Sari la conținut

Sari la conținut


* * * * - 3 voturi

Copil alaptat= copil dependent?


387 raspunsuri la acest subiect

#11
MissParker

MissParker

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 2.935 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 00:21

Deci, sa vorbesc si eu din masiva mea experienta de ... aproape 4 saptamani de alaptare [:D]



Alaptez cu drag, cu drag de bebe, dar fara sa pot spune ca simt vreo legatura speciala cu David in acele clipe, pur si simplu ma bucur pentru el cand il vad ca papa si ca-i prieste si ca se satura, dar ... eu nu voi suporta ca el sa-si faca din sanii mei suzeta, consolare sau mai stiu eu ce... si sunt foarte multumita ca deocamdata nici nu da vreun semn ca ar tinde spre asa ceva. Sanii mei sunt exclusiv pentru hrana. Punct. Caldura si tandretea si iubirea mea le simte si cand il tin in brate langa inima mea, nu trebuie neaparat sa morfoleasca ceva in gura.



Pentru mine va spun sincer ca e un chin sa umblu cu sanii ca bidoanele, cu sutienul pe mine 24 din 24 (am 4 bucati si nici unul nu ma multumeste, la 90F!!), sa nu pot dormi pe burta, sa stau cu ochii permanent pe ceas numarand orele care au mai ramas pana la urmatoarea sedinta (vorba aia, dupa alaptare e inainte de alaptare [bang]). Si inteleg perfect ce spune Nelia despre resursele energetice ale mamei.



Eu la 6 luni il intarc, gata. Cel putin asta am decis acum. Cat despre dependenta, ehei, Racusorul meu e de-acum independent, cum nu-i convine ceva ma respinge cu o forta si cu o hotarare de admirat! Stie ce vrea si ce nu vrea (mai ales ce nu vrea), imi place de el ca nu e o papusa din aia "dulce" si moale, ci un baietel care merge pe drumul lui si face ce vrea el. Azi de pilda il pusesem pe burtica, sa mai doarma si pe obrazul stang, ca pus pe spate doarme mereu pe obrazul drept. Ei bine, dupa 20 de minute a reusit sa se intoarca (pe burta fiind) cu capsorul tot pe obrazul drept. La nici 4 saptamani isi ridica intr-o veselie capul! Asa ca va fi independent si incapatanat si autonom si ... bravo lui!





Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
[9cer] Poze cu noi



Povestea nasterii

  • 0

#12
Cristina_C

Cristina_C

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.478 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 00:51

Primul semn de "independenta" l-am considerat atunci cand s-a intarcat singur, la 10 luni.
  • 0

#13
mihuta

mihuta

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 1.626 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 02:30

Felicia, asa spuneam si eu in primele luni, ma uitat cu groaza la ceas ca se apropie, mai ales ca aveam ragade urate, efectiv imi testam vointa in a o tine la san cat mai mult.



Distractia a inceput cand au trecut ragadele, cand a inceput sa pape mai repede dar mai ales cand a inceput sa se bucure ca suge. Acum are 8 luni (e inca alaptata si va ma fi pana spre 2 ani, sper) si imi vine sa o mananc cand o vad cum rade si se bucura si pleoscaie in anticipatie.



mami de Sophia


  • 0

#14
brazuca25

brazuca25

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 888 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 03:07

Imi cer scuze ca nu am raspuns pana acum, dar azi ne-am sarbatorit 1 anishor si am tinut-o intr-o petrecere.



Eu am de gand sa o alaptez pe Deni cel putin pana la sfarsitul anului, poate si mai tarziu. Ma bucur ca imi dati sperante legate de independenta copilului in viitor. Sper sa fie si cazul nostru. Imi doresc pentru ea sa fie o fire independenta si sper sa reusesc sa nu o tin legata de fusta mea, pentru ca am tendinta de a fi exagerat de protectiva cu ea.



mamik de [bibe] Denisa Maria (20.07.2007) filmuletz





traduceri






  • 0

#15
nelia

nelia

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.179 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 06:57

N-am citit tot, dar raspund pe rind, ca daca se trezeste piticul, nu mai apuc...



Gazella, pentru mine nu a fost un sacrificiu, am alaptat din placere, nu-mi pare rau nici un moment, au fost, asa cum ai spus tu, momentele noatre unice si irepetabile. Si am niste independente de caprite... nici nu zici ca la doi ani inca se tineau de bluza mea si cereau in gura mare mami, veau titza! Si intrau in sevraj daca nu aveam unde sa ma opresc si sa le-o dau.[:D] Pentru mine, a-mi alapta copiii au fost si inca mai sint cele mai frumoase momente ale maternitatii si cele mai relaxante si placute clipe petrecute cu copiii mei.



Voi scrie mic ce urmeaza, ca usor off-topic, numai pentru cine vrea sa citeasca:



Sint femeie si ce urmeaza este o pledoarie pentru drepturile ei! Am zis![:D] Si ma lupt pentru ele pina in pinzele albe. Deci, uite cum vad eu lucrurile: corpul femeii munceste sa produca acel laptic, el vine natural, ca e asa e dat de natura (sau nu vine, nu e meritul mamei ca are lapte, ci al naturii). Dar asa cum dusul unei sarcini inseamna, asa cum spune si numele, o sarcina in plus pentru corpul femeii, asta inseamna si alaptarea. Poate ca daca sinteti tinere, de 20-30 de ani sa nu simtiti acest lucru la fel de acut ca o femeie trecuta de 35, dar asta nu inseamna ca sarcina si alaptarea nu va ia nimic din corp. Daca mama are grija si de ea, atunci totul se rezolva, daca nu, organismul trebuie ajutat... la fel ca si psihicul. Cu hormonii nu te joci, si oricit de dragi ti-ar fi acei puiuti, si oricit de mult ti i-ai fi dorit, dereglajul hormonal e mai puternic decit sentimentele tale. Bineinteles ca natura isi face treaba si din acest punct de vedere (vedeti ce incredere am eu in mama natura, nu!?!), dar trebuie ajutata cite un pic. Mama poate sa aiba grija sa pape bine, sa doarma suficient, atit cit se poate, dar ce bine daca aceasta papica e facuta sau macar adusa de tatic... Face bine si la fizic, dar si la psihicul batut de hormoni. Mie nu-mi place sa fiu super-femeie sau super-mama, imi place sa fiu doar femeie si doar mama, sensibila, cu nevoie de ajutor, de intelegere, mai ales din partea sotului, ca eu oricum numai pe el il am. Nu are rost sa arat ca sint tare, pentru ca nu sint si recunosc ca am mare-mare nevoie de ajutor si de sprijinul lui. Nu vreau sa demonstrez la nimeni, nici macar mie, ca sint altcineva decit cine sint.



De ce am scris partea a doua a mesajului... care ti s-a parut curioasa!?! Pai, hai sa luam doua cazuri de alaptare. In primul caz, mama se scoala dimineata, isi bea cafeluta (cu sau fara cofeina) cu sotul, pregateste si ii trimite pe cei mari (daca sint, daca nu pe sot) pe unde ii trimite, apoi se ocupa de puiutul mic, il dezmiarda, il alapteaza, puiul adoarme, mama isi termina linistita cafeaua in fata DC-ului, eventual. Isi mai schimba cite un pupic virtual cu sotul, mai vorbeste cu o prietena la telefon, in timpul asta mai stringe un pic de prin casa (nu e perfect, si ce daca!?!), pregateste ceva usor de mincare pentru prinz sau pentru cina, se trezeste puiul, iar il alapteaza, iar il draganeste, il imbraca si pleaca la o plimbare, se intorc, papa amindoi si il alapteaza, adormid fericiti unul linga altul... Nu mai continui, ca intelegi ce vreau sa spun. Maternitatea e o placere, pentru mine asta este si asta a fost de la inceput, cu toate dificultatile inerente. Si sa luam acum un alt fel de alaptata: o mama care nu face nimic din toate cele de mai sus, care freaca, freaca si iar freaca toata casa, care gateste oale de mincare pentru ca sotul nu intelege ca e o mama care a nascut si care alapteaza si nu vrea sa-l supere... Care plimba in fuga copilul, cu gindul la ce multe mai are de facut acasa, care alapteaza pentru ca trebuie, da, ii place, dar vai, nu mai adoarme ca trebuie sa mai si lucrez ceva... cit doarme tot munceste si munceste, cind copilul se scoala odhnit si cauta titzica, mama e deja rupta de oboseala... oare maternitatea, in afara de responsabilitate, mai poate fi numita o placere. Nu mai spun ca exista riscul ca sotul sa vina seara stresat de munca si sa nu fie multumit de nimic din munca ei de peste zi, vba chiar sa o intrebe de ce nu are o camasa anume calcata pentru a doua zi... o calca si se intinde si ea sa se odihneasca, dar puiul mic se trezeste si cauta titzica, pentru ca el doar asta are si de asta are nevoie.



De aceea am scris, cazul meu si cred ca si al tau sint cazuri fericite, dar nu toate mamele alapteaza in conditiile noastre. Si atunci a le spune ca e usor sa alaptezi, ca nu-ti afecteaza cu nimic corpul si viata, e ca si cum ai trece in tabara barbatilor care nu vad ce asa mare lucru este sa faci acest lucru. Si eu, care nu am avut nici cea mai mica problema, ca de asta am si facut trei, spun ca este mare lucru si maret si cer recunoastere pentru toate femeile. Si nu numai alaptatul, si sarcina, si nasterea si faptul ca trebuie sa-i faci lapticul si sa-l minghii si sa fii linga el de cite ori simte nevoia puiul mic si drag. Si indemn toate mamicile sa alapteze cit vor ele, nu cit li se spune, dar in acelasi timp sa aiba grija si de ele, multa, multa grija.



Acum despre alaptat - sfatuiesc fara doar si poate pe toate mamicile sa alapteze sau macar sa incerce sa o faca, fara nici o teama de dependenta sau de altele asemanatoare. Dar ce spun eu aici, este valabil pentru mamicile care au fost daruite de natura cu aceasta capacitate si lapticul ei este compatibil cu micutul. Intre o mama care alapteaza dar e stresata de acest lucru si una care nu alapteaza, a bagat biberon (slava domnului ca se poate inlocui sinul cu ceva) dar e calma si relaxata, o prefer de departe pe a doua. Totusi, nu sint de acord ca o mama care nu are nici o problema, care poate alapta si are laptic suficient si compatibil cu puiutul, sa nu se lase macar un pic la o parte si sa se gindeasca la puiut, chiar daca ar fi numai la puiut si sa-i dea macar in primele 4 luni. Se spune ca 9 luni ar fi ideal si suficient, dar macar 4 si eu ii ridic statuie mamicii respective. Fara suparare, nu ma refer la persoanele de aici, sint sigura ca aici toata lumea a procedat asa, dar am cunoscut prea multe mamici care nu au facut si m-a durut pe mine in locul lor. Dupa cele citeva luni, cine vrea e libera sa o faca, e alegerea ei si pina la ce virsta la fel, cine nu vrea sau e nevoita sa intrerupa, sa spuna multumesc ca s-a putut si atit.




La multi ani, Denisa-Maria pentru primul anisor!




CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU



In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

  • 1

#16
gazzella

gazzella

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 422 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 12:50

nelia, adorabil off topicul tau[flo]
l-am citit, recitit si rerecitit savurandu-te

missparker, eu cu Felix am muncit mult, adica tare m-am incapatanat sa-l alaptez
cu Felix clar a fost o alaptare cautata, cultivata, cu el am avut multe praguri de trecut
imi aduc aminte ca pe la 13 luni simteam ca explodez, nu ma gandeam decat ca el suge si altiii-s intarcati (simteam ecoul unei voci in mine, al unei alte mame care-mi spunea cand avea Felix vreo 3 luni "am sa te vad eu la un an, gazzella", ea isi ntarcase primulfecior la un an ca asa era traditia, si nu vedea decat aceasta realitate si eu chiar desprizandu-am de traditie simteam greutatea acestui obicei
dupa mi-a trecut...ce vroiam doar sa spun e ca prima alaptare am trait-o foarte mult sub presiunea trecutului meu (nastere, prepria-mi alaptare) si-a convingerilor comunitatii in care eram introdusa
cu fata e totul atat de divers, alaptarea e doar retragerea in spatiul nostru, gustat de fiecare in parte si impreuna
si nu doar ca nu ma paste gandul unei intarcari ci chiar as incerca o puternica durere constransa fiind s-o intarc

missparker, tre sa le dau sa manance, dar tare multe ti-as spune

alaptarea la 4 saptamani e diversa de cea de la 6 luni
intre timp si tu vei fi diversa
eu nu pot sa-ti spun sa nu-l intarci mai ales fiind convinsa ca alaptarea tre' sa-i fie doar hrana
fa-o! eu pot doar sa-ti spun ca alaptarea nu e doar hrana si nu ar trebui sa fie, alaptarea e cuplare sau ar trebui sa fie, dar nu este intotdeauna pentru ca orice femeie este si prizionera unor experiente (propria nastere, propria alaptare, faptul ca ea de mica a realizat cuplarea sau mai putin)
o prietena imi zicea
"Ideea de baza este ca nimic nu se intampla in corpul nostru fara ca noi sa permitem, sau chiar sa dorim asta (nu neaparat la niv constient). Tine si de trauma parintelui din timpul nasterii - "Birth as we know it" - asta a fost un film , nu mai stiu cum o chema pe producatoare.
De ex daca eu m-am nascut prin cez si mama mea a suferit din pricina asta, dar nu si-a verbalizat sentimentele, aceasta trauma, rana va fi si a mea, iar dc nici eu nu trec de ea, este posibil sa apara o prb medicala care sa impiedice nasterea normala.
Pe alta parte, dc bebe sau mama ar putea suferi in timpul nasterii naturale, din varii motive, constiinta corpului poate simti asta si atunci, din nou, va "comanda" o placenta preavia sau io stiu ce pozitii transverse mai ia fatul pe acolo... sub forma de protest- io nu pot iesi pe-aci."
transfera mesajul in sfera alaptarii, in paralel privind acest filmulet
http://it.youtube.co...h?v=942FRjAJhxU
la prima vedere este vorba despre alaptare, doar!
dar este vorba despre cuplare, cuplare pe care o poti realiza si dincolo de alaptare

flaviutza,


[flo]
  • 0

#17
gazzella

gazzella

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 422 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 13:17

brazuca, sa conclud
nici teoria, nici experienta mea personala cu doi copii alaptati peste un an nu ar putea sa sprijine ipoteza: copil alaptat = copil dependent
deci daca te tin fraiele, daca gasesti placere in alaptare, daca fetita gaseste placere tot inainte cu alaptarea bucurandu-va una de alta
are sa dea ea semnale cand se desprinde
probabil, deja, ai vazut in ea semnele unei desprinderi (nu ma refer strict la actul alaptarii, la care in mod gresit e limitata alaptarea) ci la intregul ei mod de a fi, de a se raporta mediului

si la multi ani copilei!!!!

missparker, ai citit "De la pediatrie la psihanaliza" - Winnicott? el explica foarte bine cum este cu aceasta cuplare



  • 0

#18
mamii

mamii

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 1.557 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 13:21

miss parker te astept la acest subiect peste 5 luni [:D].Felicitari pentru racusor.[flo]

Brazuca right next to you![pup]

Mami de Alexandru din 13.07.07
  • 0

#19
MissParker

MissParker

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 2.935 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 14:11

gazzella draga, [flo] m-ai facut sa plang cu linkul ala de pe youtube [q]. Asta in conditiile in care azi-noapte am dormit exact 2 ore chinuite...



Ma simt vinovata, ce cuplare si legatura emotionala sa existe, cand Daviducul in ultimele zile se lupta efectiv cu sanii mei, se ineaca, trage de ei si ii respinge in acelasi timp, iar eu suport foarte greu aceste lupte si mai ales neputinta care ma ucide, el inghite aer, nu poate sa ragaie cum trebuie si apoi are niste dureri de zbiara in continuu si asta ma imbolnaveste de nervi! Incerc din rasputeri sa ma relaxez, stiu ca experienta mea de sugar n-a fost una fericita (mama m-a alaptat f.f.f.f. putin, cica dupa aceea n-a mai avut lapte - evident ca si-a indus ea psihic sa nu mai aiba, fiindca nu suporta atingerile nimanui pe sani, chiar si cu taica-meu facea amor cu sutienul pe ea - urmare a abuzului sexual reprimat din copilaria ei!)... Stiu teoriile, imi doresc din tot sufletul sa formez o unitate cu copilul meu, stiu si ca totul porneste de la mine, dar sunt atat de obosita si terminata incat nu mai am vlaga.



Imi pare rau ca ma vaicaresc pe topicul altcuiva si sunt si off-topic rau de tot, dar azi imi merge tare rau, scriu aici si plang si nu mai stiu ce sa fac, cum sa-mi reglez productia in asa fel incat Daviducul sa nu mai trebuiasca sa se lupte in asemenea hal cu sanii mei, nu stiu ce sa fac ca sa ma relaxez si sa-mi revin la placerea de a alapta din prima saptamana, sunt prea nedormita si epuizata ca sa mai am solutii rationale, iar emotiile si hormonii ma tampesc si ma imbecilizeaza, ma simt ca o fiara haituita... [q][q][q][q]





Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
[9cer] Poze cu noi



Povestea nasterii

  • 0

#20
mamii

mamii

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 1.557 mesaje

Postat 21 iulie 2008 - 15:01

miss parker sper ca nu te-am suparat eu!Dar socoteala de-acasa nu este aceeashi cu cea din targ!Productia se regleaza in functie de cat papa David.Daca ai lapte mai mult...(cum am avut si eu la inceput dar nu m-a dus tartacuta) as scoate cu pompa si as congela lapticul pentru mai incolo.E normal sa plangi asa macar te descarci.

Mami de Alexandru din 13.07.07
  • 0


Intrebari Panica

  • Sânii

    alexandrasebastianov
    - Astăzi, 21:49

  • Secretie vaginala roz, spre maro deschis

    deeagr1
    - Astăzi, 15:42

  • Ajutor

    kriisz1
    - Astăzi, 15:32

  • Alaptare

    maria bumbu
    - Astăzi, 14:09

  • Bubițe pe fata bebelușului

    iris_maria12
    - Astăzi, 11:28

Grupuri

  • Mamici de Octombrie 2020 (Boboceo de 2020)

    Anda08
    - ian 17 2020 10:18

  • Mamici de Septembrie 2020

    Anda08
    - dec 05 2019 12:48

  • Mamici August 2020 (Pepenasi de August)

    Anda08
    - nov 06 2019 10:11

  • Mamici de Iulie 2020 (Trandafirasi de Iulie)

    Anda08
    - nov 06 2019 09:34

  • Alina

    stivis1
    - sep 22 2019 21:00

Bloguri

  • Buna burtici . Este primul mesaj pe care îl scriu . Tocmai am fost la doctor și ne-a confirmat ceea ce aflasem din Testul Panora

    cara112
    - Astăzi, 14:31

  • Cumpărături pentru bebelus

    bontos1
    - Ieri, 19:09

  • No sign

    Amira82
    - Ieri, 10:50

  • Naștere sau cezariana

    bontos1
    - ian 23 2020 21:40

  • Alăptarea bebelușului

    bontos1
    - ian 22 2020 20:40

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38