122 raspunsuri la acest subiect

[cmiha]

acum cateva luni citeam mesajele voastre cu mare detasare... eram o femeie cu familie perfecta, un copil de 3 anisori, un sot cu care ma intelegeam foarte bine, il iubeam, credeam ca ma iubeste. aparitia copilului ne-a indepartat un pic, nu mai suntem liberi, am devenit obositi, tracasati, nu mai suntem cei de la inceput.

pe fondul asta am cazut intr-o depresie la vreun an de la nastere copilului, iar la inceputul acestui an veneam aici pe forum sa intreb cum scapam de vechile obsesii.. mai exact, un vechi amic, o relatia "neconsumata" nu-mi dadea pace gandurilor mele. l-am iubit candva fara sa avem nici o relatie, l-am uitat si am mers mai departe. apoi l-am reintalnit intamplator in aceasta primavara, n-am stiut niciodata daca a avut sau nu sentimente pentru mine, dar mereu vorbea frumos, calm, se uita in ochii mei si cand ne pupam pe obraz simteam fluturi in stomac. toata lumea m-a sfatuit sa-mi vad de treaba (nu s-a pus problema sa devenim iubiti), sa-mi vad de familie, si asta am si incercat sa fac... era doar naluca.

multi mi-au spus atunci sa incerc sa reiau legatura de suflet cu sotul meu, cu siguranta ca si el are o mare lipsa daca eu gandesc in felul ala... atunci n-am inteles nimic din asta.

pana cand am descoperit ca sotul meu mai are o "ea". deocamdata nu stiu cine e si cum s-au cunoscut, el e un barbat frumos, destept, simpatic, nu ma mira ca l-au placut si altele. ma surprinde insa ca am descoperit ca aceasta relatie dureaza de ceva luni bune, in telefonul lui ea apare cu un alt nume al unei amice, deci nu cel real. a facut deci tot ce putea sa nu aflu, sa nu banuiesc.

n-a lipsit de acasa niciodata seara si noaptea, nu mi-a spus niciodata ca nu ma mai iubeste, nu mi-a dat nimic de inteles. ok, era si el uneori putin mai irasicibil, dar cine nu este... era ciufut, nu vrea anumite lucruri... acum am inteles eu... mi-as fi dorit sa nu aflu niciodata!!!

si ma aflu in fata unei mare dileme... am urmarit convorbirile lui pe telefon si acum stiu exact cand o suna. el nu stie inca ca eu am aflat. nu o suna prea des, de 2-3 ori pe luna maxim, poate intre timp il suna si ea... nu stiu. as vrea sa deschid subiectul, dar deocamdata mi-e foarte greu, vreau sa fiu calma, sa ma hotarasc ce vreau de la el, de la viata, cum sa rezolv problema...

il iubesc enorm si nu as rezolva nimic daca l-as pierde. as suferi si mai mult, as cauta poate ani de zile un alt suflet cu care sa ma inteleg, mama mea este una dintre acele femei care a divortat la 30 si ceva de ani si a ramas singura toata viata, dupa alte experiente esuate care nu i-au lasat o viata prea frumoasa. nu vreau sa-l dau pe tava nimanui, simt ca trebuie sa lupt ca lucrurile din viata mea sa revina la normal.

sa nu ma acuzati pentru asta, am citit si alte topicuri si pana acum nu am vazut un final fericit, din diferite motive. eu vreau un final fericit, pentru ca stiu ca nu mi-e usor sa gasesc alt fat frumos. o viata linisita alaturi de un om pe care-l iubesti e mai importanta decat crize de nervi si demonstratii de superiotate. gandesc asa ca si eu am avut tentatia fructului oprit.

si ma gandesc ca el totusi m-a pus mereu pe primul plan... nu m-a facut sa sufar, mi-a acordat respect, liniste, bani... sigur ca e o vorba care zice ca toti barbatii inseala. ii descoperi, sau nu. dar totusi ei nu-si parasesc sotiile decat foarte rar. probabil ca multe care cititi aici spuneti ca n-ati putea trai cu o asemenea problema... poate... pana cand veti afla si voi ca sunteti personajul principal...

mi-ar fi fost mult mai simplu daca s-ar fi purtat urat, daca aveam motive sa-i spun "pa". acum problema mea e ca vreau sa-l pastrez, sa incercam sa o luam de la capat sau sa ducem mai departe relatia asta, si sa-l fac cumva sa se indeparteze de amanta.

acum... tre' sa am o discutie cu el, sa-i spun ca stiu si sincer mi-e frica de tot ce se va intampla in viata mea dupa aceea !!!

[dako]

da. traim intr'o societate in care, paradoxal, aparitia unui copil conduce la o indepartare intre parteneri. gandit rational e explicabil. emotional, e mai greu de acceptat. dar copilul/copii cresc... parintii se obisnuiesc cu noul stil de viata.

nu e usor prin ceea ce treci, dar iti sugerez sa nu o transformi intr'o drama. te apreciez ca, pana acum, ai avut un comportament nemaipomenit. probabil, eu, in locul tau, as mai astepta. asta nu inseamna ca nu ai si lupta. e greu sa fii obiectiv si doar sa monitorizezi fara sa te implici. gandeste'te ca adevarata problema e intre tine si el. depaseste'ti temerile ca te'ar putea parasi!

[cmiha]

multumesc pentru raspuns!

momentan am doua solutii

1) sa tac, sa rezolv totul de una singura, dar nu voi stii niciodata de la el ce se intampla, ma gandesc ca poate eu cred ca e totul ok si apoi vad ca o suna in continuare sau e sunat in continuare

2) sa incercam sa vorbim despre asta. despre lucrul asta mi-e cel mai teama, multi barbati se schimba dupa ce afla sotia, nu le mai pasa... ma intreb insa ce duce la comportamentul asta... cata vreme nu stie e buna, cand afla nu mai e buna... ?

[dako]

3. discutati despre voi 2. dar evita formula 'trebuie sa vorbim'. il iubesti, stii sa te stapanesti...e imposibil sa nu creezi un cadru in care sa il redobandesti incetul cu incetul, dar definitiv.

[cmirela35]

Ce cunoscut mi se pare scenariul...
Fostul meu sot avea numele amantei pe telefon trcut cu numele"termopan",iar noi fiind cu casa in constructie nu mi-am pus niciodata problema ca e numele amantei de fapt...
Vrei sa il pastrezi....Eu as opta pentru o discutie adevarata,degeaba te faci ca nu stii,fara sinceritate si incredere cum functioneaza o familie?
Daca te iubeste cu adevarat,va renunta la ea,iar daca va opta pentru ea.....,nu e decat un final pe care in situatia in care ignori adevarul nu faci decat sa il prelungesti.
Dar sa nu discuti doar dupa pareri,bazeaza-te pe siguranta si fapte concrete.
Iar daca nu vrei o discutie cu el...Chiar esti sigur ca te inseala?Eu as fi foarte atenta sa nu acuz pe cineva nevinovat....
Povestea mea a fost alta....,stii cum as fi procedat daca as fi banuit ca sunt inselata?Si daca as fi vrut sa imi pastrez sotul?
Poate multe vor crede ca sunt nebuna
As lua o cartela(nu e o caruta de bani)Si as suna-o pe tipa,spunandu-i ca degeaba e ea sotia lui,eu ii sunt iubita,si ca nu va sta cu el decat pana va reusi sa faca un divort in defavoarea ei
ba chiar as mijloci o intalnire intre el si o alta persoana de gen feminin,si ea sa fie acolo...
Poate parea un scenariu aiurea,dar eu sunt convinsa ca bine jucat,doar in situatia in care el o iubeste cu adevarat va renunta la tine...Ea va avea oricum mereu dubii si il va lasa mai repede decat crezi.
Cred ca ar trebui sa ma fac scriitoare de romane,incerc sa ma transpun in fiecare situatie si sa gasesc o solutie ca si cum as fi eu.Si daca vrei sa il pastrezi,tu va trebui sa fii mereu calma si nestiutoare:)

Toata viata e o continua speranta...
Mirela

[niccooll04]

As fi vrut sa-ti spun sa nu te grabesti inainte de a deschide discutia , sa fii sigura ca intr-adevar asa este , dar din experienta iti spun ca nimeni nu se ascunde daca nu are ceva de ascuns :( .
La mine "madam" a fost trecuta la fel cu alt nume in telefon , apoi cu alt nume in adresa de mess ( cum dumnezeu e mare , intr-o zi m-am asezat la calculator si era deschisa lista lui , iar mouse-ul s-a asezat pe un nume - de client cica , si s-a deschis o ferestruica unde am vazut id-ul ) , si cate multe altele mergand pana la cartela reincarcabila , etc.
of doamne e greu .

[poxeta]

buna fetelor
trec printr-o situatie nu tocmai placuta.avem o fetita de 7 luni pe care ne-am dorit-o enorm si pt care am facut tratament 2 ani.de ceva vreme insa ne certam intr-una
,nu stiu ce e cu noi.am devenit geloasa il stresez cu tot felul de acuzatii care nu stiu daca sunt fondate,el e destul de irascibil motiv pt. care eu il acuz ca are pe cineva si tot asa....ce se intampla oare?e normal atunci cand apare un copil sa se intampla asta?

[cmiha]

Mirela
inteleg ca e deja "fostul sot"? Cum s-a terminat povestea voastra?

Nu prea inteleg, vrei sa o sun pe amanta, sa-i spun ca si eu sunt o alta iubita, si ea e sotia? N-ar fi rau... dar vezi tu, am citit multe aici pe forum, sunt convinsa ca nenorocita aia de amanta viseaza la ziua cand el va fi doar al ei. Nu vreau sa-i dau satisfactia asta... De cand am aflat, ma uit la toate femeile din jurul meu, si ma gandesc oare e ea... stiu in principiu cine e, dar nu o cunosc, nu stiu cum arata, si pe moment ma gandesc ca nu ma intereseaza, ca nu vreau sa-mi amarasc sufletul si mai tare. Nu vreau sa o las sa creada ca a castigat, de fapt nu a castigat nimic, decat poate o partida de sex la 2 saptamani.

Am citit ca alte fete vorbesc cu amantele, iti dai seama ce satisfactie imensa au femeile alea?

Fapt concret... Mirela am vazut mail-uri si sms-uri... tehnologia asta... cred ca era mai bine pe vremea bunicilor nostrii cand nu existau toate astea. Nu l-am prins in actiune, nu vreau sa-i pun reportofon, poate aflu lucruri prea dure ca sa pot continua. Nu stiu daca vreau asta, desi na, adevarul doare. Vreau ca acum sa vad lucrurile din punctul meu de vedere, sa fiu egoista, sa iau ce mi-a dat viata. Cum spuneam la inceput nu vreau dovezi de superioritate, pentru ca chiar daca pe moment o sa ma simt bine, peste niste ani o sa-mi para foarte rau.

Sper ca procedez bine. Ma bucur ca sunt si alte femei de aceeasi parere cu mine, si nu am primit numai raspunsuri de genul "da-l afara ca nu te merita".

Poxeta, daca pot sa-ti dau un sfat, fa ceva pana nu e prea tarziu. Eu daca ma certam cu el de la inceput poate nu mai ajungeam aici. Adica poate merita sa te superi un pic, daca te iubeste vine la tine, barbatii nu iubesc decat sexul cu amantele, si nu restul. Nu te neglija, slabeste daca te-ai ingrasat, nu te dedica 100% casei si copilului si nu uita de tine. Evident, cand apare un copil lucrurile se complica, ne sufoca intr-un fel, ne dedicam lui, si fiecare cauta cum poate o iesire din treaba asta.

[cmiha]

<b>Dako</b>
am incercat de cateva zile in mod instinctiv sa vorbim despre noi doi, nu am vrut sa-i spun ca stiu, mi-a raspuns pozitiv, ca si el se simte indepartat, ca nu i-a fost usor sa ma dedic numai copilului, ca suntem mereu la serviciu... si m-am abtinut sa-i spun ca stiu, incercam sa ma apropii cat mai mult de el.

Nu stiu insa daca pot rezista in felul asta, ma arde limba si sunt mereu impunsaturi, ma intreb ca daca peste o luna cand vine factura la telefon vad ca vorbeste cu acel numar in continuare, nu o sa-mi para rau ca nu am provocat o discutie acum? E un moment prielnic sa ne deschidem sufletele, oare daca afla ca stiu se schimba ceva, in rau sau in bine?

[madau]

Am trecut si eu prin asa ceva anul acesta, mai exact in februarie am gasit un mesaj in tel sotului, de la "ea"..o fosta colega de servici despre care imi spunea mereu ca e o pustoaica proasta, urata, etc. Se vede treaba ca nu l-a deranjat prea tare insa. Eu n-am rezistat si in seara aia am facut un scandal monstru, rezultatul fiind...a plecat de acasa si s-a mutat cu amanta. O luna de zile trecea cam o data la 3 zile s-o vada pe cea mica, in rest nimic. Apoi incet, incet s-a schimbat, a inceput sa vina mai des, la un moment dat a inceput sa puna problema ca va reveni acasa, probabil ca a simtit ca pierde teren...sufeream ca un caine, nu neg, dar incercam sa ma arat cat de cat linistita. Numai mama si cateva prietene saracele stiu de cate ori le sunam noaptea si plangeam de disperare. Dar am luptat, i-am aratat ca sunt mai buna ca "ea" din toate punctele de vedere, nu mi-a fost rusine sa-i dau de inteles ca inca il astept sa vina, ca meritam sa ne mai dam o sansa. Multi m-au crezut nebuna, proasta, imi spuneau sa-mi vad de viata mea, dar n-am putut. Sufletul meu imi spunea sa nu renunt, desi batalia parea pierduta. Si n-am renuntat, am continuat sa-l astept calma, aranjata, ori de cate ori venea sa vada copilul, stateam de vorba, pleca din ce in ce mai relaxat de la intalnirile noastre. Asta in timp ce donsoara punea presiune tot mai mare pe el, il stresa cu zeci de telefoane si tot asa. Si uite asa...la jumatea lunii mai a venit intr-o zi si mi-a spus ca se intoarce acasa...s-a dus in seara respectiva si si-a luat bagajele de la aia si s-a intors. A fost greu, si inca e greu, pt ca trebuie sa luptam sa incercam sa dam uitarii tot ce a fost, eu sa-mi recapat increderea in el, dar AM REUSIT!. Mi-a spus apoi ca nu-i vine sa creada cat de mult m-am schimbat, am redevenit FEMEIE, pt ca in ultimul timp eram doar MAMA. Si asta a contat enorm.



Pe scurt...daca simti ca poti, lupta, daca feelingul iti spune ca poti sa-l recastigi, lupta. Tu stii cel mai bine asta. Cred ca o discutie cu el ar fi potrivita..afla ce l-a deranjat, ce a cautat in alta parte si nu avea acasa. Sper sa reusesti sa faci cum simti ca e mai bine pt voi.



Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)

poze pana la 1 an, de la 1 la 2 ani, PARTY 2 ANISORI , de la 2 la 3 ani

povestea nasterii Mirunei

filmulet aniversar

filmuletze poznase 1 si 2