O voi lua pe puncte, ca sa ne intelegem mai bine.
Copiii mei, nici unul nu au avut colici. Nu stiu daca de la tinutul pe umar 15-20 de minute. Dar eu le tineam asa pentru ca una din fricile mele mari, da' mari rau de tot, a fost frica ce moartea subita a sugarului. Ii puneam in patut chiar daca nu eructau, dar imi amorteau picioarele acolo, nu eram in stare sa mai plec de linga ei, de frica ca eructeaza, vine un pic de laptic, se inneaca si mor. Na, ca am spus-o, paranoia e mare la mine, stai ca nu ma cunosti destul... Da, si nu faceam mai nimic in primele saptamini-doua luni, nu-mi pasa decit de pruncul ala mic, sa trecem amindoi cu bine de inceput.
Pe de alta parte, tind sa-ti dau dreptate, nu toti copiii au nevoie de 15-20 de minute ca sa eructeze si nu toti o fac: fetele mele eructau de 4-5 ore dupa 15-20 de minute si apoi dormeau, prima jumatate de ora dupa ce o puneam in patut, a doua si trei ore... Dar Lisandru ma mult de o data dupa citeva minute nu vad de la el, pot sa-l tin cit oi vrea si sa-l bat pe spate (stiu sigur, pentru ca primele trei luni l-am tinut numai in brate, in wrap, legat de mine, iesise din burtica si se lipise de exteriorul ei, cum il puneam, urla pina il luam). Deci, si aici depinde de copil.
Si iti dau dreptate la un punct, manualul adevarat al proaspetei mamici e propriul copil si as mai adauga instinctele ei, restul sint generalitati de care tii cont atit cit sa-ti gasesti particularitatea ta.
Spuneai ceva de femeile de pe vremuri... da, sint de acord, dar cu rezerve: nimeni nu stie daca nu cumva mortalitatea la nou-nascuti era considerata pe vremea aceea simpla selectie naturala si nimeni nu a stat sa scrie despre problemele reale pe care le-au avut femeile si le au inca in acele triburi. Am zis!
Si inca un punct: alaptarea dupa una an. Nu, nu cred ca e numai pentru mama, e pentru amindoi. Mamei ii place, eu si acum tin minte fetele cum veneau si ma tragea de bluza si imi spuneau, politicoase, sub privirile amuzate sau indignate ale asistentei: te og, dai titza!?! Si eu le-o dadeam discret pe aia care imi venea mai usor sa o scot, ca sa nu ma vada toata lumea: nuu, nu aia, aialata! Dar de ce nu cred este ca daca a fost obisnuit de mic sa ceara titza, e si normal sa o ceara si la 2 daca nu l-ai intarcat. Bebelusii sint bebelusi pina spre doi ani sau poate si un pic peste. Nu mi s-a parut niciodata mai altfel ca un bebelus sa ceara lucrul cu care a fost obisnuit de la 0 luni, indiferent daca acesta se numeste titza, biberon, suzeta sau mai stiu eu ce... Singurul lucru afectat in primul caz este libertatea mamei, dar banuiesc ca atunci cind ia decizia de a alapta si peste un an, stie ce face, aici nu poate da nimeni sfaturi. Si se mai spune ca laptele de mama nu mai e bun dupa un an... de ce!?! Laptele este acelasi, ajustat si cantitativ si calitativ pe nevoile copilului. Ca lui nu-i mai ajunge doar lapticul si ca are nevoie de 3-4 mese de mincare solida si completa, asta da, dar ca laptele nu mai este bun si de aceea trebuie inlocuit cu lapte praf sau de vaca, cu asta nu sint de acord. E parerea mea, bineinteles, dar nu am gasit inca argumentele solide care sa-mi demonstreze cu ce e mai bun, mai complet si mai compatibil cu copilul meu laptele praf (care e fabricat dupa compozitia generala a celui de mama) sau de vaca (si ea fata un vitel si apoi are laptic un timp dupa) decit lapticul meu, care e si al lui pentru ca aparut atunci cind el a aparut...
In concluzie, alaptarea este buna atunci cind amindoi, si mama si copil, sint in regula. Indiferent daca e alaptat la sin sau cu biberonul, dependenta sau independenta copilului in viata tine de siguranta pe care o simte copilul atunci cind este ingrijit, siguranta cu care paseste in viata, cu care isi descopera treptat personalitatea proprie, de dragostea care i-a fost acordata inca din burtica si in primii ani de viata. Primii trei ani de viata sint fff importanti pentru mica fiinta si de aceea nimic nu e prea mult din ceea ce se face pentru el!
Felicia, s-a terminat bateria mea la telefon, ceea ce am scris mai sus, voiam sa-ti mai spun, nu am apucat sa termin, ca lapticul tau se va ajusta calitativ si cantitativ pe nevoile bebelusului tau si, in timp, stomacelul lui se va matura si va digera lapticul fara durerile de acum.
CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.