295 raspunsuri la acest subiect

[Lea_des_bois]

ce sa merite? sa fac pe martira sau sa ma plang? 

 

nu caut compasiune, am trait eu altele mai grele si am supravietuit. sunt intr-un impas si sunt impartita caci nu sunt singura in poveste; altfel, dupa cum am spus deja, usa era deja inchisa in spatele meu. si da, poate e greu de crezut, insa ma gandesc si la copiii lui. nu sunt ai mei dar sunt cu noi

 

mi-e teama ca poate sunt eu prea "alb-negru" si mai trebuie sa las sa treaca chestii din cand in cand spunandu-mi ca la altii ii si mai rau...

[Ella73]

Mianda, verbul a se merita nu exista 

 

http://scri.ro/merit...merita-276.html

[Marox]

Stii cum se zice "unde dragoste nu e, nimic nu e". La tine, fuse si se duse. Restul sint pretexte.

 

Pacat de baieti. Cind aveau si ei ocazia sa traiasca intr-o familie functionala, sansa asta o sa dispara. Pacat si de fetita ta, care avea o relatie frumoasa cu fratii ei si pe care o sa o piarda.

 

Pe de alta parte, fiecare, cum isi asterne, asa doarme. E valabil pentru toti adultii din aceasta relatie.

[mianda]

Mianda, verbul a se merita nu exista 

 

http://scri.ro/merit...merita-276.html

 

Nu contest, dar expresia ai mai auzit-o nu?

Intreb, se merita? 

[Lea_des_bois]

ce e dragostea, ce e iubirea?

 

inca imi place sa ma cuibaresc in bratele lui si imi place cand ma ia in brate, mi se intampla inca sa-l privesc si sa am un gol in stomac...

 

dar, recunosc, sunt pragmatica, realista, nu ma pot abandona, lasa ca pot eu face tot si asuma tot, tu odihneste-te, si nu pot spune amin la tot doar pt ca iubesc.

si daca ma cauti, ma gasesti: nu pot sa fac frumos cand primesc comentarii gratuite si nefondate. nu esti multumit, fa tu mai bine. dar nici asa nu-i bine, el ii stresat. nu pot "trai" fara nervi doar 2-3sapt pe an, in vacante, cand el nu-i stresat. e prea putin pt mine

 

si in capul meu si mai ales in realitate, el are 3 copii. ceri implicare totala din partea mea pt toti 3, asuma-ti si tu integral partea de responsabilitate. daca poti fi disponibil pt 1-2, poti sa fi disponibil pt 3.

nu sunt in depresie, nu-mi zic mvai, ce ma fac. inca dorm bine noptile. doar ca nu sunt singura in poveste, sunt 3 copii la mijloc si nu-mi place sa zic: lasa eu ma ocup de unul, restul duca-se, se descurca ei cumva eu imi fac viata mea proprie in interiorul unei familii

[Lea_des_bois]

dubla

Editat de Lea_des_bois, 09 martie 2016 - 16:01 .

[Pepco]

Lea, eu iti dau dreptate. Sa am "pe cap" doi copii din casatoria lui anterioara, care sunt tratati vadit diferit, si un copil comun, care inca e mic, dar care va creste si va observa diferentele si-l va durea sufletul, as face niste crize, de ar bubui casa.

 

Nu, nu e normal, sunteti o familie disfunctionala, momentan. Un astfel de om m-ar impinge catre "deturnare de fonduri" (cont separat, nestiut de el, pentru copilul meu) si catre minciuna.

 

Si aia ar sapa cumplit relatia, pana la fiecare pe drumul lui.

Editat de Pepco, 09 martie 2016 - 16:46 .

[Lea_des_bois]

inca o data, prezenta copiilor din prima casatorie nu ma deranjeaza; am stiut de la inceput in ce ma bag, nu asta-i buba. problema e ca el considera (inconstient probabil) ca fetita intra integral in responsabilitatea mea; ceilalti 2 sunt defavorizati si deci, se ocupa.

un exemplu destul de recent: intr-o zi pleaca mai devreme de la munca si ma suna sa vada daca trebuie sa ia paine (de regula eu fac cumparaturile ajungand putin inaintea lui). ii spun da, dar ia si o cutie de lapte si pampersi pt copila ca nu mai avem. el se enerveaza ca nu mai are bani, ca el plateste tot, ca sa cumpar eu. ii zic ok, nu-i nevoie sa te ambalezi, ma opresc eu. zis si facut. 3zile mai tarziu, vine acasa cu 2 perechi noi de bascheti pt baieti; in conditiile in care aveau bascheti buni si inca f bine pe masura dar incepeau un sezon nou si a vrut sa le faca o surpriza. si da, n-am putut sa ma abtin sa-i pun intrebarea: cum se face de ai avut bani? caci zi de salariu si prime nu fusese. bine-nteles ca sunt afurisita si tin minte tot. si da, in conditiile astea sunt si nu pot sa ma fac ca nu vad. caci exemplele pot continua....

 

 

si da Pepco, si eu sunt tentata sa fac cont separat si sa mint. dar mai e asta casnicie?

[Otiliav]

Lea, tu ai scris in primul mesaj ca "pt fiecare copil a facut un cont de economii in care pune o suma fixa/luna". A facut un cont si penru fata voastra?

 

Eu am impresia ca el este coplesit de responsabilitatile legate de baieti si de aceea le evita pe cele legate de fata. Inca nu s-a adaptat sa gandeasca automat ca sunteti 5 acum si el are de sustinut 3 copii.

 

Pe de o parte ii convine ca esti puternica si independenta si in felul acesta el stie ca fata este ingrijita corespunzator si nu are grija ei. Pe de alta parte il deranjeaza ca nu depinzi de el.

 

Totusi eu cred ca daca ati rezolva partea financiara si aceea legata de cum isi imparte el timpul cu toti copii voi aveti sanse sa va intelegeti bine. Mai ales ca tu tii la copii lui ceea ce e mare lucru.

 

Asa cum vrei sa mergi la psiholog la fel puteti cere cuiva sa stabileasca cum sa cotizati fiecare pentu casa, cum e corect. Tu sa ai salariul in contul tau si sa transferi in contul comun doar cat zice acea persoana.

[Pepco]

Evident ca nu mai e.

 

Intreaba-l pe sotul tau, daca o transforma pe cea mica in victima, inseamna ca starea de victima a baietilor - ca asa ai spus ca ii percepe el, ca traumatizati (perceptie exagerata, dupa mine) - va fi compensata sau va disparea?

 

Din ce ai scris acum... pe mine m-ar durea sufletul, si pentru copila, si pentru mine.

 

Urat. Iti impune sa nu vezi si, daca vezi, sa taci si sa faci. Nu-i OK. Te face sa te retragi din casnicie. Nu avem nevoie sa faca cineva sluj in fata noastra pentru cate facem in casa si in casnicie sau sa ne multumeasca tot la 2 minute. Dar sa vedem apreciere, da, avem nevoie.