120 raspunsuri la acest subiect

[papelusca]

Xio, ma vad in tine atat de mult... nici eu nu credeam si nu vroiam sa imi "refac" viata cu altcineva. El era totul pt mine, pt cei din jur eram cuplul perfect. EU credeam ca am o viata perfecta, ca vom imbatrani fericiti impreuna  .

 

Dupa separare plangeam cand vedeam familii intregite, mi se rupea sufletul stiind ca ai mei copii nu vor experimenta o asemenea viata, nu vor creste cu mama si tata impreuna etc.

Acum vad diferit situatia... am invatat ca noi, adultii, ne facem griji nefondate. Copiii sunt fericiti daca sunt iubiti, daca e armonie in jurul lor chiar daca mama si tata nu sunt impreuna.

Nu te poti gandi acum la un nou partener pt ca rana e inca deschisa, l-ai iubit, inca il iubesti, si esti traumatizata pt ca lumea ta s-a destramat. El era totul pt tine. In timp ranile se vindeca si vei simti sau nu nevoia sa ai un partener.

 

Eu tanjeam dupa iubire desi nu credeam ca e posibil sa iubesc din nou, ca pot sa cunosc un nou om si sa am incredere in el. Am invatat ca poti iubi mai mult de un partener in viata si ca incet, incet poti avea incredere din nou. Si ca se poate mai bine, desi cand esti lovit si la pamant nu iti poti imagina asa ceva.

 

Traieste in moment, fa ce e bine pt tine si copil pe termen scurt si daca o fi sa se trezeasca si sa vina la voi, vezi atunci ce simti si ce vrei sa faci.

Cand iubim iertam muuuult mai multe decat ne-am fi crezut capabile, dar eu cred ca e bine sa stii ca ai facut tot ce era posibil.

Mai bine regreti ceva ce ai facut, decat ceva ce nu ai facut.

 

Dar nimic nu se poate face de unul singur intr-o relatie. Faptul ca ai scris aici arata ca nu mai poti continua asa, trebuie sa se schimbe ceva. Iti trebuie pace, liniste.

Fa cum simti si va fi bine.

Editat de papelusca, 01 aprilie 2021 - 05:27 .

[Xiolina]

Ce frumos ai scris! Parca imi citesti gandurile! Atunci  cand ne-am despartit la 18 ani am fost distrusa 3 săptămâni,  cu anorexie din cauza asta, plans non stop. Am plecat la mare, am cunoscut un tip si am fost acolo impreuna (pupat si atat), cand m-am intirs am smtit ca nu mai ....simteam pt el nimic  sau ca era probabil 5% dn ce a fost. Dar cumva m-am sucit si sentimentele au revenit. Dar am vazut ca nu mor fara el, ca viata merge jnaibte si am fost mult mult mai puternca,mai relaxata in relatie, a fost totul perfect. Acum de cate ori ma gandesc la noi ma gandesc  fix la asta,noi 2 sibebele  si cat de nedrept e ca nu ii pot oferi familia meritata. Si mie imi vine sa plang cand vad o familie....

[papelusca]

Familia meritata e familia care se apreciaza, care se respecta si se iubeste. Nu e neaparat cea biologica. Trist dar adevarat.

Ce conteaza e sa fiti voi toti sanatosi si fericiti cum si unde va doriti. Atat. Din pacate iubirile din povesti sunt rare, majoritatea trecem prin dezamagiri si traume, dar conteaza sa tragem inainte, sa ne ridicam si sa continuam. E ok sa fim la pamant, sa fim suparati pe soarta, sa plangem, sa urlam. 

Cei care au noroc sa fie fericiti dupa... foarte bine, ca sunt unii care raman cu amarul ala in gura si nu mai lasa pe nimeni sa se apropie.

 

Acum dupa ani buni de la despartire si dupa cativa ani intr-o relatie buna, vad diferit relatia mea "perfecta" cu fostul. Si eram in al noualea cer! Dar dragostea e oarba...

Copiii au doi tati ( asa spun la scoala

[silvi8]

xio, tu cam ai facut alegerea, cam stii incotro te indrepti doar ca ai nevoie de o confirmare ca va fi bine...

nu poate nimeni sa te asigure ca va fi bine dar oricum privind inapoi iti faci rau singura. ce a fost intre voi oricum e pierdut. probabil ca erati perfecti impreuna dar asta s-a schimbat. lasa-l sa fie liber si poate fericit, oricum nu mai e treaba ta.

uite ce poveste frumoasa la papelusca! si ce sfaturi bune, de la cineva care chiar stie prin ce treci tu.

poate peste ceva vreme o sa ne spui si tu o continuare ca asta...sau poate nu, nimeni nu stie, dar numai mergand inainte vei afla.

ce e mai bun urmeaza sa se intample!

 

mi-a placut si ideea ca indiferent de situatie copiii sunt fericiti daca sunt iubiti si traiesc in liniste si armonie. sunt perfect de acord. am si eu exemple in familia apropiata si clar unui copil ii e mult mai bine intr-un mediu bun  decat in casa cu mama si tata dar cu tensiuni, certuri si discutii...

[Otiliav]

Xio, felicitări pentru bb. Mă bucur că ți -ai îngăduit să fii mamă, ai luptat să ai un copil și ai reușit 

[Letitia1]

Xio nu știu dacă aveți cont comun, dar ar fi bine sa iti deschizi cont separat și eventual sa le spui la job sa iti vireze salariul in contul tău de acum incolo. Prietena mea era in proces de separare cu sotul, ea considera ca au rămas prieteni, avea încredere in el, pina intr-o zi cind a găsit contul gol. El mutase toți banii in contul lui.

[andaghe]

Buna, Xio, ma.bucur ca ai un bebe perfect !

 

Banuiesc ca iti e foarte greu, iti spun doar o parere: cu cat vei trage de timp si bebe va creste in aceeasi casa cu tatal lui, cu atat iti va fi mai greu tie sa faci fata faptului ca nu va intelege cearta, nemtumiri, indecizii ale tatalui. 

 

Nu stiu daca sunt foarte clara, ideea este ca mama poate fi un pilon principal in viata si educatia copilului, daca este echilibrata.

Cu cat varsta copilului este mai mare, si deja se obisnuieste cu o anumita relationare, ii va fi din ce in ce mai dificil sa accepte schimbari. Si tie la fel. Cand  va merge, se va juca frumos cu tatal lui, fac chestii impreuna, deja te va apasa vinovatia daca vrei sa pleci, sa schimbi ceva in formula asta, si tu vei avea de suferit, pentru ca ce descrii tu nu prea e viata de femeie , e mai mult un chin.

 

Daca vrei sa faci schimbari, sa pleci pentru a asigura o viata mai buna tie si copilului, ar fi momentul bun sa o faci, iar bebe se va obisnui mai usor cu aceasta formula, cu tatal care il viziteaza , nu cu care locuieste.

 

Asta din perspectiva de mama. 

Din cea de sotie, mie tare imi vine sa te sfatuiesc sa il.trimiti sa locuiasca la cealalta, ia sa vada exact amandoi cum e sa stea nas in nas, foarte repede se duce amorul cand locuiesti cu cineva si repede te mai trezesti la realitate.

 

Problemele existentiale ale unui adult sunt strict ale lui, partenera nu ii este nici mama, nici sora, nici psiholog, asa ca nu are nici datoria si nici priceperea sa i le rezolve. Nu stie incotro? Sa apeleze la sedinte de consiliere psihologica. Nu e corect sa ceri unui alt om, care nu e mama ta si nici asa nu mai e cazul dupa varsta adolescentei, sa scoata castanele din foc in locul tau. Tu nu ai face asta, sunt sigura. 

 

Sanatate si putere iti doresc! 

Bebe e bine? 

[Xiolina]

Letitia, in primavara mi-a dat inapoi cardul, are doar contul lui. 

 

 

Anda, bebele e bine,un deliciu.

[silvi8]

https://www.facebook...59423600052022/

 

sper ca nu e interzis acest link.

Xio, daca ai timp poti sa intri la acest webinar. e gratis si asistenta e o fata care a activat aici pe forum. poate iti va fi de folos!

[Mickyyy]

Xio, dacă ai timp, cauta subiectele lui mickyyy, ea a ales sa se separe de sot pentru binele ei și al celor 3 copii. Nu sunt asemănătoare poveștile voastre (singurul punct comun ar fi bautura...oarecum) , însă treci cam prin aceleași stări și gânduri pe care ni le împărtășea ea la acel moment. Ai grija de tine și de bebe, nu te lăsa prada gândurilor mai puțin plăcute, încă nu ești restabilita hormonal și emoțional după naștere. Suntem aici, dacă vrei sa "ventilezi", sa îți limpezești gândurile, sa te încurajăm virtual.

 

N-am citit tot subiectul, dar aveam in plan sa raspund oricum.

 

Nu se merita sa stai langa el doar de dragul copilului. Eu am tot sperat ca va fi mai bine pana nu am mai rezistant si am spus stop.

Dupa ce am spus stop am mai lungit-o vreun an in care eram prieteni, se mutase la casa lui dar ne vizita saptamanal, ramanea si peste noapte uneori, si da, nu ca as fi foarte mandra de asta, dar au mai fost si momente cand hormonii au luat-o razna si ne-am trezit facand sex din nou.

 

Doar ca pe mine despartirea m-a schimbat in bine, pe el in rau. Eu am realizat ca nu facem decat sa lungim inevitabilul si ca toata chestia asta "friendship" face mai mult rau decat bine, asa ca i-am pus punct definitiv.

 

Nu intru in toate detaliile aici, cert e ca in momentul in care am zis gata, stop, final de data asta efectiv mi s-a luat o piatra de pe inima.

 

Nu a fost nimeni la mijloc in cazul nostru (in el sau o ea) care sa ne impinga la despartire. Si cand m-am despartit n-am crezut vreodata ca m-as mai putea uita la un alt barbat, am zis ca am copiii, imi ajung pentru moment, poate peste ani, cand vor pleca la casele lor voi deschide poate poarta spre o noua relatie.

 

Dupa despartire am inceput sa ma pun pe mine pe primul plan, sa ma bucur de viata, m-am apucat sa dau jos kilogramele castigate in urma despartirii si lockdown-ului, efectiv am devenit o alta persoana, mai vesela, mai sociabila. Iar cireasa de pe tort e ca fara sa-mi dau seama am inceput sa-mi refac viata, si ceva inceput in gluma cu copiii care ma tot bateau la cap ca sunt inca tanara si nu trebuie sa ma calugaresc, s-a transformat acum intr-o relatie incredibila, care ma face sa ma simt ca la 20 de ani. Si da, sunt mama singura cu 4 copiii, dar asta nu inseamna ca viata mea s-a terminat, din contra, este extrem de distractiv mai ales cand vine vorba de dating, pentru ca ambele fete mari au prieteni, si mai noi si eu, si nu putem pleca toate in acelasi moment la intalniri, mai avem si copii mici de supravegheat, deci avem nevoie de planificari prealabile.

 

Asa ca revenind la situatia ta, nu se merita. Cu alcoolul si fumatul m-am luptat si eu, cu promisiuni de schimbare la fel, cu jobul lui de kko care nu i-l schimba nimeni..... dar nu sunt decat promisiuni. Sotul tau are nevoie sa se maturizeze, si nu se merita sa iti pierzi tineretile alaturi de el.

Ai nevoie sa inveti sa fi egoista, sa te pui pe tine pe primul plan, nu pe el, sa inveti sa spui nu. Nu poti trai incercand sa-l intelegi si sa-l ajuti pe el, sacrificandu-te pe tine. Tu esti speciala, asa ca Tu esti prima care trebuie sa te tratezi ca pe o persoana speciala.

 

Ps: acum ma duc sa citesc din urma, am raspuns doar prin prisma primului tau mesaj.