Citat: |
Miha , din punctul meu de vedere asta e singura situatie in care merita sa lupti:atunci cand celalalt simte ca locul lui e langa tine.
Pt ca in situatia asta derapajul lui se poate transforma intr-o oportunitate, aceea de a va reevalua relatia, de a evolua impreuna spre ceva mai bun.
In cazul asta trebuie sa va asumati amandoi responsabilitatea pt ce s-a intamplat ( chiar daca aparent numai el a gresit ).
In mesajul meu ma refeream la relatiile compromise , in care unul din parteneri chiar nu vrea sa mai continue.
Atunci ce faci ? ii bagi mintile in cap cu forta , te umilesti , implori ,te infurii la nesfarsit...
E ca un nisip miscator , cu cat te zbati mai mult cu atat te afunzi mai mult,fara sa ai macar "sansa" de a ajunge la fundul gropii.
|
sunt convinsa ca nu a gresit numai el. desi el a facut pasul gresit, asta-i clar. mi-a spus-o deja si eu o stiu... ca l-am cam ignorat. are dreptate, eu l-am considerat la dispozitia mea mereu fara sa ma gandesc prea mult la consecinte. au fost perioade in care nici cu sexul nu am dus-o prea bine in special din cauza mea, si aici s-a produs probabil ruptura, pentru ca un barbat rezista o vreme, dar la un moment dat...
daca situatia nu ar fi atat de delicata, nu m-as uita nici o secunda inapoi. asta cu implorat-ul e alta poveste, nu are nimic de a face cu mine. poate ca tocmai d-asta nu am dorit sa-l confrunt direct, pentru ca stiu ca atunci ar fi fost niste replici mai dure, pe care nu mi le doresc. m-ar pune intr-o situatie delicata pe mine in primul rand, pentru ca ne dorim in primul rand respectul sotilor nostri.
si apropo de titlul subiectului, poate nu a fost cel mai bun, nu vreau sa-l recuperez pe "el", vreau sa regasesc cumva relatia noastra, sa vedem daca si ce mai are rost sa facem. aveti dreptate, cu forta nu s-ar putea, daca nu si-ar dori si el asta.