Nu a m înțeles mare lucru din ce ai vrut să mi spui
Sa-ti explic: ziceam ca societatea (adica oamenii normali, ptiu ptiu, era sa scriu normalieni) , felul in care alege deliberat aceasta societate sa-i judece pe cei care ies din norma (unde norma-i relativa, ca se schimba de nici nu-ti dai seama) nu numa' ca nu ajuta, dar prin atitudinea si judecatile emise, nu doar ca nu face niciun bine, dar ii mai impinge si pe cei considerati anormali spre situatii... nedorite.
Exemplificare din anturajul nostru: prieteni de familie, familie buna, oameni educati, harnici, cu ceva stare; au un singur copil, facut mai spre maturitate; mai au si-o intreprindere, nu mare, dar destul de spornica; vine vremea ca tatal sa se retraga din activitate si sarcina preluarii afacerii ii revine unicului fiu, care fiu profita de momentul schimbarii si isi anunta parintii ca el are un iubit, nu unul oarecare, ci iubirea vietii lui. In afara tatalui, toata lumea-l cunostea, lumea adica noi, societatea normalilor. Tatal face o secunda ochii mari dupa care raspunde hotarat: nu-i grav, asta se poate vindeca!
Sfarsitul povestii: tanarul a incercat sa-i faca tatalui pe plac, sa se vindece de ceea ce era el. Nu i-a reusit, in ciuda ajutoarelor de specialitate. Asa ca s-a sinucis...
Ce face tatal acum: isi jeleste unicul fiu si-si da cu pumnii in cap ca i-a pasat de gura lumii. Lumea asta perfecta, normala, cu unii componenti mai crestini, altii mai agnostici, care mai de care mai normal si mai fara de pacat :/
Ramonika, voiam sa-ti spun ca am vazut intr-o postare de-a ta ca faci comparatie intre homosexuali si cei cu dizabilitati. Ai putea sa dezvolti? Te rog frumos