120 raspunsuri la acest subiect

[Xiolina]

Buna, membrii vechi de tot probabil ma mai stiu nickul e cam acelasi. 

 

Vin cu povestea mea cu final trist....sau mijloc trist, ce stiu eu. Poate daca citesc mai multe pareri din exerientele altora imi va fi mai usor sa iau o hotarare.

 

Eram cu sotul meu de cand aveam eu 15 an si el 17. Dragoste mare presarata cu cateva despărțiri (3) datorate imaturitatii noastre si a lipsei de experienta in relatii dar soldate de fiecare data cu împăcarea. De 2 ori el, 1 data eu am inițiat despartirea,  ultima fiind din cauza mea, in 2008, cu o durata scurta, cel mai mult am fist despartiti 3 luni.  De 2 ori sentimentele mele pt el au disparut sau au fost îngropate, cert e ca m-am impacat cu el pt ca il vedeam trist si ceva efectiv nu ma lasa sa il vad pe omul acesta asa, de ambele dati imi aminteam de cum eram noi 2  îndrăgostiți si ma indragosteam si mai tare.

E importanta info aceasta pt ce urmeaza. 

 

Ne-am mutat impreuna in Germania unde am gasit eu loc de munca. Eu am.plecat prima, am facut 2 luni jumatate un curs de limba, m-am angajat, apoi a venit si el, a facut curs,s-a angajat. 

 

Cum stateam in estul Germaniei iar verișoara lui cu care ma inteleg extrem de bine, in sud, am spus amandoi ca stam acolo 3 sau 4 ani cat aveam eu contract si apoi ne mutam in sud ca deh, munții, Italia, zona, verișoara.  

 

Zis si făcut, in 2016 ne-am mutat,2017 a inceput si el sa lucreze. 

 

In 2018 mi-a spus ca daca vreau sa avem un copil acum e momentul, nu cand avem 50 de ani. 

Ne-am pus pe treaba, am ramas insarcinata si de ziua mea, in ianuarie, am aflat ca sarcina se oprise in evoluție. Era chiar la inceput, eu sunt medic, stiam statisticile, am spus ca asta e,  organismul care face selectia naturala. Nu am vorbit despre asta intre no, am luat-o asa cum a fost. In martie am aflat ca am ramas din nou insarcinata. Ne-am bucurat enorm pana cqnd am aflat ca am un hematom intrauterin. Am avut odihna la pat, 5 saotamani am stat in pat si am plans de dimineata pana cand venea el acasa, cand eram ca o panseluta si ma prefaceam destul de bine.  De cate ori spuneam ceva el imi zicea sa fiu optimista. Am pierdut s sarcina aceasta, la 11 saptamani se oprise in evolutie si fix in ziua chiuretajului am aflat ca am trombofilie. 

Mi-a spus dr sa asteptam (era aprilie) , in noiembrie 2019  am facut vaccinul impotriva varicelei si din ianuarie am inceput sa incercam. Relata intre noi era buna, erau lucruri care ne deranjau dar  eu eram sigura 109% ca asta e, nu ne despartim niciodată, il mai bateam la cap cu bautul, sa o lase mai moale, cu fumatul. 

 

In luna iunie 2019 am vazut un chat pe facebook in care ii spunea unei colege ca un compliment venit de la ea e ceva deosebit. I-am spus peste umar sa nu flirteze cu colegele, ca nu e o idee buna. Si-a sters conversatia. M-am enervat si i-am scris o scrisoare  spunandu-i ca nu mai avem 16 ani, avem responsabilități si sa se gandeasca bine la ce vrea si la ce face, ca daca vrea sa fie cu colega lui ne despartim. Mi-a spus ca am innebunit, ca nu are nimic cu ea. Au mai urmat conversații care de fiecare data erau aterse. 19 ani si jumatate nu m-am uitat niciidata la el in telefon ca sa il controlez, nici nu avea parola la el si acum brusc stergea discutiile si isi pusese parola. Toata povestea a durat cateva luni, era o chestie pe luna sau la 2 luni. 

 

Din sept 2019 devenise f irtabil, lucru vazut si de tatal sau care m-a intrebat ce are de e asa nervos. A inceput sa imi reproșeze lucruri ilare si deodata a ajns sa fie deranjat ca eu castig mai mult, parca cauta acul in carul cu fan pt a spune ceva rau de noi. 

Asta doar cateodata cand bea mai mult,in rest era totul frumos intre noi, ne spuneam zilnic cat ne iubim si ne pupaceam samd. 

 

In febr 2020 stateam langa el  pe canapea si am vazut ca vb cu colega. De fapt a facut in asa ffel incat sa vad. Mi-a spus ca are o aventura cu ea din noiembrie, totul a inceput ca un flirt dar au aparut sentimente. De atunci si pana in aprilie a fost un du-te vino cuel carr spunea ca vrea c mine, nu vrea cu mine si eu care ajunsesem sa il incurajez sa fie cu aia pt ca ajunsese depresiv rau de tot. Spunea ca ma iubeste dar e si aia. I-a spus respectivei de 3 ori in lunile alea, ca nu vrea sa fie cu ea. A fost o drama, parintii lui nu mai vb cu el iar eu il aparam in fata tututor, il tineam in brate cand plangea, ilincurajam ca va fi totul bine si sa faca ce il face pe el fericit. Cand i-am spus ca am gasit o locuinta, jn loc de munca si ca ma mut in alt oras a fost distrus. A spus sa ne mutam impreuna qltu deva dar ca ii era frica ca vom ajunge in aceeasi situatie, argumentul pt  aventura fiind ca relatia noastra era monotona, ca avem acelaesi amintiri pe  are le tot depanam, aceleasi experiente, ca am fost tot timpul impreuna. Mi-a spus ca el nu isi imagineaza viata fara mine si ca vrea  sa ne mai intalnim ca prieteni. 

Dupa prima hotarare sa ramanem impreuna, din mqrtie,am aflat in aprilie ca am ramas insarcinata. Ceea ce m-a bucurat extrem pt ca era ultima sansa de a avea un bebe si dupa cum stiti, nu aveam instinct matern dar cand am vazut  ca nu e de la sine înțeles ca pot avea un copil, mi l-am dorit din suflet. 

Am vrut sa plec si sa nu ii sjn, dar vu pandemia nu se putea. Cand l-am anunțat si i-am zis ca ramanem despartiti, el mi-a spus ca se bucura ca i-a zis colegei cu 2 zile înainte ca nu vrea sa fie cu ea si ca vrea sa ramana cu mine. Am fost sceptica deoarece eram ca la inceputul povestii, împăcată cu ideea ca e gata.  

 

De atunci am mai gasit 2 chaturi, i am spus sa plece, de fiecare data a plans si a spus ca nu, ca a fost un derapaj, ca nu o vrea pe aia ci pe mine. 

 

In iulie 2020 amurit subit tatal meu, am plans cand i-am dat vestea, a incput sa planga, mi-am sters lacrimile si l-am consolat pe el. Dupa cateva zile am plecat in concediul planificat unde am avut o noua discutie dupa ce el bause in care mi-a reprosat ca eu nu vreau sa incerc niste lucruri sexuale si ca el vrea si ca ce inseamna asta, ca nu va putea experimenta niciidata? A continuat cu exagerari despre viata noastra sexuala pe care i le-am demontat cu argumente dar l-am intrebat daca a fost atat de nefericit de ce a stat cu mine atata timp iar el a strigat "pentru ca te iubesc!!!!". M-am bucurat,  am crezut ca e totul ok.

Am ajuns acasa din concediu, am fost diagnosticata cu insuficienta de col si am avut odihnala pat din sapt 21.

La cateva zile dupa veste am vazut un chat intre el si ea. Ea era cu prietena ei care de asemenea are un amant casatorit si un prieten. Ii trimiteau pize cu ele dezbracate, filmulete in care ea mima sexul iral cu o sticlla de bere, vorbeau despre sex si cat de bine era samd. 

Dupa ce am vazut asta m-am ales pe mine si pe copil si i-am spus ca e gata intre noi, nu voiam sa fac pe polițista si sa imi pun in pericol sarcina cu stres ca stau sa il pazesc si urmaresc. 

 

A spus ca vrea sa tamana cu mine ca sa ma ajute, intradevar daca nu era el nu  reuseam. Nu am varsat nici o lacrima de atunci desi cateodata imi venea sa urlu. Ne intelegeam f bine,ca si pana atunci dar fără partea de sex si declarații. Imi facea in fiecare zi mancare si o aducea la pat, se teezea jnainte de lucru sa imi faca micul dejun, ma pupa pe frunte in fiecare zi.  Am fost de multe ori internata ca riscam sa pierd sarcina. Am qnuntat familiile doar in sapt 30, cand am stiut ca si daca se naste bebele,o sa fie ok. 

Din fericire a fiat totul bine,in decembrie am nascut un baietel de care sunt indragostita pana peste urechi. 

Nimeni nu stie nic acum ca suntem despartiti.  

Doar sora lui si respectiva. 

Cu prietena mea cea mai bina nu am putut vorbi deoarece e casatorita cu prietenul lui cel mai bun iar sotul isi face grij de ce va spune lumea despre el. Ba chiar a spus ca ea e prietena lui cea mai buna pt ca poate gorbi cu ea drspre orice. De cand cu problema lui ca el castiga putin, a devenit pt prima oara in viata gelos pe prietenul lui pt ca are familia lui perfecta si casa lui perfecta si tot. 

 

In afara de ea nu are pe nimeni si nu vrea sa vb  cu nimeni.

 

Ea are 33 de ani si 2 copii,s-a despărțit de prietenul ei in martie, dupa 9 ani iar in iunie flirta cu sotul meu.

 

Nh a vrug sa se mute de aici pt ca voia sa stea cu bebele, ii e frica ca bebele nu va sti cq el e tatal lui.

 

Tipa il manipuleaza cu maiestrie, ei se vedeau jjmatate de ora pe zi, dupa lucru si vorbeah in rest pe wapp, nu au avut o relatie . Il tot presa sa se mute de sici, el era in fecare seara trist, statea pana la 2 pe telefon,se trezea la 5, nu manca, fuma si bea excesiv. Acum 2 sau 3 sapt s-au despartit, maiexact ea  a vrut sa il preseze si mai tare. De atunci s-a schimbat, devenise ca inainte, avea grija de el, nu exagera cu fumatul si bautul, era relaxat, bine dispus. Acum au reinceput, ea spune ca  fac doar sex, povestesc s el merge la ea, dar atat :))) 

 

Nu  mai eram dispusa sa trec prin retransformarea lui asa ca  am zis acum sa se mute anul asta  ca poate asa o sa aibe liniște si isi revine.  Ca eu nu mai vreau sa fiu cu el, poate sta linistita  fata. Am citit ca el i-a scris ca acasa are numai stres si ca ce crede, ca ii place? I-am zis lui ca mi se pare nesimtire sa spuna asa xeva cand noi suntem ca 2 prieteni, nu am zis niciodata nimic despre noi, despre ei, sunt doar un zambet, gatim mpreuna, stam cu bebele, ne uitam la,TV, povestim. A spus ca situatia e una stresanta chiar daca noi ne prefacem bine.

 

 

Cel mai bine pt mine si copil e sa ma mut la prietenii nostri pt ca,acolo as putea cumpara o casa (aici nu, preturile sunt exorbitante), ar putea sta socrii sau mama mea la mine sa ma ajute, ar avea cel mic prieteni, as lucra lucra la spital, ar avea cine sa ne ajute cu cresa si cand am garzi.  Dar e la 600 km distanta  iar sotul nu se muta de aici pt ca amanta locuieste aici. 

Daca raman va fi mai greu, amandoi lucram pana la ora 16-17,daca reduc eu voi castiga mai putin si chiria e scumpa.  

 

Dar nu as vrea sa il tin pecopil departe de tatal sau. Iar el il iubeste la nebunie pe cel mic, e deprimat din cauza ca stie ca nu va creste copilul cu el in casa. 

 

 

Am avut pana la 35 de ani viata perfecta iar acum nu stiu incotro sa o iau si ce sa fac.

 

 

Scuzati polologhia dar trebuia sa ma descarc. Mai sunt detalii si intamplari lasate la o parte dar nu voiam s ii fac concurenta lui Gabriel Garcia Marquez cu Un veac de singurătate  al sau. 

 

 

 

 

[CorinaDani]

De multe ori m-am gândit la tine, unde ești, ce faci. Felicitări pentru bebe! Și bine ai revenit printre noi.

Părerea mea este ca ar trebui sa faci ce este mai bine pentru tine și bebe. Adică sa te muti. Dacă el nu se poate despărți de amanta, înseamnă că ea încă este importanta pentru el și pe voi va pune pe plan secund.

Când i se vor liniști fluturașii și hormonii, poate o să-și dea seama de greșeală.

Tu pe de alta parte ești tânără, ai dreptul să-ți refaci viata. Alături de alt bărbat, desigur. În sot nu vei mai avea niciodată încredere, mereu te va macina viermele îndoielii. 

[andacos]

Sa stii ca si eu m-am intrebat "de ce ai plecat asa brusc" si m-am gindit(cred ca am si scris pe grupul nostru) ca probabil e ceva bebe la mijloc.

 

Fa ce e mai bine pentru tine si copil, el pare cam imatur din ce povestesti tu si nu cred ca asta e in avantajul tau.

 

Daca nu vrea sa se mute cu tine si copilul...inseamna ca a facut alegerea!

 

Te pup si stii unde ma gasesti daca ai nevoie de ceva!!

[andacos]

Am uitat...sa-ti traiasca puiul, ma bucur pentru tine, e un sentiment deosebit cel de mama!!!

 

Indiferent ce se intimpla in viata, tu nu vei fi singura niciodata!!!

[Judoka02]

Xio,

 

ai trecut prin multe in scurt timp.
Felicitari pt bebe. El e cel mai important acum. Cu ajutorul familiei, prietenilor, cu job, te vei descurca f bine.

 

Zic ca el nu apreciaza ce a avut, daca avea o nevasta cicalitoare, enervata, suparata, ce mai zicea ? Se refugiaza in tigari si alcool, nasol, problema lui. 

 

Edit, ca sa adaug ca 20 de ani nu sunt putin lucru, poate ca regreta, poate e mai slab decat viciile,poate nu s a adaptat printre nemti, poate il imbarliga tipa prea bine, ai impresia ca stii omul de langa tine.

 

As fi indiferenta si nu as mai face pe mama dolores.

Ai avut multa rabdare si compasiune. 

Editat de Judoka02, 30 martie 2021 - 20:37 .

[anja]

Xio, chiar ma intrebam ce mai faci!

Fruntea sus, ai pentru ce sa lupti! Gandeste-te la tine si la baietel! Esti puternica, desteapta, frumoasa, nu trebuie sa faci compromisuri penttu un barbar imatur care nu te merita!

[Xiolina]

Va multumesc pt răspunsuri. Da, anul 2020 a fost pt mine un rollercoaster,  despartiri, am si demisionat, din fericire nu oficial, gata sa ma mut, apoi singura veste buna, apoi moartea tatalui, despartirea, problemele din sarcina.....sper ca s-au adunat toate atunci si acum voi avea liniste. 

 

Nici nu stiu daca an făcut bine ca -am spus sa se mute...

[Ella73]

Xio, chiar m-am gandit la tine zilele trecute...ma bucur ca ai revenit  si sa-ti traiasca bebe-ul.

 

Si eu tot la fel zic: alege ce e mai bine pt tine si bebe. Iti doresc multa putere si sa treci cu bine peste toate; la cum te stiu eu, nici nu ma gandesc ca va fi altfel 

Editat de Ella73, 29 martie 2021 - 14:59 .

[dana vio]

Xio,  felicitări ptr băiețel !

Multa sanatate si sa te bucuri de el ! 

 

In ceea ce-l priveste pe sotul tau poate ati fost prea mult si prea de tineri împreună si simte ca n-a trăit de-ajuns.

Nici nu mai conteaza de ce, conteaza ca nu este un om pe care sa te poti baza si nu este în exemplu bun ptr fiul vostru. 

E frumos ca nu vrei sa-l tii departe de copilul lui, dar am citit destule pe-aici ca sa stii si tu ca în cazuri de-astea nu e o idee bună. 

Fii tu însuți,  cea pe care o stim de atatia ani si fa ce trebuie mai bine ptr tine si copilul tau. 

Un nou început e chiar indicat. 

Depresia lui n-ar trebui să te oprească, ai amânat deznodământul asta destul tocmai din cauza asta si nu da semne de recunoștință sau îmbunătățire. 

Eu una nici pe socrii nu i-as chema la copil, daca mama ta poate veni sa te ajute ar fi perfect. 

Iti urez putere sa faci ceea ce crezi ca e bine in situatia asta . 

[CorinaDani]

Xio, dacă ai timp, cauta subiectele lui mickyyy, ea a ales sa se separe de sot pentru binele ei și al celor 3 copii. Nu sunt asemănătoare poveștile voastre (singurul punct comun ar fi bautura...oarecum) , însă treci cam prin aceleași stări și gânduri pe care ni le împărtășea ea la acel moment.

Ai grija de tine și de bebe, nu te lăsa prada gândurilor mai puțin plăcute, încă nu ești restabilita hormonal și emoțional după naștere.

Suntem aici, dacă vrei sa "ventilezi", sa îți limpezești gândurile, sa te încurajăm virtual.