387 raspunsuri la acest subiect

[sorana]

Citat:

citat din mesajul lui flaviutza Sorana din exemplele pe care le-ai dat remarca mea e ca tu inca nu faci diferenta intre plansul copilului de 2 ani si al aluia de 6-7. normal ca la 6,7 ani poate sa planga "la impresie". adica sa plana voit,fara sa-i vina neaparat. poate anticipa,tese strategii,etc,etc. Iar exemplul dat de Monica, un copil de sub 3 ani, care plange sa impresioneze, e cu totul alta mancare de peste. Si fi-mea plange si se tranteste si se tavaleste in toate felurile cand primeste un nu categoric. de exemplu nu la calculator mai mult de 30 minute. se pune pe urlat si plans, desi acum deja e mare si a inceput si sa negocieze si sa argumenteze in locul crizelor de isterie.,etc. dar totusi nu pricepe treaba asta cu nocivitatea calculatorului, ea vrea sa se joace acum, in NU al meu vede doar o incalcare nedreapta a vointei ei si nimic mai mult .drept urmare devine al nabii de frustrata. si cum la 4 ani nu stapaneste intratat limbajul incat sa-si construiasca logic apararea, sa isi sustina cauza, singura arma si mijloc de calmare a nervilor si potolire a frustrarilor e urlatul ,trantitul. din acest motiv apar intre 2-5 ani crizele de isterie cu tranteli, pentru ca omuletul e prea mic sa-si rezolve frustrarile(enorm de mari cand nu intelege complet interdictiile) verbal. dar plange pt ca ii vine sa planga, e frustrat si se descarca(si dupa cateva minute rade iar si se calmeaza) nu pt ca si-a impus sa planga fortat,cat mai tare, doar doar o impresiona pe careva. Eu am observat ca se potoleste si inceteaza mult mai usor daca ii vorbesc frumos in plina criza, daca o iau in brate si-i explic ca o inteleg ca e nervoasa . Oricum mie mi se rupe sufletul pt ca a mea tot timpul ma ia cu " nu e coreeeect, mami" sau " nu e dreeeeept" ori pe ton urlat ori pe ton amarat de-i plangi de mila. Eu deja observ la al meu copil de 4 ani si 4 luni schimbarea, exact ca la carte. crizele de tranteli s-au rarit, plansul ala isteric s-a mai rarit, a inceput sa inteleaga pe bune unele interdictii , a inceput sa negocieze si sa discute, sa-si sustina logic, cu argumente punctul de vedere atunci cand nu facem ce vrea ea. incet incet or sa dispara total, ca pana acum n-am vazut adolescent sau adult care sa-si rezolve divergentele plangand, ci verbal.

Monica o cheama si pe fetita mea, poate de aici confuzia ta
Despre acelasi copil (Monica, fetita mea) sustineam eu ca plangea la 3 ani ("sub 3 ani" in sensul de 2 ani 11 luni si 10 zile) sa impresioneze asa cum mai face si acum, la aproape 6 ani ....
Nu se tavaleste si nu urla neaparat ci doar cand i se termina argumentele si nu stie ce sa mai spuna incepe sa planga "te rooog" etc.
La 3 ani purtam cu ea conversatii destul de "serioase" - in sensul ca seara povesteam ce am facut eu la serviciu si ea la gradi, spunea cat ii place acolo, ce a facut ea, educatoarea, colegii, era ok ca merge si maine. Dar cand ajungeam dimineata acolo incepea sa planga sa stau cu ea acolo. Plansul de dimineata dura 5-10 minute, pana intra la grupa ei (ori o duceam eu, ori o lua educatoarea). La gradi participa la activitati fara probleme, radea, zambea, ma rog nu parea sa aiba nicio problema. Seara imi povestea incantata. Si a doua zi iar plangea!!!
Tot "circul" asta a durat cam 2 luni. Daca ar fi plans in timpul zilei acolo, sau ar fi plans dupa plecarea mea (ca doar in afara ca imi spunea educatoarea am mai spionat pe la geamuri) as fi retras-o, as fi dus-o mai incolo. Am vorbit si cu psihologul gradinitei si cu un alt psiholog, si cu educatoarea, si cu directoarea - toti mi-au zis acelasi lucru - ii va trece, nu are nicio problema la gradi ....
Si statea la gradi doar 4 ore (9-13), nu toata ziua. Nici o zi nu a dormit la gradi, nici nu e cazul ....

Daca am gresit acum e oricum prea tarziu, ca au trecut 3 ani de atunci.




Sorana si Monica (5 ani)

[sorana]

Citat:

citat din mesajul lui flaviutza Daca va numarati printre privilegiatii care merg doar la patru ore....cred si eu, acolo merg majoritatea de placere si putini plang,eventual o zi doua la inceput.

Fi-mea a fost num ai la program scurt - a plans 2 luni cate 5-10 min in fiecare dimineata
BTW era singurul copil care plangea. Gradi particulara, toata lumea draguta, era alintata si de educatoare si de ingrijitoare, erau 25 de copii in toata gradinita (4 grupe).
Din cate imi amintesc eu si "vizigotul" Minei a fost cam la fel (el e cu un an mai mic, a fost la aceeasi gradi) - stiu ca se mira fi-mea, deja in grupa mijlocie "de ce plange Matei?" si cand ii spuneam ca si ea a plans zicea ca nu-i adevarat .....



Sorana si Monica (5 ani)

[flaviutza]

Pai zi asa, Sorana ! program 4 ore, normal ca a trecut cu brio....cei lasati la somnic acolo ,multi dintre ei, trec prin chinuri si e mult mai greu. daca a plans doar cate 5 minute, nu vad de ce-ai avea mustrari de constiinta. oricum si acasa cu tine plange chiar mai mult de 5 minute pe zi, nu ? Totusi eu am vazut copii mici mici la fi-mea in grupa, foarte nefericiti acolo, plansi dimineata, cu ochii umflati seara , tristi , dar totusi erau dusi pt ca "trebuie sa se obisnuiasca"

Eu am intrat sa va spun ca i-am gasit bona, pt intervalul 12-17! Suntem fericite, in sfarsit,ii convine si ei situatia ca nu mai e oblgata sa stea acolo la somn. luni incepem, nu (prea) mai am emotii!

[My_Lady0091]

in niciun caz egal copil dependent...eu zic egal copil echilibrat, sigur pe el...care se dezvolta armonios...stiind ca are parte de iubire!

Citat:

" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca

[ch_dana]

My_Lady, asta e si teoria doctorilor ; doctorita mea ginecolog, om simpatic dealtfel, ma tot f...ertilizeaza la cap sa n-o mai alaptez dupa un an, ca cica devine legata de fustele mamei ; m-a astenizat deja cu intrebarile daca am intarcat-o. Asta in conditiile in care copilul n-are nici 11 luni si de legat de fuste...mi-as dori eu sa fie mai legata, ca exploreaza mersul si se duce ca berbecul pe unde nici cu gandul nu gandesti A ajuns sa dea cu manutele in noi, nu mai vrea in brate ci doar sa mearga...dar seara daca n-are san e jale, zici ca e sirena lui Vasile Roaita.

Dana & Amelia (21.06.2011)

[monicabo]

Buna,



Am citit si eu subiectul, aproape tot.. Este dificil cu copiii mici, ba ca nu vorbesc, ba ca nu stiu sa-si exprime sentimentele



Se vorbea despre "invatatul" copiilor (la varste mici) sa stea si cu alte persoane (bunici, matusi, nu numai cu mama), ca altfel va fi grea despartirea + legatura asta cu alaptatul... NIci nu stiu ce sa zic...depinde si de copil.



Eu de ex. am alaptat fetele timp de 9 luni (fiecare). Atat am avut lapte, am zis ca alptez cat se va putea. De stat, cea mai mare parte din timp au stat cu mine (am stat mult in CIC, 3 ani jumatate totalizat la 2 copii)... Fetele mai aveau momente cand plangeau dupa mine, daca chiar eram nevoita sa plec (doctor sau in alte locuri unde nu le puteam lua), dar in general, incercam sa le explic si sa le rog sa inteleaga situatia, ca ma intorc etc... De obicei nu intampinam probleme mari... Mai aveau o faza in care vroiau sa adoarma doar alaturi de mine. Usor usoir au crescut, si s-au rarit chestiile astea, plus ca acum merg la gradinita (adaptarea a fost ok, sava Domnului - cam o luna plans dimineata la dus, pe urma le gaseam vesele cand le luam). Mai ziceau ca nu vor sa mearga, dar (si aici pot parea impotriva curentului "asculta-ti copilul") nu am avut alternativa, nu aveam cu cine sa le las, eu incepeam lucrul, nu mai aveam cum sa intrerup (ramaneam fara serviciu). La gradinitele de stat romanesti nu te lasa sa duci copilul fractionat, 1h, 2 h etc (doar la program scurt pana la 12 sau prelungit) si nici sa ramai cu el. Ti se spune sa faci cat mai scurta separarea, ca altfel lungesti plansul copilului (agatat de tine, plans din ce in ce mai tare)...e greu, a fost greu... dar a trecut luna aia de acomodare si acum este totul ok, si-=au facut prieteni, personalul gradinitei este ok (atata timp cat am stiut ca acest aspect este in regula, nu mi-am facut pb.)



NU stiu cum ar fi fost daca aveam cu cine sa las fetele (bunici, bone, alte rude) si sa ma fi intors mai repede la serv. Poate fetele ar fi fost mai ok la inceput cu gradi, poate nu.... nu stiu...; nici nu prea aveam persoane dispibile cu ca sa le pot lasa, nici bunicii nu erau 100% disponibili. Fetele sunt apropiate de mine si acum, doar ca (cel putin cea mare) e mai independenta, intelegatoare, stabilim impreuna anumite chestii. SI cu cea mica, de altfel, doar ca ea este cu un mic pas in urma datorita dif. de varsta.



Sunt curioasa, acum, dupa ani, daca fetita lui Ingrid (o fetita deosebita de altfel, mai citesc pe la alte subiecte) s-a adaptat atunci relativ usor la gradi, si daca s-a mai redus "mamoseala" excesiva pe care o avea la 2-3 ani. Scria Ingrid ca-si reprosa ca nu a lasat-o si cu alte persoane, avand ceva ocazii in sensul asta.





Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)



Ele doua



Povestea sarcinii si a nasterii Andreei



Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

[monicus]

Desprinderea unui copil de parinti... adica sa fie indepedenti nu depinde cat timp a fost alaptat. Eu am alaptat peste 2 ani si pot spune ca fimea nu este mamoasa. Am fost in CIC exact 2 ani.. si nu prea am lasat-o cu bunicii ca tot asa nu prea erau disponibili. Ne-am crescut si crestem singuri copilul, pentru ca suntem adepti ca, copilul sa stea langa parinti cand sunt mici. Referitor cu acomodarea cu gradinita.. pararea mea ca depinde de educatoare.. de gradinita.. si de atmosfera.
Daca educatoarea este o femeie mai severa (poate sa fie felul ei mai "altfel" adica mai cu gura mare.. sa le vb copiilor rastit si mai impunator)... ca nu toate educatoarele sunt nascute sa fie. Eu spun ca... ca sa fii educatoarea trebuie sa fi nascut cu aceasta "calitate".
Copilul trebuie sa gaseasca iubire si la gradinita si acasa.. sa fie echilibrata balanta.. cat de cat.
Intr-adevar la gradinitele de stat fiind si multi copii nu apuca educatoarea sa ii "iubeasca" pe toti...mai ales ca nu mereu grupa este in totalitate prezenta. Asta din ce am auzit de la prietene.. care au copii la gradinite de stat. Eu spun ca acomodarea copiilor cu gradinita tine de felul educatoarei si de atmosfera din grupa respectiva si nicidecum, de cat timp a fost alaptat copilul si cat timp a stat cu bunicii sau cu alte persoane.