387 raspunsuri la acest subiect

[nelia]

Andrada, draga mea, tu imi esti tare draga si... camera lui Marcu la fel. Dar chiar si asa, nu pot sa fiu in totalitate de acord cu tine. Daca nu a avut sin dupa un an, Marc a avut biberon sau suzeta si cit timp? Te intreb pentru ca as vrea sa-ti demonstrez, fara polemica, ci cu argumente, ca un copil e bebelus pina in jur de doi ani si ca reflexul de suptl puternic la inceput, nu dispare decit treptat, in primii doi ani de viata, nu in doar in primul. Dovada sint existenta biberonului si al suzetei in viata lor. Pentru ca, daca as fi de acord cu tine, ar insemna sa fiu de acord ca dupa un an nici biberonul si nici suzeta nu au ce cauta in viata unui bebelus care a implinit virsta de un an. Mai ales biberonul, pentru ca orice bebebelus de un an si fetele mele mi-au demonstrat ca si mai devreme pot minca singure si bea lapticul sau apa din canita, fara ajutorul biberonului. Ori, din ceea ce am vazut eu, stiu sigur ca putini, foarte putini copilasi de un an, au renuntat la suzeta sau la biberon, ba mai mult decit atit, merg cu ele chiar peste 3 ani si poate chiar 4. Si nu mai sint pentru nevoia de hrana, ci pentru nevoia de linistire, e un confort pentru ei (si pentru mama) sa stea cu biberonul sau cu suzeta in gurita si sa traga din ea, cum trage viitorul adult din tigara sau din cafea.... O dependenta da, dar o dependenta care aduce o liniste de care bebelusul are nevoie si caruia eu nu-i gasesc pina pe la doi ani nici un incovenient si in, functie de copil, poate si un timp dupa. Singurul incovenient pe care il vad sint cresterea dintilor, vorbirea si cariile de biberon... In rest, sa traiasca cine le-a inventat!

Dar sa ne intoarcem la titza noastra... Daca un bebelus nu a primit altceva (ai mei nu au primit nici biberon, nici suzeta si am incercat, poate nu sufiecient, dar am cumparat si le-am dat, au refuzat sistematic cu incapatinare) si nu stie decit de titza, in afara de privarea de libertate a mamei, cu ce e mai prejos titza decit biberonul si suzeta, in conditiile descrise de mai sus. Si unde mai pui ca nici carii nu se fac de la titza! Eu am descris riscurile alaptarii indelungate (dependenta copilului pe perioada alaptarii, oboseala si epuizarea mamei de resurse daca nu se ingrijeste, as mai adauga anemierea copilului daca nu e hranit corespunzator si i se da titza inainte de masa, dupa ce s-a introdus diversificarea si ar mai fi citeva), adica am fost sincera, sint de acord cu tine si cu Roxx... Dar de aici si pina la a spune ca daca nu alaptezi dupa un an, in schimb copilul e dependent de suzeta si biberon (am primit observatii de la mamici care imi spuneau ca nu e bine ca alaptez, ca e prea mult, ca ce rost are, ca uite ce dependenti sint de mine... in timp ce copilasul ei statea ore intregi culcat cu biberonul in gurita, si sugea pe spate ceea ce crestea riscul si de otite si de carii, plus ca se puteau inneca... si era poate de doua ori mai dependent de acel biberon decit fetele mele de titza) e perfect, si a alapta ii face rau copilului e un pas un pic mai mare, pe care eu nu-i vad nici rostul si nici nu sint de acord cu el. Bineinteles ca daca mama nu simte nevoia sa o faca, nu o obliga nimeni, dar atit! In rest, cele care o fac... e decizia lor si o pot face linistite pentru ca daca ele si copilul sint impacati cu alegerea, ceilalti chiar nu au nici o treaba.



Si acum, doar a arata ca daca se procedeaza corect, alaptarea nu impiedica manifestarile de independenta chiar si inainte de intarcare: fetele mele au inceput sa pape la 6 luni, in trei luni le-am introdus de toate, la 10 luni mincau singure, in scaunelul lor, mai putin ciorbita, au baut apa si suc in jur de 7 luni singure, din canita cu cioc dar mai mult normala, la un an mincau la masuta, pe scaunel, ca la gradinita, pe farfurie, cu furculita, servetel, ca la orant cum spunea Agata... Asta ca sa nu mai spun ca au mers la 11 luni si fara premergator. Mi-o iau de data asta! Singura lor dependenta a fost mama si titza, de fapt invers... Nu au avut jucarii, nu au avut paturici, nu au facut fixatie pentru nimic in afara de titzica... asta a fost sa fie! Libertatea mea a fost afectata, categoric, dar eu asta mi-am dorit si nu m-a deranjat, am vrut sa fiu a lor si am fost Nu voiam, nu eram si gata! Cind le-am intarcat sau ne-am intarcat reciproc mai degraba, au inteles ca sint fetite mari si fetitele mari beau din cescuta laptic, inceopusera gradinita si deja vedeau cum fac copiii... a fost usor, foarte usor (ca si olita dupa doi ani si nu inainte!), neaspteptat de usor. Inca din prima saptamina de la intarcare, titza a disparut cu totul din viata lor si dependenta fata de ea! Surprinzator, nu? Eu una ma asteptam sa o mai caute, sa plinga mult timp dupa ea, dupa atita obisnuita, dar a fost frustrant chiar as putea spune de repede uitata! Si nici nu a fost inlocuita cu altceva... Cu povesti, cu alintari inainte de culcare, cu minghiieri si vorbe dulci in timpul trezirilor din noapte, dar atit... Abia dupa 3 ani, fetele au inceput sa-si caute cite un maimutoi cu care sa doarma, si la gradinita, si seara acasa. Dar nici asta nu e acelasi tot timpul. Pot pleca linistita de acasa fara nimic de-al lor, ca nu au nici un tabiet, in afara de rutina obisnuita. Si nu-l au de pe la 2 ani si jumatate, hai trei... Deci!?! Unde ar fi dependenta!?! Si unde mai pui ca si eu sint inca normala si la cap si la corp... adica asa cred, la corp sint mai multa, ce-i drept, dar in rest sint mai eu decit am fost vreodata in viata mea.



CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

[Andrada]

N-am nimic de adaugat doar ca si eu pe tine te..nelia.



Orshcit:N-am nimic cu alaptatul (totusi pina la virsta la care poate face un powerpoint cu motivele pentru care ar mai trebui lasat).

Ci doar cu suptul asta d-aiurea asa ca ploua afara, in fine fiecare cum stie/vrea,

A



L’amore che move il sole e l’altre stelle.



Camera lui Marcu

[patou]

quote:

---

citat din mesajul lui nelia
Ei, nu... Asa ziceam si eu![:D]Edit: ... la prima!CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

---

trebuie sa recunosc ca ai dreptate

[patou]

quote:

---

citat din mesajul lui Andrada
Reflexul de supt e unul din cele 6 (parca) instincte primare cu care se naste copilul si care dispar toate la sfirsitul primului an de viata. AL’amore che move il sole e l’altre stelle. Camera lui Marcu

---

eu ma indoiesc de acest lucru. as spune ca daca acest reflex e satisfacut si nu cu surogate gen suzeta sau biberon copilul se dezvolta mult mai armonios.Baietelul meu n-a stiut niciodata ce-i ala biberon sau suzeta (sau deget pe post de suzeta) Daca reflexul asta s-ar estompa la 1 an atunci de ce mai exista suzete si sunt folosite dincole de perioada de 1 an.probabil ca am vrea noi sa fie asa, dar nu este (si nu cred ca copilul meu de diferit de altii din acest punct de vedere)

[Andrada]

Reflexul inascut al suptului dispare cind copilul a invatat sa suga.

Reflexul dobindit prin practica repetata al suptului continua si dupa ce copilul a invatat sa suga ptr ca a fost invatat sa isi satisfaca alte nevoi asa. Unii copii adorm leganati, altii daca aud o anumita melodie, altii cind ii mingii pe spate, iar altii cind sug. Toate sint invatate/dobindite si nu reflexe. Copiii mici sint cei mai predispusi la formarea de reflexe (si e plin forumul de sub cu copiii care formeaza obisnuinte) ptr ca numai prin rutina repetata la nesfirsit pot capata incredere sa mearga mai departe.

Am exemplul unui prieten care, in timpul mesei, ca sa linisteasca copilul sa poata minca (in jur de un an copilul), a inceput sa rupa un ziar bucatica cu bucatica. Luni de zile era singurul mod in care copilul mai minca (cind vedeam maldarul de hirtiute stiam ca servise masa).





Toate reflexele daca sint inascute au un scop biologic anume si inceteaza dupa ce scopul a fost atins. Daca voi spuneti ca suptul fara hranire e inascut la ce foloseste si de ce inceteaza la unii la 4 luni si la altii la 7 ani. De ex toate celelalte reflexe inascute au data limita la care se termina. Orice abatere de la limita (fie inainte fie dupa) poate fi semn de boala. De ce e altfel cu suptul?

A



L’amore che move il sole e l’altre stelle.



Camera lui Marcu

[nelia]

Da, se poate ca Andrada sa aiba dreptate, adica instinctiv ii dau dreptate. Dar noi aici vorbeam tocmai de dependenta de o anumita obisnuinta, nu de reflexul suptului in sine. Intrebarea ridicata de la inceput a fost: depedenta de titza daca intarcarea nu s-a facut inainte de un an al copilului poate afecta independenta copilului in viata? Si eu vin si raspund prima ca nu, nu afecteaza, oricum nu mai mult decit orice alta dependenta a copilului de 0-3 ani (biberon, suzeta etc.). Dimpotriva, as putea spune ca suptul la titza are mai putine riscuri, atita timp cit nu exista carii de titza, nu exista cazuri in care copilul nu a putut fi dezvatat de ea daca mama a vrut sa-l intarce. Poate la 9-13 luni da, dar nu la doi ani, asta e sigur, e floare la ureche intarcatul. Daca ii spui unui adult sa nu mai fumeze, nu se lasa, insa unui copil mic care vrea sa creasca si sa fie considerat mare (adicatelea sa i se recunoasca niste drepturi, nu asa, oricum...), garantez ca propunerea pe care i-o faci de a renunta la titza o ia ca pe o provocare si intelege foarte bine ce i se cere si se conformeaza, pentru ca el e primul care vrea sa fie mare. In schimb, nu intelege de ce ii iei suzeta sau biberonul, asta in timp ce are dreptul sa suga cam ce vrea prin casa (degete, jucarii, spatarul de la scaun, coada de la matura sau de la peria wc-ului)... Poate de aceea cunosc cazuri de incercari dramatice de a-l dezobisnui de suzeta sau de biberonul cu ceai, chiar si la 4 ani! Sau de deget la 7!



Eu pot sa discut si chiar sa accept multe despre alaptarea indelungata si pe un ton, in sfirsit, civilizat, si asta pentru ca am ajuns sa fiu foarte linistita in privinta ei si nu am nici un dubiu in ceea ce-o priveste, desi la inceput ascultam in stinga si in dreapta, faceam ce simteam ca trebuie sa fac, dar inca mai cautam raspunsuri. Acum nu mai caut: pentru mine si copiii mei a fost fara doar si poate bine asa cum am procedat. Dar nu pot sa accept faptul ca trebuie sa scoti titza si sa bagi suzeta (sau biberonul), ca sa fie independent copilul (ca sa fie libera mama, da, trebuie! E musai, ca altfel nu se poate). Copiii mei m-au invatat cum sa-i alaptez, cind sa-i intarc si cum, cind sa-i pun la olita fara sa-i fortez, cind sa plec de linga ei ca sint pregatiti sa doarma singuri... si inca mai invat de la ei. Nu exista retete universal aplicabile, mamele sint unice, copiii sint unici... Prima lectie invatata in cei 7 ani de de cind sint mama a fost sa-mi ascult instinctele! Si inima de mama! Si cind nu le-am ascultat, am dat gres, dar macar am invatat din greseli. Si nu s-a terminat... invat in continuare!



CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

[rrox3]

Andrada are dreptate in privinta reflexelor. Pur si simplu copilul constata ca se linisteste daca suge. E o metoda de obtinere a confortului. Nelia fetele mele nu au inlocuit suptul la mami cu suzeta, nu au acceptat-o niciodata. Au primit cam 2-3 luni biberon, dar niciodata in scop de calmare, doar pentru hranire. Primit, supt, pus deoparte, nu uitat copilul cu biberonul in dinti. Pe la 9-10 luni au trecut la canite cu cioc. Fara nici un fel de proteste. E adevarat ca si-au supt degetelul pana pe la 2 ani si jumatate. Au inceput inainte sa le intarc. Mi s-a parut OK. Degetelul il au la dispozitie oricand doresc, nu trebuie sa-l ceara, nu le cade pe jos, pur si simplu il pot folosi in mod perfect independent, dupa cum simt nevoia. Pe la 2 ani si jumatate au renuntat la el, cea mare cu ajutor din partea noastra, cea mica spontan. Nu au avut jucarii sau paturici cu care sa doarma zilnic, de care sa nu se poata lipsi. N-au avut nevoie de asa ceva. Au vrut-o si au avut-o pe mama langa ele intotdeauna si si-au format un atasament foarte bun. Intotdeauna nu inseamna deloc 24/24 ore. Eu am inceput serviciul cand cea mare avea doar 5 luni si dupa aceea cand cea mica avea 11 luni. Nu s-a putut altfel. Dar cat timp sunt acasa sunt la dispozitia lor si ele stiu asta.
Deci intarcarea nu aduce neaparat cu ea formarea altor dependente, mai mult sau mai putin daunatoare. Concluzia mea: copilul nu pierde si nu castiga nimic din alaptarea prelungita dupa 1 an. E o optiune ce tine strict de mama.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[gazzella]

sunt tot pe fuga
http://www.ploscompb...al.pcbi.1000123
....si curios cum natura a creat o asemenea discrepanta, mama care sa adore alaptare, pruncul caruia sa nu-i mai fie necesara in ciuda plasetelor sale (da, asa-i toate mamele gresesc in abordarea intarcarii, altfer ar fi asa...ca o plimbare pe faleza)

uffa..ati gasit vreo metoda de-a dilata timpul?

[Porumbita]

gazella stii, ar fi excelent dc ai renuta la tonul asta ironic si atotstiutor...

poate dc mesajele tale ar aduce (ca ton) cu cele ale nelie pledoaria ta chiar ar ajunge la mamici sau viitoare mamici!!

[rrox3]

Gazella linkul dat de tine duce la un material putin cam stufos si specializat. As zice ca asta:
Oxytocin, a peptide produced by the brain's limbic system, is released in both men and women during sexual climax as well as during birth and breast-feeding. Receptors located in the brain's dopamine reward system reinforce the good feelings that these activities bring. But oxytocin, like love, works in mysterious ways. In women, estrogen seems to facilitate the feel-good effects of oxytocin by moderating the release of adrenaline and other stress hormones. Testosterone makes men more susceptible to the fight-or-flight response and mitigates the stress-relieving effects of oxytocin. "Although cause and effect is difficult to discern, oxytocin certainly facilitates social networks," says neuroscientist Jaak Panksepp. "And better social networks are associated with better overall health and increased longevity."
— Jocelyn Selim
descrie la obiect si pe scurt ce e cu oxitocina.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)