419 raspunsuri la acest subiect

[nelia]

Eu sint sceptica si fata de sceptici... Si eu am aceeasi intrebare: daca eu, la un metru de sotul meu, ma gindesc profund la cit de minunata e cafeaua si ce as mai bea una... si sotul meu se scoala si se duce sa o faca... si mi-o aduce zimbind si-mi spune: nu-i asa ca tare ai mai bea o cafeluta? Pe ce unde si in ce modalitate i-am transmis acest gind? Excludem obisnuinta tabietul... s-au intimplat lucruri asemanatoare in momente ale zilei cind niciodata nu am facut asa ceva. Si se intimpla des, cu fetita cea mai mare, mai ales sa fac eu ce gindeste ea, dar si invers, si cu alti prieteni dragi, care sint chiar la mai mult de un metru de mine... Sint tare curioasa sa aflu raspunsul la aceasta intrebare...



Si va mai dau un exemplu, o experienta, un vis... cum il luati? Ce unde au legat experienta de vis? E a mea, personala, si a prietenei mele, dar sint zeci ca aceasta. Nu demult, acum citeva zile, m-am trezit intr-o noapte, transpirata si agitata, fara aer si speriata, ca dupa un vis urit... Dar nu tineam minte nimic, asa ca, m-am dat jos si m-am dus la telefon. Cei doi copilasi dormeau linga mine, dar sotul e in Japonia, fetita in Romania... Stresul meu cel mai mare este sa circule cu masina, in Romania, fara scaun, fara centuri... Pe el nu aveam cum sa-l sun, asa ca am sunat-o pe Agata, pe prietena mea, cea din exemplul doi, care va urma si care are grija de ea in aceasta saptamina. Si... fara sa stiu unde este si ce urmeaza sa faca in ziua respectiva, o stiam la tara, in batatura la parintii prietenei mele... aflu cu stupoare ca sint intr-o masina (ingramaditi, claie peste gramada, Agata fiind in brate la prietena mea), se duceau la Slanic. Se urcasera in masina cu 10 minute in urma, exact in momentul in care eu m-am trezit cu starea descrisa mai sus. Nu am mai dormit pina cind nu am stiut-o din nou in batatura...



Si in al doilea exemplu: in anul 2000, pe 1 ianuarie, la ora 9.30 dimineata, in timp ce coboram de pe munte, eu si sotul meu si un grup de 25 de tineri care au petrecut revelionul la cabana Omu, am fost prinsi de o avalansa, eu si alti doi tineri fiind luati de zapada. Pe mine m-au dus vreo 60 de metri, mi s-a umplut gura de zapada, puteam sa ramin ingropata sub valul de zapada, dar norocul meu a fost sa ajung la marginea unei mici prapastii, la buza careia era alta (pe Valea Cerbului, cine cunoaste traseul, poate o stie), si m-am oprit acolo, cu genunchiul intr-o piatra, am putut sa ies de sub zapada si sa respir... am asteptat acolo o ora, timp in care se auzea cum scirtia zapada, nestiind daca prima va fi linga mine o noua avalansa sau sotul... prietenul pe atunci, care, aveam sa aflu dupa, ma cauta disperat, scormonind zapada cu miinile goale... (a fost a doua oara in viata mea cind am spus tatal nostru din toata fiinta mea si cu toata convingerea mea, pentru ca asa mi-a venit... si nu ca sa ma salveze, ci pentru ca acolo unde aterizasem era un loc de vis, raiul e mic copil pe linga cum arata acel loc, in care, da, puteam sa fi murit, dar il contemplam). Va dati seama ca a venit sotul, daca sint aici si va povestesc...

Paralel cu experienta mea, aceeasi zi, exact aceeasi ora... prietena mea cea mai buna, cea de mai sus, era acasa la noi (locuiam impreuna), dormea, dupa o noapte petrecuta in piata Universitatii... se trezeste din somn, tipind, cu incercari disperate de a respira, prietenul ei speriat, incearca sa afle de la ea ce se intimpla... cu gura parca plina de ceva, incearca sa respire si bolborosea: zapada, zapada... Asta visase: ca era pe munte, ca a prins-o avalansa, era prinsa in zapada, i se umpluse nasul si gura de zapada si nu putea respira!



Nu rideti, sa nu credeti ca inventez, sint experiente adevarate... nu ma apuc sa le dau acum nu stiu ce explicatii, ca nu stiu ce au fost, eu sint o persoana normala, nu am nici in clin si nici in mineca nimic cu paranormalul si tind sa-i consider si eu niste profitori de pe urma fraierilor... dar mi-ar placea sa existe oameni care au cu adevarat puteri din astea, dar nu cunosc pe nici unul in piele si oase. Am dat aceste exemple, ca sa vad ce parere au oamenii care participa la discutii, mai ales cei care ar putea sa-mi ofere dovezi clare ca aceste doua experiente se pot explica foarte bine si foarte frumos din punct de vedere stiintific.



Uite, vedeti de ce sint sceptica in general si nu ma linistesc si tot bintui pe aici dupa raspunsuri...





Dar fata de cum de s-a ajuns de la focurile vesnice la zapada, vise si experiente personale... sint si mai sceptica decit scepticii fata de sceptici...





CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

[ladyJ]

quote:

---

citat din mesajul lui doruletz

... insa dpdv tehnic uite ca incepe sa devina posibil sa utilizam pana si puterea gandului.



PS cum o fi ajuns discutia de la draci si focurile iadului la interfetele neuronale?

"Asta e ceva asa, nemaipomenit"

---

DA,da Dorulet,la asta ma refeream,la puterea gandului! Bine punctat.

Nici eu nu cred in ´´prezicatorii´´ si ´´vrajitorii´´ si alti asemenea ´´vizionari´´ care utilizeaza pana la urma o psihologie la indemana oricui.



Insa,prin puterea mintii,am vazut oameni care chiar pot misca obiecte.Un tablou si o minge.Asta am vazut,asta spun.

Mi se pare fantastic de interesant si incerc sa inteleg CUM,prin ce mecanisme este posibila gandirea la o asa intensitate.



Telepatia este tot puterea gandului.



Pentru mine este fascinant cum,un proces cognitiv care opereaza cu relatii,poate fi folosit pentru a suplini actiunea directa,fizica a individului.

Se prea poate ca, creierul si psihicul nostru sa poata satisface absolut orice nevoie a corpului,de la hrana pana la miscare.(citisem pe undeva ca un anume domn x nu mai are nevoie de hrana datorita meditatiei.Nu bag mana in foc ca e pe bune)



Asta ma face pe mine sa cred ca o entitate superioara,o particica, exista in noi,doar ca nu ne este foarte la indemana.Poate tot prin aceasta putere a gandului vom ajunge sa ne si teleportam,invingand gravitatia si de ce nu,timpul.

Sufletul e oarecum,din punctul meu de vedere,sinonim cu continuitatea la alta dimensiune.







Nu stiu cum s-a ajuns de la iad la mecanica,electromagnetism si procese cognitive

[capcaunul]

quote:

---

citat din mesajul lui ladyJ
Unii chiar pot face asta,adica a misca obiecte(nu chiar a impinge o usa,n-am auzit)

---

Niciun experiment controlat n-a putut dovedi asta.

quote:

---

sau a trasmite telepatic ganduri,etc.
Dar cum este posibil,fara contactul direct cu alte molecule,care sa-si transmita una alteia impulsurile electromagnetice?
Cum se propaga undele? Are vreo legatura magnetismul pamantului,meridianele? Tu ce crezi?

---

Undele electromagnetice se propaga prin fotoni. De fapt impropriu spus se propaga pentru ca fotonul este chiar unda electromagnetica (asta da dualism mistic!, cel unda-corpusul). Magnetismul este tot o manifestare electromagnetica (chestiune spin-oasa ).
Atractia sau repulsia electrica se poate manifesta la distante foarte mari, intotdeauna insa numai prin mijlocirea fotonilor.

quote:

---

PS..dar in cazul in care vantul misca usa, explicatia e aceiasi ca si la miscarea ´´mecanica´´(vezi ghilimelele,da? ) produsa de om?

---

Da! Vantul este la nivel micro miscarea haotica dar cu o componenta medie intr-o anumita directie a moleculelor de aer. Acestea se 'ciocnesc' cu atomii de pe suprafata usii. Usa se da inapoi datorita repulsiei (electrice) intre moleculele de aer care se apropie prea mult de atomii de la suprafata usii si acestia din urma.

[capcaunul]

Am avut tangenta cu parapsihologia acum aproape 20 de ani.
Experimente controlate care indicau schimbari ale tensiunii mecanice ale unor obiecte de care erau atasate tensiometre de precizie (piezoelectrice sau cu laser). Dar deviatiile erau mici, cu multe ordine de marime sub cele necesare clintirii obiectului. De clintit obiecte deci, nici vorba.
Am cochetat si cu telepatia dar am lasat-o balta dupa un experiment incheiat cu dureri de cap. N-am reusit ceea ce ne propusesem, eu si colegul meu de experiment, dar am auzit amandoi simultan acelasi zgomot ca o bubuitura infundata (care de fapt n-a existat decat in mentalul nostru, nefiind inregistrat) si am simtit amandoi in crestetul capului echivalentul unei descarcari electrice (de unde durerea de cap destul de tare care nu ne-a lasat decat dupa o jumatate de ora). Concentrare nervoasa puternica timp de aproape un sfert de ora suficienta pentru a putea intra in rezonanta, sfarsitul "trasnit" al experimentului fiind tocmai efectul amplificarii la rezonanta a stimulilor oricat de mici (de unde si amplificarea oricarui zgomot abia perceptibil pana la nivelul bubuiturii, sau a unui puls electric al unui neuron de prin crestetul capului pana la senzatia de trasnet).
Interesant, fascinant, putin explorat, necunoscut, periculos pentru neinitiati, dar totusi explicabil stiintific.

[nelia]

Totusi, parerea ta, despre cele povestite de mine... asta in cazul in care ma crezi pe cuvint ca nu sint inventate de dragul discutiei si a argumentelor...



CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

[doruletz]

ladyJ ideea era ca "puterea gandului" nu poate circula prin aer, asa de una singura, de unde si interfata neuronala respectiva care arata cam asa. daca cel care misca tablouri era conectat la o astfel de casca atunci e foarte posibil :)

quote:

---

Eu sint sceptica si fata de sceptici... Si eu am aceeasi intrebare: daca eu, la un metru de sotul meu, ma gindesc profund la cit de minunata e cafeaua si ce as mai bea una... si sotul meu se scoala si se duce sa o faca... si mi-o aduce zimbind si-mi spune: nu-i asa ca tare ai mai bea o cafeluta? Pe ce unde si in ce modalitate i-am transmis acest gind? Excludem obisnuinta tabietul... s-au intimplat lucruri asemanatoare in momente ale zilei cind niciodata nu am facut asa ceva. Si se intimpla des, cu fetita cea mai mare, mai ales sa fac eu ce gindeste ea, dar si invers, si cu alti prieteni dragi, care sint chiar la mai mult de un metru de mine... Sint tare curioasa sa aflu raspunsul la aceasta intrebare...

---

Scepticul fata de sceptici... e credinciosul:)

Revenind la ceea ce spuneai, un sceptic ar spune ca nu-i decat o coincidenta si aceste fenemomene fac parte din viata noastra de zi cu zi fara sa aiba vreo semnificatie. Omului ii place sa creada ca fiecare efect trebuie sa aiba o cauza intentionata, isi aminteste rareori ca exista o lege a probabilitatilor. Memoria noastra este selectiva (ne amintim cu precadere evenimentele incarcate de continut emotional) si suntem inclinati catre o validare subiectiva adica ne amintim de momentul pentru care am facut o corelatie dar uitam celelalte momente unde nu s-a petrecut nimic semnificativ.



De data asta e simplu sa verifici teoria, trebuie ca de fiecare data cand observi ca te gandeai la ceva si cei din jur actioneaza in acea directie )... sa-ti amintesti si de toate datile in care te-ai gandit la cafea si nimeni nu a reactionat. Daca acestea sunt semnificativ mai putine atunci da, probabil ca e vorba de o capacitate speciala.



Legea probabilitatilor si cea a numerelor mari ne spun ca evenimentele pe care le percepem ca extrordinare n-au de fapt nici un sens intentionat. Exemplul clasic este acela pentru care din 23 de persoane reunite intr-o camera exista 50% (!) sanse ca 2 dintre ele sa aiba exact aceeasi data de nastere. Daca numarul de persoane creste, probabilitatea asta creste si ea foarte rapid.



Legea numerelor mari spune ca atunci cand e vorba de un esantion foarte mare si cel mai improbabil lucru devine probabil. Acum ceva timp in fr era o emisiune numita "mistere" in care au invitat un 'telepat' ce sustinea ca prin puterea gandului o sa arda becurile din casele telespectatorilor. S-a concentrat si... surpriza! au inceput sa zbaranaie telefoanele care spuneau ca 'minunea' s-a intamplat in casa lor. de fapt calculul era simplu: audienta era estimata la 10 milioane de telespectatori, dintre acestia 5-6 milioane aveau cel putin un bec aprins, tinand de durata de viata a unui bec calculele probabilitatilor aratau ca cel putin 2000 de becuri se vor arde in ora respectiva. Bineinteles ca la emisiune suna doar cei carora evenimentul 'supranatural' li s-a intamplat, nu si ceilalti, care de fapt erau mult mai numerosi.



In ceea ce priveste visul telepatic, nu am o explicatie pentru ca e un eveniment mult prea subiectiv si mult prea incarcat de dramatism in privinta caruia probabil ca memoria voastra a selectat ceea ce a avut un mare continut emotional si a lasat la o parte restul, deci e destul de greu sa tragem vreo concluzie pe bazându-ne doar pe aceasta.



Eu nu spun ca totul e coincidenta si ar trebui ignorat insa cele mai multe astfel de intamplari sunt lipsite de o cauza intentionata. Cele care nu sunt coincidente si sunt cu adevarat cazuri improbabile... sunt extrem de putine si au o alta explicatie adiacenta care trebuie cautata in alte parti (dar nu in domeniul paranormalului).

"Asta e ceva asa, nemaipomenit"

[capcaunul]

nelia, experientele traite de tine sunt veridice.
Creierul nostru se scalda intr-un ocean infinit de unde electromagnetice (unde EM) venite din toate directiile din toate colturile universului. Fotonul (foton sau unda EM este acelasi lucru - dualismul unda-corpuscul, bata-l vina) poate traversa intreg universul daca nu-l 'papa' pe traseu vreun atom. Fotoni plecati in calatorie acum 15 miliarde de ani de la capatul universului vizibil ajung in fiecare clipa la noi dar numai telescoapele cele mai puternice sunt suficient de sensibile pentru a-i pune in evidenta.
Teoretic in orice punct din univers (deci si in creierul nostru) avem acces la toata informatia din univers. Practic lucrurile stau putin altfel pentru ca undele EM de aceeasi frecventa (fotonii cu aceeasi energie) interfera (si aici intervine aleatorul pur, cel cuantic). Intrand in detaliile matematice lucrurile sunt si mai oable pentru ca unda EM este o functie intinsa peste tot universul al carei maxim local este iluzoriul foton. Fiecare foton asterne peste univers functia ('cearsaful') care-l reprezinta. Creierul nostru se sprijina astfel pe aproape o infinitate de cearsafuri (functiile acestea de distributie). Or fi ele o infinitate dar majoritatea sunt infime ca 'grosime', doar cele care corespund fotonilor ce se plimba acum prin creier sunt mai grosute (acel maxim local care ... v-am spus mai sus). Puse unul peste altul cearsafurile au o grosime totala care pe ici pe colo (pe unde sunt fotonii reali) au cate un maxim detectabil. Detectabil prin aceea ca daca acolo se afla un atom el poate inghiti fotonul (mai sunt niste conditii care limiteaza pofta atomilor dar intram in detalii prea cuantice).

Rezumand, in receptorii electrici ai neuronilor nostri pot ajunge fotoni generati (generarea unui foton este procesul invers inghitirii lui de catre atom. Atomii prea obezi-prea energetici- 'vomita' un foton) de atomii din neuronii prietenului nostru aflat la distanta. Un singur foton este prea putin pentru a ne trezi vreo banuiala, dar daca (muuult) mai multi fotoni sunt generati simultan si la intervale regulate de amicul nostru cearsafurile lor puse cap la cap formeaza un cearsaf ce prezinta ondulatii perceptibile (undele EM asa cum le stim cu totii din liceu). Valurile acestea ajung la noi si daca sunt suficient de inalte receptorii nostri le detecteaza trezindu-ne din somn. Bine, mai intervin o multime de procese cognitive care la nivel informational inseamna filtrarea si extragerea informatiei plecate (involuntar sau nu) de la prietenul nostru din noianul de unde fara sens pentru noi care ne inunda din toate directiile (zgomot).
Stiinta pura, nu-i nicio magie.

[Victoria]

Tiii, ce frumos a devenit subiectul asta, desi inceputul a fost cam abrupt
Se intampla ca a trebuit sa studiez majoritatea religiilor.... si, desi ortodoxa, am realizat ca rezonez la cateva concepte din alte religii decat cea ortodoxa, asa ca acum nu as sti cum sa ma "incadrez". Am practicat cativa ani radiestezia ( de fapt, asta m-a facut sa "cred" mai mult, am inteles scopul, semnificatia si utilitate posturilor, etc..)
Uite, ca si Nelia ( multumesc pt. ce ai scris, am citit cu mare placere...) va relatez si eu un fapt...intr-o noapte, am visat ca tatal meu statea la un fel de coada, spre un fel de gang/tunel( cum stai la aeroport la imbarcare..).Si deodata s-a intors, si-a scos palaria , indreptat spre mine, a salutat f. protocolar, dar cu o expresie f. mahnita...Apoi s-a reintors cu spatele si a continuat sa inainteze spre "tunel". In acea noapte, m-a sunat mama, ca tata a murit....brusc, nu fusese bolnav ( in sensul ca nu ne asteptam deloc la asa ceva, astfel incat visul sa fie cumva justificat..). Telepatie? Sau predeterminare?
Desi cateodata inclin sa cred in ea, mi-e teama sa o accept...Caci ce rost ar mai avea toata zbaterea zilnica, daca totul e stabilit dinainte???

V

“Shine on my way"

[ladyJ]

quote:

---

citat din mesajul lui doruletz
ladyJ ideea era ca "puterea gandului" nu poate circula prin aer, asa de una singura, de unde si interfata neuronala respectiva care arata cam asa. daca cel care misca tablouri era conectat la o astfel de casca atunci e foarte posibil :)[quote]

"Asta e ceva asa, nemaipomenit"

---

Pai atunci nu e vorba de puterea gandului ci probabil de capacitatea motorica care se poate realiza fara miscarea fizica in sine... (vorbesc prostii?)Deci tot despre o functie psihica ar fi vorba.Eram la mine acasa, actiunea despre care iti vorbeam se exercita asupra propriului meu tablou deci fara sfori sau magneti sau mai stiu eu ce ....Persoana statea pe fotoliu la circa 3 metri in fata tabloului.Se uita insistent la tablou,iar dupa circa un minut-doua,acesta s-a inclinat spre dreapta,iar apoi a revenit in pozitia initiala.Dupa acest exercitiu,persoana se simtea extrem de obosita si avea ochii usor rosii.(capcaune,,semana senzatia cu cea descrisa de tine)Va dati seama ce expresie aveam eu.... .Nu eram singura,mai era si sotul si mama mea de fata,deci halucinatii nu am avut.Si sotul meu e unul dintre cei usor- sceptici...si azi il tachinez

[BeLucci]

victoria.....brrr mi sa ridicat parul pe mine.cred ca anumite lucruri ne sunt aratate in vise dar nu stiu cum sa numesc "fenomenul". de fiecare data cand am ramas insarcinata, doar eu si sotul meu stiam, si venea fratele meu mai mic (are 12 ani acum) si-mi spunea "am visat ca esti insarcinata". repet doar eu si sotul stiam, de testul pozitiv.
imi amintesc si din Biblie ca Iosif visa lucruri care apoi se intamplau.

quote:

---

ce rost ar mai avea toata zbaterea zilnica, daca totul e stabilit dinainte???

---

eu credca doar momentul in care ne nastem si momentul in care murim sunt stabilite. restul influentam noi.(parerea mea...nu am studii facute de oameni de stiinta)