387 raspunsuri la acest subiect

[brazuca25]

Nu stiu daca este destul de explicit titlul, dar am inceput de curand sa imi pun foarte serios daca procedez corect cu fetita mea. Are 1 an, si este alaptata inca din prima zi, cu o mare iubire pentru tzitzi de mami. A refuzat orice biberon sau suzete si numai tzitzi a fost baza si este in continuare. Simt ca alaptatul a creat o legatura speciala intre noi si recunosc ca si mie imi plac mult momentele pe care le petrecem in postura asta.

Problemele pe care mi le pun vin de la faptul ca totusi ea este foarte dependenta in continuare de san, desi a mai crescut si nu mai este exclusiv alaptata. Foloseste sanul pentru a adormi, pentru a se linisti cand e suparata, etc. Nu am refuzat-o niciodata si nu ma deranjeaza faptul in sine. Dar ma tem ca dependenta asta a ei de acum sa nu ii dauneze mai tarziu. Imi doresc sa creasca frumos, sa aiba o fire independenta nu sa stea dupa fusta mea (repet nu pentru binele meu ci pentru ca asa cred ca e mai bine pentru ea).

Am pus deja bazele pentru un viitor copil dependent? Sau este prea devreme si se mai pot schimba lucrurile?



mamik de [bibe] Denisa Maria (20.07.2007) filmuletz





traduceri

[angipangi]

nu cred ca trebuie sa/ti faci probleme,asa sunt toti stai linistita se simte mai bine la titi.

teodora[mamica]de angi pangi[copil]28-10-2007 si Roberto 28-06-1999 http://community.web...563642807EqHYOU teodora

[alinamoro]

Stai linistita, nu va fi un copil dependent.

Eu inca o alaptez pe Adelina, luna viitoare face 2 ani. E foarte atasata de mine, exact cum ai scris si tu...la culcare vrea tzitzi, cand e obosita sau suparata, dar nu e tot timpul dupa fusta mea. [;)]Daca mergem in parc, in vizita la prieteni care au copii...se joaca si nici nu ma baga in seama. Sta aproape cu oricine si nu plange daca plec de-acasa.

Luna viitoare incep serviciul si sunt putin ingrijorata ca nu stiu cum se va acomoda cu bona.

---

Alina cu Adelina (31.08.2006) & Dragos (11.04.2002) poze

[gazzella]

quote:

---

ea este foarte dependenta in continuare de san, desi a mai crescut si nu mai este exclusiv alaptata. Foloseste sanul pentru a adormi, pentru a se linisti cand e suparata, etc. Nu am refuzat-o niciodata si nu ma deranjeaza faptul in sine.

---

nu stiu cum s-o definesc pe fii-mea, este foarte dependenta de san inca, dar in comparatie de cum era acum un an este mult mai detasata de san
acum mergem in parc si nu-mi cere tzatzu in orele in care daca am fi acasa ar cere
foloseste si ea sanul ca sa adoarma, se mai trezeste noaptea uneori si cauta sanul...
cred ca gradul de dependenta al unui copil de san este dat si de modul in care traieste mama alaptarea
adica o mama careia ii place, gusta alaptarea mare dependenta n-ar vedea in copilul tau
iar o mama care a alaptat doar pentru ca asa e sanatos, dar i s-a acrit poate sa vada o oarecare dependenta
pe urma e interesant de vazut in alte sfere de interes cum se comporta fetita
adica in prezenta ta daca este activa, explorativa, curioasa, senina
daca se indeparteaza de tine fara sa incerce ansie doar controlandu-te prin scurte, furisate priviri

[patou]

eu am alaptat aproape 4 ani, dar n-am vazut niciodata nici o urma de dependenta. dimpotriva, baietelul meu pare mai atasat de sotul meu :(

[nelia]

4 ani???? Woau! Eu am alaptat fetele cite doi ani si doua luni fiecare. Nu mi-am pus nici o clipa problema dependentei si am avut dreptate, dupa ce le-am intarcat totul a fost uitat, titza are laptic pentru bebelusi cind sint mici si atit. Le-am alaptat exclusiv pina 6 luni, nu le-am dat nici un alt fel de lapte decit dupa un an, le-am dat la cerere intotdeauna, atita doar ca dupa ce le-am introdus mincare, nu le dadeam inainte de mese. Sint normale din toate punctele de vedere, stai linistita, alapteaza copila in continuare atit cit simti nevoia sa o faci. Daca nu vei fi nevoita sa intrerupi din alte motive, si tu si copilul tau veti simti cind se apropie momentul sa va separati. Acum am un bebelus de 8 luni, nici macar nu mi-am propus cit sa-l alaptez, de fapt nici cu fetele, ii voi da atit cit voi simti nevoia sa-i dau si el la fel. Fiecare bebelus are o dependenta, e si normal, ies din burtica lui mami si intra intr-o lume rece si de neinteles pentru ei, cel putin in primii ani de viata. Si atunci au nevoie de un ajutor, de ceva care sa-i linisteasca, sa se simta siguri in apropierea lui. Acest ceva poate fi titza, biberonul, degetele lor, suzeta, o paturica, o jucarie... Nu vad ce ce ar fi mai dependent un copil care e legat de titzica lui mami (fetele mele nici nu au avut altceva, nici macar suzeta sau biberon nu au primit) decit unul care e strins legat de suzeta sau biberon sau orice altceva. De aceea nu mi-am pus problema dependentei, mi s-a mai intimplat sa discut cu mamici care imi spuneau sa nu le mai dau titza pentru ca vor fi dependente, asta in timp ce copilasul lor avea patru ani si era cu suzi in gurita! Singura diferenta este ca titza e la purtator, la mami si fara prezenta ei, nu se poate sa o aiba in gurita, pe cind biberonul, suzeta si alte lucruri i le poate da oricine. Dar nu vad cu ce ar putea schimba acest lucru datele problemei, decit poate ca afecteaza libertatea mamei, dar copilului ma indoiesc ca-i pasa de ea!



Dar trebuie sa-ti atrag atentia asupra altor riscuri, cele legate de sanatatea ta. Alaptatul consuma din rezervele organismului tau, inclusiv din cele de energie. E greu sa alaptezi atit de mult, daca in timpul asta mai ai si doi-trei copii, sau poate chiar un servici sau sa lucrezi de acasa, sa tii toata casa, gatesti, ii plimbi, ii duci la activitati, nu maninci decit dupa ce adorm ei... Trebuie sa fii foarte constienta ca faci un lucru nemaipomenit pentru puiutul tau, atit de constienta incit sa simta si cei care il iubesc acest lucru (sotul, bunicii). Daca ai cui, cere ajutorul (sotului macar). Nu te jena, acum are nevoie de tine, de lapticul tau, dar puiutul tau are nevoie si dupa de tine, sanatoasa, ca sa-l poti creste mare. Daca nu ai ajutor, lasa ce poti lasa, si odihneste-te atunci cind copilul doarme, maninca sanatos si suficient (te asigur ca se duc kilogramele... la un moment dat), ia vitamine, nu neglija acest lucru. Fa-ti analizele din cind in cind, daca te simti obosita sau fara energie, vezi ce mai lipseste. Eu cred ca aceste lucruri duc la epuizarea mamelor care alapteaza, nu alaptarea in sine. Asa ca, eu pot sa-ti spun: alapteaza cit poti de mult, pina spre doi ani, ca eu asa am facut dar nu pot sa nu-ti spun ca eu am facut si pentru mine tot ce am spus mai sus, inclusiv un set complet de analize dupa fiecare sarcina si alaptare! Plus ca nu am lucrat deloc de cind am copiii! Nu sint sanatoasa tun, ca rinichii au fost afectati totusi de sarcini, dar nu am absolut nici o carenta, nici macar de calciu!



CORNELIA , mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

[gazzella]

nelia, curioasa ultima parte a mesajului tau

baitul s-a intarcat singur, undeva intre trei ani si trei ani jumate, nu stiu cand, dar fata s-a nascut cand avea el doi ani, deci sigur o alaptare in tandem cam un an

asa..acum fata are 20 de luni, eu nu-s omul analizelor, nu ma simt slabita ci cel mult uneori obosita, oboseala pe care o rezolv cu niste ore de somn suplimentare

si ma intreb de unde mesajul acesta alarmism, asa-l vad eu, cum ca o alaptare peste un an poate sa oboseasca, consume din rezervele mamei?

pai mama nu reintegreaza continuu?





Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))

Felix

botezul muntelui Pauza

[gazzella]

deci io as spune ca-i greu sa stai cu un copil, sa-i fi la dispozitie, sa-l secondezi, dar asta indiferent de alaptare

pot sa existe mame care sa faca un efort continuu cu copiii lor inspre ai seconda optim fara ca sa-i alapteze si care sa resimta acest efort, acesti primii ani ai copilului extenuanti chiar

dar asta nu are legatura cu alaptarea, alaptarea relaxeaza, cel putin cea de dopa primele luni de viata a copilului

alaptarea inseamna un miment de timeout luat in doi, si de mama si de copil

nu se alapteaza dintr-un sacrificiu, adica n-ar trebui, atunci mai bine intarcati (ma refer la alaptarea de dupa un an de viata al copilului)

alaptarea dupa primul an de viata al copilului nu mai are o valenta atat de importanta din punct de vedere pur alimentar, dupa primul an de viata se fixeaza, se continua in construirea unei relatii empatice, caracterizata prin condividere, complicitate

iar aceasta alaptare e bine sa nu se faca de pe o pozitie suferinda, de sacrificare inspre binele copilului



nu stiu..., eu inca o alaptez ii drept, dar fara sa-mi fac probleme, cum ziceam e ceva al nostru numai, ce condividem noi doua, si-mi rade, si se joaca, si probeaza, si se relaxeaza









Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))

Felix

botezul muntelui Pauza

[flaviutza]

Sa sti ca daca nu e titi, copilul mic tot are nevoie de fix aceeasi atentie, pupaceli, iubareli,luat in brate,tinut in brate,etc. asta pana incepe sa se desprinda de mama de unul singur,incepe in fiecare zi sa fie mai independent, dar asta dureaza ceva timp. la 2 ani inca e un bebelus mare, dependent de mami si acorda-i fix atentie de ti-o cere ,asta daca vrei o relatie de atasament sanatoasa cu copilul tau. va pleca singura de langa tine la varsta la care va fi ea personal gata sa o faca. evident, asta tine si de personalitatea copilului.

[flaviutza]

acusi vad ca are doar un an...mai ai de tras vreo doi de-aici incolo, abia apoi poti spera :)