imi/ne lipseste ceva...
#31
Postat 09 martie 2016 - 13:40
#32
Postat 09 martie 2016 - 14:06
multumesc Aqai. sincer in momentul asta simt ca nu mai vreau sa merg mai departe; eu ca sotie; e greu ca mama... cand ii vad impreuna pe copii, cat de fericiti sunt toti 3 si ce veselie e cand se revad; cand o vad pe pitica cu taica'su, cand in fiecare weekend imediat ce se trezeste, dupa imbratisarea de dimineata il striga si trebuie neaparat sa ajunga la el
acum cateva luni, dupa cum am spus, am fost pe punctul de plecare; aveam programare la avocat, sa fac totul cum trebuie, vreau garda principala pt copil. i-am spus ca in 3luni plec (atat e preavizul pt eliberarea apartamentului si nu aveam de ales). a fost daramat si mi-a promis ca e de acord sa am fata caci sunt o mama extraordinara; dar ca pe la 12ani cand ea poate alege... nu va ezita sa o faca sa vina la el. a plans si am vorbit, o noapte intreaga. aceleasi argumente: sunt stresat, obosit, asa a fost si taica'miu, a facut intotdeauna diferente intre mine si fratele meu (si aici e adevarat). am restabilit iarasi regulile si iata-ne unde suntem. si nu mai am energie, si nu mai am chef sa investesc; si atunci care e rostul acestei familii?
in momentul de fata suntem "dusmani"; il enerveaza independenta mea si faptul ca pot respira si fara el prin preajma; imi reproseaza ca nu-l mai iubesc. ii reprosez ca nu se poate ca aproape totul sa mearga doar intr-un sens, casatoria e "donnant - donnant". gaseste ca atata timp cat nu ma inseala, vine devreme acasa si niciodata pe 7 carari, si atata timp cat da cu aspiratorul o data la 3luni ar trebui sa ma consider fericita.
eu imi doresc macar sa-si tina gura. daca tot nu faci nimic, tine-ti gura, pastreaza-ti comentariile si aluziile acide chiar daca o papusa si niste cuburi sunt pe jos si nu in camera fetei; asta nu-i dezastru, e doar o casa cu copii. si daca celor mari le poti aranja camera fara prea mare efort si fara reprosuri, poti strange si dupa altii fara comentarii
#33
Postat 09 martie 2016 - 14:06
dubla
Editat de Lea_des_bois, 09 martie 2016 - 14:20 .
#34
Postat 09 martie 2016 - 14:27
Daca n-ar fi existat cei doi copii din casatoria anterioara, cum crezi c-ar decurge relatia voastra?
Parerea mea e ca ati fi ajuns in acelasi punct. Din ceea ce povestesti tu, e clar ca el nu tine pasul cu tine. Asteptarile tale sunt mult mai mari, iar el e destul de comod incat sa se ridice la inaltimea acestor asteptari.
Facand compromisuri peste compromisuri, nu faci decat sa pierzi timpul si sa acumulezi frustrari. Va veni o vreme in care te vei uita in oglinda si nu te vei recunoaste. Te vei fi transformat in "el".
Eu n-as continua aceasta casnicie.
#35
Postat 09 martie 2016 - 14:33
Exact asta voiam sa spun, problemele sunt intre voi mai degraba, indiferent de numarul copiilor. Lipsa de incredere, de respect, lipsa de empatie fata de celalalt aduc dezastru. Am trecut si eu prin "eu imi doresc macar sa-si tina gura. daca tot nu faci nimic, tine-ti gura, pastreaza-ti comentariile si aluziile acide chiar daca..."...in cazul meu era chiar daca vin tarziu seara, ca eu eram singura sursa de venit a familiei. In felul asta m-a facut sa divortez intr-o luna si, chiar daca acum "da cu botul" sa se intoarca, practic vad ca nu s-a schimbat cu nimic, nu a invatat si nu a inteles nimic.
Consiliere. Daca nu vrea, da-i ultimatum si tine-te de el. Poate nu ar strica sa va separati de facto o vreme.
#36
Postat 09 martie 2016 - 14:50
Eu una as mai discuta cu el inca o data, i-as spune exact ce ai scris aici.
Fostul meu sot era cam tot asa; promitea si nu se tinea de cuvant...am tot lasat de la mine, pana am simtit ca nu mai merge...si ca nu e ceea ce-mi doresc de la viata...asa ca mi-am facut bagajele si am plecat...noi insa nu aveam copii si nici bunuri de impartit, asa ca a fost mai usor.
#37
Postat 09 martie 2016 - 14:56
"daca n-ar fi existat cei doi copii din casatoria anterioara, cum crezi c-ar decurge relatia voastra?" probabil la fel, nu stiu, dar cu o viteza mai mica banuiesc.
prima sotie l-a parasit pe motiv de "macho"; nu facea nimic; el era sursa principala de venituri si considera ca trebuie servit. e adevarat ca lucra pana tarziu, post cu responsabilitate mare; si ea avea mai mult liber, program de la 10 la 18, de marti pana vineri. si considera ca e normal ca ea sa se ocupe de tot. si copiii si casa au venit f repede in casnicia lor asa ca n-a trebuit prea mult ca totul sa explodeze.
recunoaste ca a gresit, si-a luat o palma dura-dura cu divortul (fiind familist convins) si s-a ameliorat (asa spun cunoscutii). eu am versiunea "imbunatatita" insa tot nu mi-e suficient. pt mine amandoi suntem egali in drepturi si obligatii. teoretic eu am mai putine obligatii insa practic sunt incarcata cu mai multe
si am fost sincera de la inceput cu el; asta-mi place, asta nu. asta accept, asta nu (si eu am un divort in spate si-am vrut ca macar de data asta totul sa fie clar). a fost de acord, si acum o da cotita, cum il aranjeaza. daca ii reamintesc ca asa a fost de la inceput, doar am discutat, nu i-am invelit nimic in roz in ceea ce ma priveste, zice ca nah, sunt afurisita si fac ce fac si tot ca matza cad in picioare si am ultimul cuvant
#38
Postat 09 martie 2016 - 15:02
ella, nu bunurile ma retin; n-am nevoie de casa lui. am casa mea, am masina mea, am un job corect si bine platit. nu sunt urata, nu sunt proasta (sper :-)) ), imi place sa ma plimb si sa descopar lucruri noi, fac sport si reusesc sa traiesc eu cu mine. sanatoasa sa fiu sa-mi cresc copila
doar fetita ma retine (asa simt acum, si de ceva vreme incoace), si recunosc ca si baietii, cel mare mai ales (desi banuiesc ca si cel mic va fi afectat)
#39
Postat 09 martie 2016 - 15:11
Lea, am inteles ce te retine stiu ca e greu sa iei o decizie...iti doresc sa iei decizia cea mai buna pt tine si fetita.
si fostul meu sot era genul macho...si mi-a spus ca nu a crezut ca il voi parasi vreodata
#40
Postat 09 martie 2016 - 15:12
...
doar fetita ma retine (asa simt acum, si de ceva vreme incoace), si recunosc ca si baietii, cel mare mai ales (desi banuiesc ca si cel mic va fi afectat)
Atunci fa pe martira, dar nu te plange!
Crezi ca se merita?