolo pana il strig eu ... nu tzip, nu-l cert, nu-l pocnesc si fierb pe interior, l-as arunca pe geam ... teoria spune ca trebuie sa ia 1 min pentru fiecare an de varsta. 4 ani = 4 min, 5 ani = 5 min ...
Iese din camera, fara NICI O VORBA, fara NICI O NEGOCIERE, il iei de mana si il duci inapoi in time-out, iese iar din camera, repeti miscarea ... Prima data cand l-am pus in time-out a iesit din camera de 13 ori (numarate) ... il asteptam la usa ca nu avea sens sa ma indepartez. Apoi a scos tot ce era in sertare si a intins pe jos - de nervi. Cand s-a terminat time-out-ul l-am pus sa le puna la loc, altfel lua o noua serie ... nu dureaza mult si o sa invete sa se stapaneasca. Trebuia inceput putin mai devreme, dar nu este tarziu nici acum ...al meu acum se duce singur in time-out, ii da un shut in fund sora-sii, STIE ca nu are voie sa faca asa ceva si daca ma vede ca l-am vazut zice "OK, ma duc in time-out".

[cris-cris]

Sunt convinsa ca noi, parintii si bunicii, gresim in multe cazuri,si de obicei se intampla asta tocmai pentru a evita un nou "circ".Si stiu ca el de fapt asta si urmareste.iar in momentul in care incerc sa-l pedepsesc pt.comportamentul lui, mai tare se enerveaza, tipa pana raguseste.Sunt sigura ca e foarte rasfatat si asta e principalul motiv al iesirilor sale.Iar faptul ca am considerat o optiune mersul la doctor este nu pt.ca as vrea sa il indop cu medicamente ca sa se calmeze...ci tocmai pt.a invata (mai mult eu) cum sa depasesc aceste iesiri ale lui.
Intr-adevar, rrox, sunt cam ezitanta in privinta baiatului, pt.ca nu reusesc sa gasesc cea mai buna metoda pt.a ma intelege cu el.Acum consider ca e inca mic, dar nu vreau ca pe viitor, acest comportament al lui sa devina neascultare si obraznicie.Stiu ca de urlat nu o sa mai urle intr-un final, dar cand va fi mai maricel vreau sa ne intelegem, sa avem o relatie buna parinte-copil, nu sa devina un razgaiat care imi raspunde obraznic si imi da peste nas la orice sfat.De aici ezitarile si temerile...cum sa ma comport eu ca sa ii stopez aceste iesiri?